A fost la un pas de MOARTE intr-un derby IN FLACARI! Povestea FABULOASA a romanului care e IDOL pentru MII de suporteri in Asia:

Stranieri

SPORT.RO

Data publicarii: Joi 01 Septembrie 2011, 23:56

Data actualizarii: Vineri 02 Septembrie 2011, 00:27

Fotbalul nu mai spune povesti. Are oamenii lui care ii cheltuiesc milioane si a pierdut farmecul original.

TAGS:

#leo chitescu#Steaua#Thailanda

Nu doar Messi, Ronaldo sau Rooney pot umple stadioane de 50.000 de locuri! Un roman si-a folosit inteligent busola si a devenit idol in Asia!

www.sport.ro iti prezinta in exclusivitate cariera incredibila a lui Leontin Chitescu! Fostul jucator de la Poli, UTA si CFR Cluj, 31 de ani, a trait fotbalul altfel in Indonezia si Thailanda. A facut o excursie de un sezon in Malta, dar Asia l-a chemat inapoi.

Leo povesteste pentru cititorii www.sport.ro momente fabuloase dintr-o cariera UNICA:

Am ajuns in Indonezia datorita unui prieten care jucase in ...Brunei. El mi-a facut cunostinta cu un impresar australian, care m-a dus in Asia. Apoi, am trecut si prin Malta. Un agent nigerian m-a ajutat sa ma transfer la Vittoriosa. N-ati auzit de ei? N-auzisem nici eu pana sa joc la ei. Dupa un an mi-am dat seama ca mi-a placut in Asia, asa ca m-am intors. Nu in Indonezia, ci in Thailanda. Antrenorul brazilian de la Chiangrai m-a convins sa vin langa el, sa-l ajut. Ma stia de ceva timp si m-a convins sa accept inca o data sa schimb radical fusul orar.

Am strans amintiri tari de peste tot. In Indonezia m-a impresionat fanatismul pentru fotbal. Sunt minimulm 20.000 de oameni la fiecare meci, dar se intampla sa incerci sa-i numeri si a doua zi sa citesti prin ziare ca au fost 50.000 :) In Malta, n-a mai fost cazul sa tremur pe stadion. Acolo ramai cu gura cascata seara, daca vrei sa te plimbi pe malul marii. E plin de oameni care nici nu merg, nici nu alearga. Pur si simplu se plimba intr-un ritm neobisnuit. Am pus intrebari la club si mi s-a spus ca asa fac maltezii sport. Jogging-ul i-ar solicita prea mult :)

Anul asta l-am inceput in Thailanda, de unde va si scriu. Aici am avut o surpriza uriasa cand mi-am dat seama ca regele ma urmareste peste tot. Da, dar nu numai pe mine. Sunt postere imense impodobite cu el cam la fiecare intersectie, in fiecare casa e o poza cu el, iar cea mai tare chestie mi s-a intamplat la cinema. Inainte de film, a trebuit sa ma ridic in picioare, sa ascult imnul, apoi am trecut prin toata viata monarhului. Am platit sa vad un film, dar am vazut aproape doua. Gata, am terminat cu glumele.

Fotbalul pe-aici nu e chiar asa amuzant. Nu tot timpul. Sa va povestesc de un meci pe care l-am crezut ultimul din viata mea. De fapt, atunci m-am gandit ca fotbalul e mai periculos decat luptele ilegale. Inaintea unui derby din Indonezia fanii adversi ne-au distrus autocarul, ne-au atacat cu pietre, pari si sticle, a fost mai rau ca la Mineriada. 10 jucatori de la noi au fost raniti. A fost primul meci pe care mi-a parut bine de tot ca l-am pierdut. Nu stiu daca mai apucam sa povestesc prea multe daca era alt scor. Amanunte care i-ar putea interesa pe ultrasi: n-am vazut fumigene, doar ceva petarde prin Indonezia.

Sa va spun cate ceva despre fotbalul de-aici. Se alearga mult si foarte, foarte repede. Trebuie sa driblezi un jucator de doua ori ca sa treci de el, la nivelul asta vorbim. Stiu, va intereseaza si ce mananc. Toata lumea-mi pune intrebarea asta, deci presupun ca vreti sa stiri daca am castigat Pariul pe care l-am pus cu frica :) Au trecut prin stomacul meu preparate traditionale din lacuste, gandaci, viermi. Din pacate, nu stiu sa le traduc pe toate, ar suna mai exotic. Fripte bine si sarate, n-au fost chiar rele, dar nici n-as mai incerca inca o data.

Suficient cu lifestyle-ul. Revin la fotbal. Am o amintire simpatica legata de un fan pe care as vrea sa o stiti si voi. Dupa ce a nascut sotia lui, m-a cautat la hotel special ca sa-mi arate certificatul de nastere al pustiului. Era trecut numele de familie, dupa care LEO CHITESCU. Asta chiar m-a socat! Nu m-as fi asteptat niciodata sa fiu asa de important pentru cineva. Suporterii ma cheama inapoi la echipele unde am jucat, iar pe Facebook o sa trebuiasca sa-mi fac in curand inca un cont. Am deja 5000 de prieteni, va imaginati de unde sunt majoritatea. :) Glumesc. E placut sa stiu ca sunt in gandurile lor.

Ce mai am de zis? A, mi-am amintit. De ce joc cu 1+3 pe tricou. E o poveste legata de fosta mea iubita romanca. Pe 1 e nascuta ea, iar pe 3 eu, am mai pus un plus intre ele ca sa nu fie 13-le cu ghinion. Dupa ce ne-am despartit, am vrut sa schimb numarul si sa trec la 0. N-am putut sa-i conving sa ma lase, asa ca am ramas cu 13. Fanele nu stiu detaliul asta, e mai bine. Propunerile in casatorie pe care le primesc pot sa vina in continuare :)

N-am comentat nimic de Romania. Trebuie sa ma intorc macar cu istoria in tara, pentru ca acolo am dat cel mai important gol al meu. Era intr-un Poli - UTA, pe care am avut curajul sa-l decid. Tocmai plecasem de la Poli si ma intorsesem sa joc impotriva lor in fata a 40.000 de oameni. Va dati seama ce sentiment am avut...

In Liga I am mai prins un moment mare, am vazut de aproape cum s-a construit echipa de Champions League de la CFR Cluj. Am plecat cand era Dorinel antrenor, am avut ghinion si m-am accidentat de doua ori intr-o perioada foarte scurta, n-am prea avut cum sa joc. Pierdusem ritm, incredere, am fost o perioada la satelit, apoi a aparut sansa sa plec in Indonezia, am vorbit cu domnul Muresan si m-a inteles.

Am mai ratat o echipa mare cand eram un copil. La 17 ani, m-a vrut Rapidul, dar ai mei nu m-au lasat sa plec. Au crezut ca e mai important liceul si am ramas sa devin absolvent la Timisoara. Poate va scriam din alta parte daca as fi prins atunci Giulestiul. Si poate as fi vorbit si eu de nationala. Asa, am avut ocazia sa 'negociez' doar pentru cea a Indoneziei.

Cand eram mic, visam sa joc la Steaua, la Barcelona si sa-mi cante imnul. Dormeam bine. La Barcelona, sigur nu voi mai juca. Abia l-au adus pe Fabregas. Cat despre imn, imi canta aici si cand merg la cinema. Din pacate, e cel al Thailandei! :)