Este o mare realizare să fii mai bun decât o națională mai bine cotată, liderul grupei, o națională construită în câțiva ani și cu material uman de excepție.
Bineînțeles că e meritul lui Lucescu pentru acest joc. Oricât l-am criticat în ultima vreme, i-a ieșit acum și cred că aș fi spus asta și dacă meciul se termina 0-0. A ales jucătorii potriviți, i-a blocat excelent pe ai lor, a avut o idee tactică foarte clară. Și, bineînțeles, a fost ajutat și de cei în care a avut încredere. Pentru că toți au jucat aproape perfect.
De la Ionuț Radu, cu un reflex uimitor la mingea trimisă în vinclu de Sabitzer, dar și cu intervenții care au dat siguranță întregii echipe, până la Daniel Bîrligea, care s-a luat la trântă permanent cu „soldații universali” din apărarea Austriei.
Rațiu, cu capul pe umeri
Și Rațiu a fost mai cu capul pe umeri, nu s-a mai avântat în atac doar pentru spectacol, nu s-a mai hazardat (95% pase precise în jumătatea proprie). A făcut-o bine când a fost acoperit și și-a îndeplinit cu succes sarcinile postului.
Pe Burcă nu mă așteptam să-l mai văd la un nivel atât de înalt după ce a plecat la arabi și acum în China. Puternic, nu le-a lăsat nicio șansă adversarilor, i-a luat din scurt și a intrat de câteva ori foarte bine în terenul advers cu mingea la picior, pasând exact (7 pase bune din 8 încercări în jumătatea austriacă).
Bun și Mihai Popescu, păcat că s-a accidentat, deși ieșirea lui a reprezentat norocul României, pentru că atunci a intrat Ghiță, autorul golului. E un paradox, dar asta s-a întâmplat.
Rezistența lui Chipciu la 36 de ani
M-a uimit Chipciu, cât de bine a rezistat, la 36 de ani, unui meci cu o intensitate imensă. S-a băgat la luptă, a alergat mult, și-a închis bine partea, a mai apărut de câteva ori și sper careul advers. Era într-adevăr epuizat pe final, dar a rezistat 95 de minute, ceea ce e impresionant.
Marius Marin are deja experiență la națională și a demonstrat aseară că este un jucător pe care te poți baza. Patru din cinci dueluri la sol câștigate, două din trei dueluri aeriene, două recuperări, două intercepții, 83% procentajul paselor bune sunt cifre care spun multe despre utilitatea lui de la mijlocul terenului.
Sar așchii din adversar când intervine Dragomir!
Remarcatul specialiștilor este, pe bună dreptate, Vlad Dragomir. Rar mi-a fost dat să văd un jucător român atât de puternic și care să stea atât de bine pe picioare în fața unor adversari căliți în Bundesliga, și nu numai. Un câștig imens, sper să aibă evoluții constante, e ca o stâncă la mijloc, sar așchiile din adversari când se pun la trântă cu jucătorul lui Pafos.
Trecând în zona de atac, Ianis Hagi a fost din nou salvator, cu centrarea de o precizie milimetrică la golul nostru, I-a pus-o pe cap, cum se zice, lui Ghiță, dar în general a avut o evoluție efervescentă. 77% este procentajul paselor bune, el câștigând și 6 din cele 7 dueluri la sol în care a fost implicat, ceea ce nu e puțin deloc.
Mi-a plăcut și Man, pare că și-a revenit după zona crepusculară din ultima perioadă de la Parma. De altfel, progresul lui s-a văzut la noua echipă de club, PSV. I-au ieșit duminică seara 4 driblinguri din 6 încercări, rar vezi la un jucător român să dribleze de 4 ori într-un meci. În plus, de la incisivitatea lui a plecat și golul din minutul 95.
Am driblat mai mult decât ei!
Bîrligea s-a bătut ca un gladiator, a sărit mai bine la cap decât fundașii adverși, a driblat și el de trei ori, a fost un permanent „ghimpe” în coasta defensivei oaspeților. Apropo, România a reușit 10 driblinguri față de numai trei ale austriecilor și a tras de 10 ori la poartă față de numai trei reușite ale adversarilor.
Mihăilă a fost și el foarte bătăios, a avut și acea bară, după un șut senzațional. Să dea Dumnezeu s-o țină tot așa și să nu se mai accidenteze. Avem nevoie de el contra Bosniei.
Avem nevoie de toți cei de mai sus contra Bosniei la același nivel de joc. Și de Ghiță, care va fi titular probabil în locul lui Mihai Popescu, accidentat, cât și de cei de pe banca de rezerve, chiar dacă Lucescu face schimbările extrem de târziu.
Victoria și jocul cu Austria reprezintă o rază de speranță. Sperăm să iasă soarele mai întâi în Bosnia și apoi în barajele pentru Mondiale.
