Cine i-a facut asta lui Messi: FOTO SADIC! Povestea Braziliei nefardate:

Autor: Sport.ro
Miercuri 18 Iunie 2014, 10:54

	Cine i-a facut asta lui Messi: FOTO SADIC! Povestea Braziliei nefardate:

"Viata imita arta mult mai mult decat arta imita viata" scria Oscar Wilde. Insa marele scriitor irlandez nu a mers foarte mult in Brazilia

Pentru ca acolo, nu arta este imitata de viata, ci fotbalul. Probabil nu exista in intreaga lume un loc unde sportul sa fie legat intr-o asemenea masura de succesele glorioase si esecurile tragice ale societatii din imprejur si e dificil sa gasesti o alta tara care sa fie legata intr-o asemenea simbioza de un sport sau care sa astepte validarea de la echipa nationala.

"Fotbalul reflecta societatea" scria Tostao, marele mijlocas al Braziliei de la Campionatul Mondial din 1970 cand sud-americanii au castigat trofeu. Acum, Tostao scrie pentru ziarul Folha de Sao Paulo: "Sportul in Brazilia se schimba, la fel ca tara noastra. Incet, dar se schimba" erau cuvintele lui in 2000, la fel de adevarate si astazi in plin campionat Mondial.

ATENTIE:
Povestea asta e despre voi, toti din tribune. 
Azi: episodul carioca!
Vorbim de fani, de iubirea pentru minge, de copiii care au inceput fotbalul pe plaja si au devenit Pele, Neymar sau Ronaldinho.
De ei, de frumosii nebuni ai lumii.
De milioanele de oameni care isi alina ranile, si saracia, si nefericirea cu jocul asta nebun numit fotbal.
De milioanele de fani. 
Ce ironie.  Ei iau loc in tribune sa isi aplaude eroii, sa plateasca bilet, sa cante pentru fotbalisti.
Ce ironit. Azi ii punem noi la loc de cinste. 
Azi ii aplaudam noi.
Asa, desculti, asa, saraci, asa anonimi. 
Pe fiecare in parte.
II aplaudam si pentru ei am plati noi bilet doar sa mergem sa ii ascultam cum canta.
Sa ii vedem cum li se umple inima de fericire cand se aude GOOOOOL!
Al lor e fotbalul, pentru ei a fost inventat!
Al vostru e! Al nostru e! 
Multumim!

Futebol = viata

Daca fotbalul reflecta societatea in Brazilia sau vice versa, asta nu inseamna ca este mereu o imagine placuta: mai bine de 40.000 de crime anual, inclusiv 234 ce au legatura cu fotbalul. Discrepanta intre zona mai dezvoltata, sul, si cei extrem de saraci, norte, este recreata pe terenul de fotbal unde nicio echipa aflata la nord de Minas Gerais nu a mai castigat liga in ultimii 25 de ani. Neputinta morala a unei mari parti a oamenilor de la conducerea tarii pare imaginea in oglinda a federatiei braziliene de fotbal si ale federatiilor statale care conduc jocul. Iar inegalitatea sociala si rasiala din Brazilia este evidenta pe toate planurile. Fanii de culoare se afla de cele mai multe ori in zonele unde biletele sunt ieftine, iar in zonele mai scumpe gasesti predominant oameni albi. Un element mai fericit este dat de muzica ce da viata acestei tari, de la samba la bossa nova si pana la maracatu. Iar muzica curge si ea pe terenul de fotbal la fel de mult precum carnavalul. Fie ca vorbim de ultima schema a lui Ronaldinho care strange mii de vizualizari, sau de atmosfera creata la tobe in arquibancada. Iar Brazilia a fost tara care a dus la rang de arta jocul inventat de englezi, transformandu-l in ceva mai creativ, individual, spectaculos. Cu jucatori precum Garrincha, Rivellino, Ronaldo si alte cateva zeci de jucatori extrem de talentati, Brazilia a dus fotbalul la sublim.

Mandria unei natiuni

In urmatoarea sa carte "Futebol Nation: A footballing history of Brazil", istoricul David Goldblatt arata comorile Braziliei, arta si creativitatea, de la muzica la cinematografie si pana la gastronomie. Iar concluzia este ca, desi brazilienii au multe lucruri care sunt reprezentative, niciunul nu a reusit sa captiveze la nivel global asa cum o face fotbalul lor. Nu foarte multi oameni au auzit de feijoada sau moqueca in comparatie cu alte mancaruri din bucataria thailandeza sau cea mexican. Iar literatura se rezuma la cateva nume mari precum Machado de Assis, Clarissa Lispector sau Guimaraes Rosa. Putin in comparatie cu nume precum Gabriel Garcia Marques, Isabelle Allende sau alte nume importante aparute din tarile vecine. Lista secretelor grozave ale brazilienilor continua, de la muzica la artele martiale (capoeira are multi fani in afara tarii insa nu a ajuns la nivelul taekwondo-ului, de exemplu). Pentru o tara cu 200 de milioane de oameni, Brazilia a reusit mai mereu sa isi duca mana la ochi si sa convinga restul lumii ca este invizibila. Cu o exceptie: fotbalul.

Cand vine vorba de fotbal, Brazilia este de neatins. La fotbal, brazilienii pot arata intregii lumi de ce sunt cu adevarat capabili. Intr-o tara domnita in general de nesiguranta si retinere, fotbalul a adus mandrie internationala si respect. Asa cum scria Leonel Kaz, fotbalul este singura lupta internationala in care au intrat vreodata brazilienii si au iesit triumfatori. 


Din favele pe terenul de fotbal

Concentrarea frumosului care iti ia ochii este influentat direct de saracia si inegalitatea sociala care a oprimat o mare parte din societatea braziliana. Fotbalul, precum muzica, a fost si este in continuare singura metoda de 'evadare' pentru milioane. Si e mai dificil sa fii vazut daca esti un mijlocas muncitor, indiferent cat este de nadejde si puternic, in comparatie cu un dribleur nebun care lasa adversarii in urma sau un magician la loviturile libere care face inutil zidul cu o lovitura perfecta.

"Brazilia nu a reusit niciodata sa se elibereze de saracie asa ca mii de copii - in loc sa aiba acces la scoli bune si oportunitati in viata - au ajuns pe terenul de fotbal visand sa ajunga faimosi" scria Tostao.

"Asta mentine nivelul la inaltime. Sunt multi copii care fug dupa o singura minge. Mai mereu apare un Neymar, un Romario sau un Ronaldo. E aproape inevitabil". Un alt lucru care e inevitabil este ca legatura dintre inegalitatea sociala si fotbal are un alt ingredient in Brazilia: rasa. Conform spuselor lui Sylvio Ferreira, profesor de psihologie la Universitatea din Pernambuco si director la Santa Cruz FC in Recife (precum si fost coleg al lui Barack Obama la Harvard), fotbalul are o legatura importanta cu istoria Braziliei moderna dintr-un motiv principal.

"Fotbalul a ajuns in Brazilia la scurt timp dupa ce sclavia a fost abolita. Atunci Brazilia a inceput, teoretic cel putin, sa fie o tara mai deschisa iar fotbalul era asociat cu schimbarile extraordinare din societate, cu jucatori de culoare la cluburi precum Bangu, Santa Cruz sau Vasco da Gama. Brazilia moderna si-a construit fundatia pe fotbal pentru ca acest joc a oferit posibilitatea integrarii sociale si rasiale, lucru care nicio alta activitate sociala nu-l permitea" scrie acesta.

Fotbalul reflecta astfel complicatiile sociale si rasiale din Brazilia. Jocul a crescut precum tara, transformandu-se dintr-un sport al albilor intr-unul dominat de cei de culoare sau cei moreno, de la Domingos de Guia la Pele, de la Garrincha la Ronaldo, de la Leonidas la Ronaldinho Gaucho.


Schimbari sociale, schimbari fotbalistice

E oarecum ironica ca sportul care a fost un simbol al integrarii rasiale a devenit apoi o metafora e inegalitatii sociale in Brazilia, cu atat de multi brazilieni lipsiti de privilegii devotandu-si viata sportului pentru ca, pana foarte recent, era mai usor pentru un tanar din marea majoritatea sarace a tarii sa devina fotbalist decat doctor, avocat sau inginer. De-a lungul ultimului secol, fotbalul a continuat sa fie o reflexie a schimbarilor din societate. "Miracolul econimic" din mijlocul anilor 70 cand tara era sub dictatura militara dus la un progres urban masiv. Cladirile de locuinte si proprietatile comerciale erau ridicate in zonele vacante unde copiii obisnuiau sa tipe si sa alerge si sa suteze iar fotbalul s-a mutat de pe acele terenuri pe escolinhas de futebol, sau scoli de fotbal. Care erau convenabile pentru cei cu venituri mici si medii, inaccesibile insa pentru comunitatea oamenilor saraci de culoare. Zece ani mai tarziu cand Brazilia a jucat la Campionatul Mondial, echipa era alcatuita in mare parte din jucatori albi proveniti din clasa medie - jucatori precum Socrates, Zico, Falcao sau Eder dominau numarul jucatorilor de culoare, 4 la numar: Luisinho, Junior, Toninho Cerezo sau Serginho.

In anii 80 si 90 si pana in ziua de azi, dezbinarea sociala in Brazilia devenind mai dramatica - crimele si violenta fiind in crestere - la fel si fotbalul brazilian a devenit un ghetou. Jucatorii suficient de buni pleaca in Europa si la nivel local joaca tinerii, aventurierii si veteranii in fata unor fani din clasa muncitoare in stadioane darapanate. Pana la construirea stadioanelor pentru Campionatul Mondial care au adus confort, clasa mijlocie a ramas intr-un exil auto-impus fata de joc.


Vremurile se schimba

Asadar, societatea din Brazilia si fotbalul sunt intr-un punct mai inalt ca niciodata. Milioane de brazilieni au scapat de saracie in ultimii ani si multe obiceiuri si traditii ale saracilor (unele bune, altele rele) au inceput sa dispara. Cu internet, prosperitate in crestere si transport aerian mai ieftin, lumea nu mai pare atat de departata de Brazilia ca inainte. Multi pusti din Brazilia nu mai viseaza sa joace pentru Flamengo sau Corinthians, ci la Barcelona sau Real Madrid, echipe pe care le vad prin satelit pe TV. Un sondaj recent facut de Folha de Sao Paulo a aratat ca procentul jucatorilor din Brazilia care adopta obiceiul unui singur nume este in scadere, fiind in crestere numarul celor care vor sa aiba prenume, sa sune european.

Acest lucru a avut un efect asupra joga bonito: "Datorita globalizarii si a avansului in sport, Brazilia s-a gasit intr-o dilema, nestiind daca sa prioritizeze fotbalul modern, colectiv si compact, in care ataci si sa te aperi ca un grup, sau sa incurajeze improvizatiile, schemele, accentul pus pe visul individual" a mai scris Tostao intr-un articol recent.


p.s. Si noi am fi facut la fel cu Mitroglou, ca in poza asta, daca stiam ce ne asteapta :)

FULLSCREEN
Galerie Foto
  • /
Măsurile de protecție sunt ultima lor grijă. Petreceri în cluburi și curse de ATV-uri în păduri
BRAT