Și la Sepsi e o poveste ce trebuie spusă, dar e alt context acolo.
Să le luăm pe rând. Iașiul adoptă o strategie care implică lacune uriașe. Și nu e primul club care se dă puternic cu moalele capului de un laitmotiv despre care s-a tot strigat în van. Că nu-i liniște financiară la Iași nu-i tocmai o surpriză. Istoria lui Poli se confundă cu tiparul ăsta.
O palmă uriașă: retrogradarea Iașiului. Românii cunosc cultura de la noi, „se combină cu nașu’” și o dau ei cumva la pace, ca mai devreme sau mai târziu să intre cashul pe card
Tocmai de aceea, dacă știi că banii nu sunt în buzunarul tău, fă-o cumva ca jucătorii să fie de partea ta. Și când doar doi-trei vorbesc limba română în luna mai, e clar că nu o să fie deloc de bine. Bordeianu îi acuza pe străini că nu joacă pentru Poli. La câteva zile distanță, Diakhaby (fost la Monaco) reziliază pentru că nu ia banii în fiecare lună pe data de 15. Păi, se mai miră cineva că Poli cade în B?
Românii cunosc cultura de la noi, „se combină cu nașu’” și o dau ei cumva la pace, ca mai devreme sau mai târziu să intre cashul pe card. La străini nu merge așa. Când e bine, ai pe cine să lauzi, când ești cu un picior în groapă, n-o să-i vezi pe băieții veniți din alte țări să bage piciorul când exista șansa să rămână fără contract peste 2 săptămâni. E o lecție pe care FC Argeș a încasat-o din plin în urmă cu 2 ani și din care Poli Iași n-a înțeles nimic.
Cu românii, la bine, la greu o mai descurci, dar când baza îți e în străini, nu aștepta miracole. Că n-o să vină. Deși impusă cu talpa sus și gheata pe grumaz, regula de 6+5 dictată de FRF vine cu beneficii de care cluburile mici acuză că se împiedică, dar de fapt e un șut menit să le propună niște pași înainte.
Iașiul cade și cade și siguranța din vocile tuturor celor care credeau că Liga a doua e prea slabă și n-o să aibă nimeni din Superliga emoții la baraj. Acum să ne obișnuim cu faptul că Metaloglobus e-n prima ligă și nu scăpăm de echipele care n-au unde să joace meciurile de acasă și improvizează pe parcurs.
