România a avut nevoie de cinci etape, ca să facă primele puncte în această ediție a Ligii Națiunilor și să se desprindă de grupul naționalelor blocate la zero.
Victoria cu Polonia (2-1), deși valoroasă și îndulcită cu gustul revanșei, după acel 0-6 de la Varșovia, nu poate ascunde lacunele din jocul nostru. Care există, în continuare, și s-au văzut, inclusiv în partida de sâmbătă.
Avem a treia cea mai slabă defensivă din competiție!
Defensiva vulnerabilă a naționalei e, în mod cert, printre principalele griji ale selecționerului Gheorghe Hagi. Dovadă și faptul că, la ora actuală, avem a treia cea mai slabă apărare din competiție, cu 14 goluri încasate în cinci partide. Mai rău decât noi, la acest capitol, stau doar naționalele din Croația și San Marino. Cu precizarea că Modric și compania joacă în Liga A, deci la un nivel superior, și au dat până acum de niște „balauri“, precum Spania, campioana mondială, dar și Anglia, la care strălucește Harry Kane, Balonul de Aur din acest an. Iar San Marino e cea mai slabă națională din lume.
Desigur, la bilanțul defensiv catastrofal al tricolorilor a contribuit, în primul rând, înfrângerea de la Varșovia, unde am luat 6 din totalul celor 14 goluri încasate până acum. Dar, dincolo de acest aspect, e îngrijorător că portarul nostru a fost învins, în toate cele cinci etape de până acum.
Dacă facem comparația cu compania noastră din preliminariile Euro 2024, atunci ar trebui să ne luăm cu mâinile de cap! Pentru că atunci, cu Edward Iordănescu pe bancă, România a avut una dintre cele mai puternice defensive din Europa. În zece etape, tricolorii au încasat doar 5 goluri de la Elveția, Israel, Kosovo, Belarus și Andorra. Și am avut șase partide în care n-am primit gol!
Vorbim despre atitudine, dar toate echipele aleargă mai mult decât noi!
A doua problemă nerezolvată a naționalei e disponibilitatea la efort. După victoria cu Polonia, cam toți analiștii au bătut moneda pe atitudinea bună a jucătorilor. În continuare însă, această atitudine bună nu se reflectă și în distanțele acoperite pe teren.
De la începutul meciurilor din Nations League, România se poate „mândri“ cu o situație incredibilă: toate echipele pe care le-am întâlnit, inclusiv Polonia la București, au alergat mai mult ca noi! Iată cifrele:
*Suedia (117,4km) – România (114,6km), scor 2-1
*România (118,1km) – Bosnia (120,1km), scor 2-4
*Polonia (110,2km) – România (99,1km), scor 6-0
*România (115,7km) – Suedia (119,6km), scor 0-1
*România (105,2km) – Polonia (105,9km), scor 2-1
După cum se poate vedea mai sus, în meciul în care am fost cel mai departe de echipa adversă, cel de la Varșovia, am și suferit cea mai grea înfrângere. Iar în partida în care am ținut pasul, cât de cât, cu echipa adversă, am reușit să smulgem victoria.
Inabilitatea României, de a-și domina adversara la capitolul distanțelor acoperite pe teren are și o explicație concretă. Din păcate, avem în primul 11 mulți jucători care fac tușa la club. Drept urmare, când vin la națională, lipa meciurilor în picioare se reflectă și în disponibilitatea lor de efort.
La acest capitol, cazul Ianis Hagi e elocvent. De la începutul campaniei Nations League, fiul selecționerului are mai multe minute în tricoul naționalei decât la echipa de club! Pentru România, Ianis a adunat 222 de minute, pe când la Alanyaspor a primit 137 de minute. Firește, cu asemenea jucători în echipă, e foarte greu să ai resursele fizice necesare de a alerga mai mult decât echipa adversă.