Cea mai aberantă explicație e cea pentru scoaterea de pe teren a celui mai bun jucător român la Zenica. Bîrligea marcase golul nostru, își crease aproape de unul singur și alte ocazii și hărțuise permanent apărarea bosniacă. Hagi îl scoate în minutul 64 pentru că era pe-acolo și Coman, cică să-l vadă și pe el!
Înțeleg că acest meci a fost pentru „văzut jucători”, nu pentru victorie și pentru a avea șanse de a evita barajul de retrogradare. Hagi m-a convins că este prea încăpățânat și prea fidel unor principii pe care doar el le pricepe, ca să fie un bun selecționer.
Un alt principiu amețitor i se aplică lui Ianis Hagi. Pentru că a fost odată, demult, bunicel la națională, adică mai bun decât slabii, acesta trebuie să fie convocat pe viață, băgat titular și pus căpitan. Cred că e ceva unic în istoria fotbalului modern.
Cifrele hazlii ale lui Ianis Hagi
Cu cifre hazlii la echipa de club – 241 de minute în opt apariții în campionatul Turciei, adică o medie de 30 de minute per joc -, Ianis prinde patru meciuri în primul 11 din cele șase ale naționalei în ediția recent încheiată de Nations League, iar cel mai în formă jucător al României la ora actuală, Daniel Bîrligea – numai trei. Ianis Hagi – zero goluri, zero pase decisive. Daniel Bîrligea – două goluri și un assist. În cele 286 de minute jucate în actuala campanie, Ianis Hagi a tras un singur șut pe poartă!
Mi-e și milă un pic de Ianis, toată lumea trage în el, dar e nevoie și de puțin realism, chiar din partea lui. „Tată, lasă-mă să-mi revin la echipa de club, să joc titular și apoi voi veni cu inima deschisă la națională” - cam ăsta ar trebui să fie mesajul lui.
Chiar nu văd de ce România trebuie să înceapă în 10 patru din cele șase partide din Liga Națiunilor. Și-așa suntem slabi, nu putem juca mereu cu handicap, nici Argentina sau Franța nu o fac.
Laboratorul Național al lui Gheorghe Hagi
Hagi-tatăl și-a deschis Laboratorul Național de la primele meciuri din Nations League. A schimbat nouă jucători după primul eșec, 1-2 cu Suedia, și și-a luat-o cu 4-2 acasă cu Bosnia. A folosit 30 de fotbaliști în primele patru dueluri. Iar în ultimul, revin la ce-am scris, că m-a luat de cap, a vrut să-l „vadă” și pe Florinel, în detrimentul celui mai bun fotbalist român la Zenica! Aleluia! Nu vi se pare că nu se leagă niște circuite?
Plus meciul cu Bosnia de la București în care a folosit patru fundași centrali, plus confruntarea cu Polonia de la noi în care am început fără vârf de atac, că Florinel nu mai are calități de atacant central, o fi avut la juniori, nu zic nu. Plus faptul că a acoperit slab benzile din cauza sistemului folosit în recentul 1-2 de la Zenica.
Iar rezultatele au fost catastrofale: o victorie, cinci înfrângeri, 16 goluri primite și ultimul loc în grupă.
Prea multe improvizații, prea multe inovații ciudate, prea multe idei obsesive, cum ar fi și cea că trebuie să avem posesie mult peste adversar. Ok, dar nu cu jucătorii actuali. Noi trebuie să ne organizăm defensiv, să alergăm mult, să jucăm bine cartea contraatacului, ca pe vremea lui Edi Iordănescu. Nu mai contăm demult în Europa, cum o făceam pe vremea generației lui Hagi senior. Nu putem fi dominatori, de fapt n-am fost niciodată. Nici în perioada de vârf a naționalei nu ne-am dominat adversarii puternici prin posesie.
M-aș bucura foarte mult ca actualul selecționer să ne dea peste nas în preliminariile europene și să ne califice la turneul final. Cu toate ideile lui neînțelese de noi, muritorii de rând. Dar, vă spun sincer, din ce am văzut până acum și din modul lui de gândire, premisele nu sunt deloc optimiste.