Gheorghe Hagi are, în mod cert, partea sa de vină, una destul de mare (!), pentru rezultatele catastrofale din Nations League. Ne-am păcăli însă, încă o dată, dacă am pune eșecul tricolorilor numai în cârca selecționerului.

Realitatea ne pune în fața unei situații dezolante: avem niște jucători foarte slabi, departe de rigorile fotbalului internațional de nivel înalt. Rezultatele noastre la nivel de cluburi, plus faptul că ai noștri eșuează, nu la marile echipe din Occident, ci la Al-Gharafa (Qatar) și Al-Ain (Emirate), în Orientul Mijlociu, ar fi trebuit să ne convingă demult că suntem jos de tot. Și, într-adevăr, foarte mulți microbiști români au acceptat această realitate, în urma rezultatelor din ultimii ani. Dar nu și Gheorghe Hagi! Acum însă, după ce a văzut partidele cu Suedia (1-2), Bosnia (2-4) și Polonia (0-6), s-a lămurit și Hagi că ai noștri n-au calitatea necesară pentru a fi competitivi la nivel înalt.

Din păcate, înfrângerile din Nations League au mai scos la iveală un detaliu neplăcut. Și anume faptul că ai noștri, nu doar că sunt slabi, dar au și o capacitate redusă de efort.

Șocant: jucătorii români aleargă mai puțin, comparativ cu adversarii lor. Mereu!

Când luăm la puricat statisticile partidelor cu Suedia, Bosnia și Polonia, observăm că, în două din trei meciuri, tricolorii au eșuat în tentativa lor de a face ce le-a cerut Hagi. Concret, selecționerul a spus, răspicat, că vrea o națională care să „confiște“ mingea și să dicteze ritmul jocului. Din păcate, suedezii și polonezii ne-au luat ei mingea!

Primii au avut 57% la capitolul posesiei, în partida de la Stockholm, în timp ce polonezii ne-au dominat și mai clar: 63% posesie. Doar în meciul cu Bosnia, de la București, am avut mingea mai mult decât echipa adversară, raportul de posesie fiind în favoarea noastră: 53% - 47%.

Continuând cu analiza cifrelor, descoperim un alt amănunt. Unul mult mai grav, comparativ cu cifrele trecute la capitolul de posesie. Concret, România a „reușit“ să alerge mai puțin, în comparație cu echipa adversă, în fiecare meci! Iată dovada, cu precizarea că cifrele din paranteză reprezintă distanța adunată de toată echipa pe durata meciului:

  • Suedia (117,4 kilometri) – România (114,6 kilometri)
  • România (118,1) – Bosnia (120,1)
  • Polonia (110,2) – România (99,1)

E șocant că, în meciurile cu Suedia și cu Polonia, când aceste echipe au avut posesie superioară, ai noștri au „reușit“ să alerge mai puțin, comparativ cu adversarii lor! De obicei, echipele care cedează posesia compensează printr-un efort fizic mai mare. Mai pe românește spus: când n-ai mingea, ești obligat să alergi după ea și, drept urmare, alergi mai mult decât echipa adversă. Ai noștri n-au putut face nici măcar atât. Semn clar că, pe lângă calitate fotbalistică, le lipsește și capacitatea de efort.

Încă dinainte de a ajunge selecționer, în acest al doilea mandat, Hagi spunea obsesiv că vrea ca jucătorii săi de la Viitorul / Farul să alerge mai mult decât adversarii lor. Acum, la națională, el a fost „trădat“ inclusiv la acest capitol de jucătorii în care și-a pus speranțele.