Petrișor Voinea a jucat puțin în România, la Petrolul Ploiești, pentru jumătate de an, în 2015, până în vara acestui an, când a semnat cu Sporting Liești, formație din Liga 3. Atacant în vârstă de 35 de ani, Voinea a evoluat prin toate colțurile pământului, prin multe campionate din Asia și din Europa, chiar dacă nu este cunoscut de fanii fotbalului din țară.
A început acest sport în Italia, după ce la opt ani a plecat din România, unde tatăl său lucra, iar în timp a ajuns să fie și parte din lotul formației Livorno, dar nu a apucat să joace în stagiunea în care gruparea din ”Cizmă” a urcat din Serie B în Serie A.
Voinea s-a transferat apoi și în Vietnam, Malaysia, China (Hong Kong), Arabia Saudită sau San Marino. Printre altele, în carieră a fost legitimat la Livorno, Sangiustese, Sambenedettese, Manduria (toate din Italia), Ninh Binh FC, Song Lam Nghe An FC (ambele din Vietnam), Orion FC (China – Hong Kong), Wej SC, Afif FC (ambele din Arabia Saudită), FC Khanh Hoa (Malaysia) sau La Fiorita (San Marino).
Petrișor Voinea, carieră de fotbal ca un film
A făcut înconjurul lumii, iar recent a revenit în țară, în România, dorind să fie aproape de familie, de soție și de fetița pe care o au împreună. Este administratorul unei firme de când a decis să se întoarcă, iar apoi a fost întrebat de conducerea formației Sporting Liești (Liga 3) dacă nu cumva vrea să nu se retragă și vrea să joace fotbal în continuare.
Sporting Liești pare că a luat o decizie bună, pentru că Voinea a și reușit să marcheze, deja, pentru divizionara a treia. Formația din Liești vrea să promoveze în Liga 2, iar Petrișor Voinea poate pune umărul la această performanță.
”Sunt administrator la o firmă care prelucrează lemnul. Am început să fac asta după ce m-am întors în țară. Șeful e un italian cu care mă știu de mulți ani. M-a pus administrator la firma aceasta, coordonez 40 de persoane.
Dimineața, de la 05:00, și până la 14:30 sunt administrator. Apoi, merg la antrenamente. La 15:00 plec de acasă și merg la antrenamente, la Galați ne pregătim noi.
Am avut o carieră fabuloasă, superbă! Sunt recunoscător pentru ce am primit în viață, de la Dumnezeu! Dacă m-aș întoarce în trecut, nu știu dacă aș schimba ceva. Chiar dacă am făcut alegeri greșite cândva, m-au adus în punctul în care sunt, să fiu fotbalistul, bărbatul de acum.
M-a maturizat toată situația din viața mea. A fost un parcurs pe care mi l-a dat Dumnezeu, pe care trebuia să îl parcurg! Acum, că sunt acasă, îmi dau seama că a fost foarte grea viața mea. A fost greu fără familie, fără soție, fără fetiță.
Acum, că sunt la Liești, simt că trăiesc! Simt că trăiesc cu adevărat! Îi spun soției mele, deși mă trezesc la 05:00 și ajung la 19:00 acasă, toată ziua plecat fiind, că sunt foarte fericit! Simt că trăiesc!”, a spus Petrișor Voinea într-o discuție cu Sport.ro.
Petrișor Voinea, vestiar împărțit cu Alessandro Diamanti și Cristiano Lucarelli
Chiar dacă nu și-a făcut un nume în fotbalul românesc, Voinea a văzut de la nici 20 de ani ce înseamnă să fii profesionist! A împărțit vestiarul cu nume care au însemnat ceva în fotbalul din Italia. A fost coleg chiar și cu Alessandro Diamanti la Livorno! Fost mijlocaș ofensiv, Diamanti are acum 42 de ani, iar în carieră a jucat sub tricolorul Italiei în 17 meciuri, marcând și un gol. A fost sub contract cu multe cluburi importante, cu Palermo, Fiorentina, Bologna, Brescia Atalanta sau West Ham.
Atacantul român a împărțit vestiarul de la Livorno și cu un alt fotbalist celebru, Cristiano Lucarelli, fost atacant italian, acum în vârstă de 49 de ani, cu șase meciuri și trei goluri pentru naționala Italiei. El a jucat pentru Parma, Napoli, Atalanta sau Valencia.
Chiar dacă nu a apucat să joace alături de ei în perioada petrecută la Livorno, fiind doar parte din lot și la antrenamente, dar trimis să joace pentru echipa ”primavera”, Voinea a învățat multe de la Diamanti și Lucarelli, atât din punct de vedere fotbalistic, cât și din punct de vedere uman.
”Tot junioratul l-am făcut în Italia, am plecat la vârsta de opt ani și jumătate din România, de la Ivești. Tatăl meu era de un an și jumătate acolo, iar după am venit și noi, eu și mama. Copiii patronului unde lucra tata erau dați la fotbal, iar așa am ajuns și eu la fotbal. În România jucam doar pe ulițe. Băteam mingea, dar nu la nivel de club (n.r. – râde).
Am început la Aurora Treia în Italia, la clubul din localitatea în care trăiam, după care am avut o ascensiune. Apoi, am ajuns la Sangiustese, la juniori. Acolo am făcut tot junioratul care a mai rămas. Prima echipă a Sangiustese era în Serie C, iar așa am și ajuns, ulterior, să joc în Serie C, după ce am făcut junioratul. La 17 ani am debutat în Serie C.
De acolo am ajuns mai departe, la Livorno, la echipa primavera, iar același parcurs l-am avut și acolo. Am jucat bine la primavera, iar apoi am făcut pasul la echipa mare, în Serie B. Am și fost în lotul echipei mari, iar în acel sezon a și promovat în Serie A. Însă, nu am apucat să joc.
Dar, pentru mine a fost o experiență extraordinară, îl aveam în vestiar, coleg, pe Alessandro Diamanti. Mă antrenam cu jucătorii de la prima echipă, iar când trebuia să joc, să prind minute, jucam la primavera. Am fost cel mult rezervă, dar eram și tânăr, aveam vreo 18-19 de ani.
La acel moment, Livorno era o echipă foarte bună, de tradiție, care juca în tribune cu mulți fani. Îl aveam coleg și pe Cristiano Lucarelli. A fost frumos, altă mentalitate, te simți fotbalist. Atunci am înțeles ce însemnă fotbalul, să fiu cu adevărat profesionist.
Te uitai la Diamanti cum juca... avea un stâng magic! M-a marcat acel moment, să împart vestiarul cu acești jucători. Atunci am văzut ce înseamnă să fii profesionist, să ai foame de a reuși!
(N.r. – Cum era în vestiar Diamanti?) Eu eram un pui atunci, el era deja cunoscut (n.r. – râde). Spunea glume în vestiar, ne făcea să râdem, pe lângă faptul că era un fotbalist incredibil. Ne făcea să ne simțim bine, nu era cu nasul pe sus. Aveai ce să vorbești cu el, vorbea cu tine, era comunicativ. Era un adevărat lider! Absolut!”, a precizat Petrișor Voinea în dialogul cu reporterul Sport.ro.
