Fostul mijlocaș dinamovist a plecat din România în vara anului 2023, după ce a jucat ultima oară pentru UTA Arad. Nu a ajuns foarte departe de Bistrița natală. E la 660 de kilometri, la Gyor, în partea cealaltă a Ungariei, aproape de granița cu Slovacia, unde ne spune că se simte apreciat și respectat.
A acceptat să semneze cu Gyor și a promovat la finele sezonului precedent, astfel că echipa de pe ”ETO Park” joacă acum în prima ligă maghiară după o pauză de zece ani!
În 2015 a fost retrogradată, deși a încheiat sezonul la mijlocul clasamentului, după ce nu a reușit să obțină licența și s-a aflat în ”procedură de faliment”, așa cum scriau maghiarii de la nemzetisport.hu la vremea respectivă.
Din prima ligă, Gyor a ajuns direct în al treilea eșalon și s-a chinuit, vreme de zece ani, prin ligile inferioare din Ungaria. A reușit să promoveze cu nu mai puțin de șase români în echipă (Eduard Pap, Deian Boldor, Mark Kovacs, Claudiu Bumba, Yasin Hamed și Paul Anton), ultimul fiind printre căpitanii echipei încă din sezonul precedent.
Paul Anton a vorbit pe larg despre fotbalul maghiar, infrastructura pe care o pune la dispoziție țara vecină și, bineînțeles, despre Superliga României, pe care mijlocașul o urmărește atent din Ungaria. ”Titlul? Vreau să-l ia Dinamo”, spune, hotărât, fostul căpitan al ”câinilor”.
Paul Anton, căpitan în Ungaria: ”Clubul a investit încredere în mine”
Paul, ai deja aproape doi ani în Ungaria. Cum e totul pentru tine acolo?
Anul trecut, în momentul în care am acceptat să vin aici, știam care va fi drumul, obiectivul, cerințele celor din club. Știam ce vor de la mine, am reușit să promovăm. Am început anul un pic mai greu pentru că în vară au fost niște schimbări la nivel administrativ, până s-a clarificat situația cu noul director sportiv. După aceea au venit jucători noi pe parcurs, apoi lucrurile au început să funcționeze pentru noi, am avut o serie de rezultate pozitive, am avut nouă meciuri fără înfrângere. Am ieșit din subsolul clasamentului. După o pregătire de iarnă, o pregătire foarte bună, avem 11 puncte în 5 etape. Am jucat cu Ferencvaros, cu Ujpest, cu echipe puternice. Deși noi suntem la mijlocul clasamentului, suntem mai aproape de primele locuri decât de retrogradare.
Și obiectivul pentru acest sezon care este?
E clar, e primul an, vrem să ne consolidăm locul în prima divizie. Bineînțeles, dacă se poate mai mult, să terminăm în primele șase, n-o să ne dăm la o parte. Dar e important să ne consolidăm poziția. Nu știu dacă știi, dar am reușit să promovăm după nouă ani. Clubul acum 11-12 ani a fost campioană, apoi au venit ceva probleme. Fostul patron, din câte am înțeles, a avut ceva probleme cu legea și apoi clubul a luat-o în jos. A fost în liga a doua, liga a treia.
Am văzut că ești printre căpitanii echipei...
Da, încă de anul trecut, de când am venit. Clubul a investit încredere în mine, vestiarul, băieții, staff-ul... Sunt respectat, e OK.
Gyor este pe locul șase în Ungaria, cu 29 de puncte, la nouă distanță de cupele europene și la zece distanță de zona retrogradabilă.
Care mai e raportul de forțe Ungaria - România la nivel de infrastructură?
Păi, într-adevăr, aici se pune preț foarte mare pe infrastructură. Se și alocă fondul destul de mari an de an academiilor. Majoritatea cluburilor investesc banii spre infrastructură, terenuri, aparatură, echipament. Aici e un sistem care e de ani de zile pus în practică. Am văzut că și în România, ușor-ușor...
Lucrurile se mișcă!
Da, da! Și cred că ăsta e drumul corect, dacă vrem să redevenim o pepinieră pentru Europa. Trebuie s-o luăm de jos, în primul rând de la infrastructură. Trebuie să oferim condiții și apoi să cerem performanță.
”În România cred că există jucători cu mai mult talent, aici se pune accentul pe seriozitate”
Ca să ne facem o idee, cam pe unde s-ar clasa Gyor în campionatul nostru?
Nu știu, n-aș putea să fac o asemenea comparație. Cred că fotbalul e un pic diferit, în România cred că există jucători cu calitate, poate cu mai mult talent. Aici se pune accentul pe mai multă seriozitate, pe colectiv, pe intensitate. Oarecum, rigorile fotbalului nemțesc.
Ce înseamnă sportul pentru ei? Nu vorbim doar despre stadioane, pentru că ei au săli sau bazine la cel mai înalt nivel, iar noi, din punctul ăsta de vedere, scârțâim...
Chiar am participat la o gală a sportului din Gyor. Au fost foarte mulți sportivi, pe lângă noi, care am reușit să promovăm. A fost echipa de handbal care a câștigat Champions League, oameni de la înot, de la atletism, tenis de masă... am văzut că se pune foarte mult accent. Pe lângă faptul că lumea iubește sportul și consumă sport, se și oferă condiții de performanță. Pentru ei, e o ramură importantă a societății.
Ai apucat să mergi acolo la meciuri de handbal?
Da, am fost anul trecut la vreo două meciuri de Champions League. Unul chiar împotriva CSM-ului, când a câștigat CSM-ul aici (n.r. 24-26). În rest, n-am prea apucat să merg. Când joacă echipa de handbal, în general, avem și noi meciuri. În weekend-uri se suprapun, dar în timpul săptămânii am reușit să merg, mai ales că sala de handbal e peste drum de baza noastră sportivă.
Pe Puskas Arena ai jucat?
Da, da! E un stadion foarte frumos, chiar am rămas impresionat de arhitectura lui. E ceva deosebit, nu vezi în fiecare zi. E un stadion foarte frumos, dar să știi că majoritatea stadioanelor sunt noi, mai puțin al nostru. Ți-am zis, în ultimii 9-10 ani, clubul a fost într-un anonimat, ca să zic așa... probabil că, într-un viitor apropiat, se va moderniza și al nostru.
Puskas Arena, cel mai mare stadion din Ungaria, cu o capacitate de 67.155 de locuri / Foto: Getty Images
ETO Park s-a deschis în 2008 și are o capacitate de 15.600 de locuri / Foto: Getty Images
”Regula U21” pe model maghiar: ”Nu te obligă, dar primești bani dacă bagi tineri”
Cum sunt văzuți fotbaliștii români în Ungaria? Apropo de vechea rivalitate între noi și maghiari.
Într-adevăr, probabil că la început... ei sunt o nație care se iubesc, se apără, își apără conaționalii, însă după ce ne-au văzut cum ne implicăm, cât suntem de serioși, ne-am adaptat și ne-au acceptat. N-a fost nicio problemă faptul că eu am fost ales căpitanul echipei, mai ales că suntem în prima ligă după atâția ani și cu rezultatele pe care le-am avut în ultima vreme, să ducem echipa în primele șase, să jucăm de trei ori cu Ferencvaros și să nu reușească să ne învingă, cea mai puternică echipă din România, cu cel mai mare buget. Plus determinarea! Să știi că simțim faptul că ne tratează ca pe ai lor, nu ca pe niște străini. Într-adevăr, în momentele grele, când echipa pierde, sau cum a fost la început de sezon, când am început cu patru înfrângeri, e normal, ca peste tot în lume, să apară critici, să-ți fie pusă valoarea la îndoială. În ultima vreme, când au văzut rezultatele, chiar am simțit faptul că suntem apreciați și nu am simțit în niciun moment, nici pe stradă, nici în vestiar vreo chestie de rasism sau vreo ură față de noi.
Înțeleg.
Probabil chestiile astea sunt la nivel politic sau istoric, însă noi am fost foarte clari, nu am venit aici nu pentru a face politică, ci pentru a juca fotbal, a da totul pe teren. E doar un sport, nu cred că trebuie să dăm conotații politice.
Deian Boldor, Paul Anton și Claudiu Bumba sunt românii care evoluează și în acest sezon pentru Gyor.
Au în campionat mici 'Szoboszlai', tineri cu potențial imens?
Da. Să știi că aici, în Ungaria, într-adevăr, ei pun foarte mult accent pe tineri, dar e un pic diferit față de România.
La ce te referi?
În sensul că nu te obligă să joci cu tineri în teren, însă dacă folosești tineri iei foarte mulți bani de la Federație, de la Guvern. Oarecum, nu te obligă, dar îți oferă foarte mulți bani.
Beneficii...
Și atunci, oarecum, iei decizia asta. Dar pe lângă faptul că au avantajul ăsta, că primesc bani, au și câțiva tineri cu potențial. Și la Debrecen, și la Fehervar... majoritatea echipelor au 2-3 tineri cu potențial.
La naționala României te mai gândești?
Nu cred, dar eu mereu am spus-o. Cât ești încă în activitate, îți dorești să te întorci la echipa națională. Și Chipciu, după 2-3 sezoane foarte bune, a revenit la echipa națională, chiar dacă poate pentru un meci sau două. Te gândești ca jucător profesionist, e normal, cât timp ești în activitate, dacă se apelează la tine, să fii prezent și să dai totul. Cred că în momentul de față s-a închegat un grup, au făcut niște rezultate foarte bune, vin după două campanii foarte bune, dau speranță pentru Campionatul Mondial. Există acolo un nucleu de jucători. Nu știu, ți-am zis, nu sunt foarte mari schimbări sau foarte mari surprize în lotul echipei naționale.
Dar n-ai mai primit niciun semn în ultima perioadă?
Nu, nu. Plus că în prima parte a acestui sezon am avut anumite probleme de sănătate, am jucat un pic mai puțin. Înainte de pauza de iarnă, plus cantonamentul de iarnă în care am fost sută la sută și n-am ratat niciun antrenament, am jucat toate meciurile. Nu e ceva ce aș putea să-mi pun ca obiectiv. Ți-am zis, îți dorești, dar nu fac din asta un obiectiv.
Paul Anton a strâns 12 meciuri la echipa națională a României.
Primul a fost în 2018 (2-1 cu Israel, când a evoluat în ultimele 18 minute ale jocului), iar ultimul meci la prima reprezentativă a fost în 2019, cu Norvegia (1-1), din postura de titular.
”Titlul? Dinamo, de ce nu? Gnahore m-a impresionat”
Apuci să urmărești ce se întâmplă în Superligă?
Da, bineînțeles. Mă uit la aproape toate meciurile când nu am meci sau antrenament.
Și cum ți se pare?
Mi se pare un sezon foarte interesant, ca niciodată. A fost o bătălie foarte mare pentru play-off, e o bătălie mare și pentru a rămâne în ligă. Va fi interesant, atât play-off-ul, cât și play-out-ul.
Cine crezi că ia titlul?
Nu știu, nu pot să dau o favorită. Ai văzut, deși FCSB-ul pare într-o formă foarte bună, a avut un meci foarte greu cu Rapidul. U Cluj, la fel, e o echipă care, acum intrată în play-off, va juca fără nicio presiune. După 2-3 ani în care au vrut să prindă play-off-ul, acum clar obiectivul lor a fost să intre în play-off. Au condus atâta timp campionatul, au fost acolo sus și cred că vor aborda play-off-ul fără presiune, deci poate fi o echipă extrem de periculoasă. În schimb, CFR-ul e o echipă care știe să joace sub presiune și clar se va bate la titlu. Dinamo și Rapid sunt două echipe extrem de importante. Dinamo e o surpriză extrem de plăcută. Acum, nu știu cine va fi, dar dacă mă întrebi, îmi doresc ca Dinamo să câștige, bineînțeles! Chiar dacă lumea, poate, nu crede că e posibil... de ce nu? Au arătat că sunt un colectiv bun și au un spirit foarte bun în cadrul clubului.
Nu ar fi frustrant ca jucător să reușești o asemenea performanță la Dinamo, după atâția ani, și să nu ai drept de joc în cupele europene?
Frustrant poate că ar fi, dar, până la urmă, titlul rămâne, nu? Nu o să ți-l ia nimeni, deci cred că ei trebuie să se gândească la șansa de a câștiga un trofeu. Că după vor juca sau nu în Europa... ei și-au făcut treaba ca jucători, ca staff, ca echipă. Mai departe, nu depinde de ei.
Ce jucător îți place de la Dinamo?
Îmi plac foarte mult Politic și Cîrjan, sunt jucători care fac diferența, însă am rămas impresionat de mijlocașul central, Gnahore. E un jucător calm cu mingea la picior, joacă între linii, e un jucător interesant.
Ai rămas cu un gust amar după ultima ta experiență la Dinamo? Îmi amintesc că nu ai plecat tocmai OK.
A fost, într-adevăr, dar a trecut... n-am de ce să rămân cu un gust amar, în primul rând pe clubul Dinamo. Nu! E clubul la care m-am simțit excelent, mi-a oferit o șansă enormă, să joc pentru unul dintre cele mai mari cluburi din România, cu mii de fani în spate. Eu am fost dezamăgit la momentul respectiv de ceea ce s-a întâmplat la nivel de conducere, și aici mă refer la spanioli, dar nu aveam cum să rămân cu un gust amar pe ceea ce înseamnă Dinamo sau pe suporteri. Au fost anumite chestii care s-au întâmplat atât cu conducerea spaniolă și pe urmă cu anumite persoane din bord, dar nu cu cine a venit după. Cu domnul Zăvăleanu și cu domnul Mureșan am avut o relație foarte corectă, drept dovadă am și încheiat într-o notă amiabilă situația, adică în favoarea clubului Dinamo. Nu s-a pus problema de vreo dezamăgire pe ceea ce înseamnă Dinamo, a fost o dezamăgire din cauza anumitor persoane.
Paul Anton a jucat în două rânduri la Dinamo. Prima oară a ajuns în ”Ștefan cel Mare” în 2015, iar de acolo a prins un transfer sub formă de împrumut la Getafe și unul definitiv în Rusia, la Anzhi Makhachkala.
Gloria Bistrița, Delta Tulcea, FCM Târgu Mureș, Pandurii Târgu Jiu și UTA Arad sunt echipele pentru care Paul Anton a mai jucat în România.
Paul Anton: ”În Rusia m-am simțit excelent” + ”O ultimă dorință în fotbal ar fi să mă întorc acasă”
Ai jucat și în Rusia. Te-ai mai întoarce acolo? Nedelcearu, fostul tău coleg, a făcut-o...
Da, am văzut. Deși a fost, poate, criticat, eu zic că până la urmă e alegerea lui, până la urmă noi nu facem politică. E un campionat foarte puternic, îți spun sincer, sunt jucători de valoare, ai meciuri puternice. Contează și partea economică și e un campionat în care se câștigă bine. Depinde de situație și de moment, nu pot să judec alegerea fiecăruia. El a fost într-o situație dificilă, în ultimele șase luni la Palermo, probabil că așa a considerat, cunoscând bine campionatul Rusiei, oarecum a crezut că e pe stilul lui. Eu, bineînțeles, dacă aș avea ocazia, cred că m-aș întoarce, de ce nu? M-am simțit excelent acolo. Și când am plecat, a fost o alegere personală, de familie.
De Spania nu te mai întreb, că-mi imaginez că te-ai întoarce...
(n.r. - râde) Bineînțeles!
Dar te gândești să te stabilești acolo?
Nu știu. Am avut, într-adevăr, discuții cu familia, mi-am făcut legături, prieteni de familie, dar în momentul de față cam toată viața noastră e în România, la Bistrița și cred că pe moment, astăzi, așa rămâne. Dar nu se știe niciodată ce se întâmplă.
În Spania, Paul Anton a strâns 65 de meciuri pentru Getafe și SD Ponferradina, în Segunda Division și Copa del Rey.
Cu Getafe, mijlocașul a jucat chiar finala barajului pentru promovare în La Liga, cu CD Tenerife. Primul meci, în care Anton a prins 20 de minute, a fost pierdut cu 1-0, dar Getafe a reușit să revină în retur, scor 3-1, și să promoveze în prima divizie.
E un proiect frumos și la Bistrița. Am văzut că sunt ambiții, se pregătește și un stadion...
Da, da, da! Din ce știu și eu, e un proiect frumos, se dorește promovarea. Anul trecut au jucat finala de baraj, n-au reușit. Într-adevăr, s-a aprobat și proiectul pentru noul stadion, din ce am înțeles, vor începe anul acesta și construcțiile. Nu știu mai multe detalii, doar ce văd și eu prin presă, dar e un proiect frumos.
Te gândești să te retragi acasă?
Întotdeauna am zis că, poate, o ultimă dorință a mea în fotbal ar fi să mă întorc acasă, unde am început fotbalul la nivel înalt. Dar nu se știe deocamdată, sunt aici, am contract, sunt apreciat. Vedem!
Te-ai gândit cât mai joci?
Oarecum, îți dai seama, cu cât înaintezi în vârstă, te gândești. Pot să zic că, cel puțin, din punct de vedere fizic, sunt într-o formă foarte bună. Aici e un campionat în care ai nevoie de intensitate. Dacă nu ești într-o formă bună, nu reușești să faci față. A trebuit să mă adaptez. Am avut o pregătire de iarnă foarte bună, n-am avut nicio problemă medicală, am reușit să fac cantonamentul cap-coadă și lucrul acesta se vede. Cât timp mă simt bine fizic, mai vreau să joc. Acum că vor fi 3-4-5 ani... n-am de unde să știu. Mulțumesc lui Dumnezeu că am ajuns până la vârsta asta și n-am avut nicio problemă medicală serioasă, n-am avut nevoie de nicio operație, e un lucru foarte important.
Și te-ai hotărât ce faci după retragere?
Încă nu sunt hotărât. Într-adevăr, mă gândesc, poate mă pregătesc în mai multe direcții, dar deocamdată nu vreau să iau doar o singură direcție pentru că vreau să rămân focusat, să merg la antrenament cu plăcere, să mă gândesc la faptul că încă sunt jucător și trebuie să dau totul zi de zi. Dar, probabil, va fi tot în zona asta de fotbal.
