- Avem un român, singurul pe moment, care se bate într-un campionat puternic cu mari forțe europene, reușind să le și învingă (1-0 cu Juventus și 3-2 cu Atalanta) sau să le țină în șah (0-0 cu Lazio și Napoli, ultima chiar campioana Italiei, 2-2 cu Inter).
Aducerea lui Cristi Chivu la Parma și acest obiectiv îndeplinit de salvare de la retrogradare nu sunt deloc întâmplătoare. Chivu s-a școlit la Covercianno și a făcut practica la tineretul lui Inter, unde a testat aproape 6 ani ce a învățat atât la școala de antrenori, cât și în prestigioasa lui carieră de jucător. Și-a pus în aplicare ideile tactice, principiile de joc și umane, cu răbdare, fără să se gândescă la o ascensiune rapidă în această meserie, ascensiune care putea fi înșelătoare.
A muncit umil la nivelul cel mai de jos, an după an, fără să crâcnească, fără să comenteze, fără să creeze false conflicte pentru a forța lucrurile. Totul a decurs natural, fără fițe de fost câștigător al Champions League, fără pretenții de mărire.
Modestia, tenacitatea, calmul, pasiunea, capacitatea de muncă i-au fost până la urmă răsplătite de o lege firească a firii. Și a ajuns acolo unde niciun antrenor român n-a mai fost de la Lucescu încoace.
De reținut!
- Am desprins din discursul lui Chivu de când a venit la Parma câteva principii care ar trebui reținute de antrenorii tineri de la noi. Că ăia „experimentați” sunt prea „mari” ca să mai schimbe ceva în comportamentul lor:
1. Nu te văicări la conferințele de presă de după meciuri din cauza arbitrajelor sau din cauza altor factori care nu țin de tine. Mergi mai departe cu capul sus și gândește-te doar la ce poți controla: echipa, jocul și alegerile pe care le faci.
2. Înțelege unde te afli și unde lucrezi și fă tot ce depinde de tine din punct de vedere profesional pentru ca obiectivele clubului să fie îndeplinite. Pune tot ce ai mai bun în slujba clubului pentru care lucrezi: pasiune, integritate morală, competență.
3. Încearcă să protejezi latura umană a fotbalului. Emoțiile, lacrimile de după înfrângeri, lacrimile de bucurie, prietenia, comunicarea cu fanii, toate sunt importante în dezvoltarea și consolidarea unei echipe.
4. Respectă munca staff-ului tău și a colaboratorilor tăi din toate departamentele clubului. Fiecare „rotiță” e importantă ca să pui ditamai mașinăria în mișcare și s-o menții pe poziții.
5. Susține-ți toți jucătorii, indiferent de evoluțiile lor, și cu atât mai mult când aceștia se află în momente dificile.
Sunt voci care spun: „Stați un pic, ce mare performanță a realizat Chivu? A salvat o echipă de la retrogradare. Să-l vedem de acum încolo”. Într-adevăr, poate că această salvare de la retrogradre este mai puțin importantă. Trebuie să scoatem în evidență ce a adus Cristian Chivu ca „principal” în Serie A: onestitate, respect, eleganță, modestie, inteligență, suferință. De aici ar trebui să pornească orice antrenor care vrea să reușească în carieră.
