Nu s-a stiut NIMIC pana acum! Un stelist de Champions League face face dezvaluiri halucinante despre umilinta pe care o trait-o cu Becali: "Mi-au dat CEA mai mare palma!"

Nu s-a stiut NIMIC pana acum! Un stelist de Champions League face face dezvaluiri halucinante despre umilinta pe care o trait-o cu Becali: "Mi-au dat CEA mai mare palma!"

Povestea sa le-a fost necunoscuta pana acum fanilor din Romania!

Intr-un articol scris pentru site-ul PlayersVoice din Australia, fostul stelist Georgievski dezvaluie prin ce momente a trecut in Ghencea. Georgievski dezvaluie ca s-a simtit umilit in momentul in care a fost scos din teren in minutul 44 al finalei din Cupa Romaniei si spune ca n-a fost platit mai multe luni, desi toata lumea isi lua banii la timp.

Georgievski a trecut de la bucuria maxima a unor stadioane pline si a rezultatelor mari la izolarea in afara lotului.

"La finalul celui de-al doilea an al meu la Sibenik, am primit cateva oferte. Jucam deja pentru nationala Macedoniei. Una dintre oferte a venit de la un club puternic din Ucraina, iar cealalta de la Steaua Bucuresti, din Romania. L-am intrebat pe tata ce sa fac. Mi-a zis: "Vrei sa alergi dupa bani sau vrei sa ai succes in fotbal". I-am zis ca am stat in Croatia timp de 6 ani pentru fotbal, nu pentru bani. Mi-a raspuns ca Steaua ma va ajuta sa-mi indeplinesc obiectivele la care visam in fotbal. Asa ca am ales Steaua.

Am semant si am plecat imediat in Austria sa ne antrenam pentru presezon. Abia cand am venit din cantonament mi-am dat seama la ce club mare am ajuns. Am jucat un amical si cand am vazut ce nebunie a fost pe stadion mi-am spus: "OL, aici nu e Sibenik". Acolo aveam 500 de oameni la stadion. La Steaua era plin. Clubul avea o istorie mare, au castigat Cupa Campionilor in anii '80.

Primul mei meci oficial a fost intr-un joc de calificare in Europa League. Am pierdut, dar eu am jucat destul de bine. Dupa prima noastra victorie cu mine pe teren, patronul, care nu prea vorbeste limba engleza, mi-a strans mana si a spus "Welcome". Nu-mi venea sa cred. Toti baietii mi-au spus ca patronul nu prea obisnuieste sa faca asa ceva si ca e mare lucru.

Ma aflam unde voiam sa fiu si unde trebuia sa fiu. Ne-am calificat in Europa League. Am ajuns sa joc in grupe, in fata unor echipe mari. Imi indeplineam visul.

Nu am avut timp sa ridic capul din pamannt pentru ca aveam meci la fiecare 3 sau 4 zile. Cand nu jucam fotbal pentru club, eram la echipa nationala. In doar 4 luni, am pierdut numarul meciurilor in care am jucat. Dar stiam ca mi-am facut treaba bine. Apoi, mi-am rupt glezna. Intr-o seara friguroasa de iarna am fost faultat, piciorul mi s-a prins in gazon si s-a rupt. Am fost terifiat. Mai avusesem cateva accidentari, dar niciuna ca asta.

Am facut tot posibilul sa revin cat mai repede. Am tras si mai tare cand am vazut ca vom juca impotriva lui Chelsea in Europa League. Dar nu eram pregatit. Am zburat cu echipa la Londra si am vazut cum ne-am blocat la 45 de minute de o performata uriasa. Am castigat cu 1-0 in tur, am inscris si pe Stamford Bridge, apoi Fernando Torres, John Terry si Frank Lampard ne-au trimis acasa. Chelsea a ajuns sa castige trofeul.

In acel sezon am castigat campionatul cu 5 saptamani inainte de finalul sezonului. A fost o perioada extraordinara, atat de speciala!

Dupa ce m-am recuperat, aveam in continuare probleme cu piciorul. Vrei sa faci aceleasi lucruri ca inainte, dar nu poti din prima. Am revenit prea repede, dar trebuia sa merg mai departe. Ne-am calificat in Champions League. Inaintea unui meci, am dat un interviu si jurnalistul m-a intrebat: "Ce inseamna Champions League pentru tine?"

M-am oprit si m-am gandit la asta, apoi am spus: "Ei bine, cand eram un copil ma trezeam la 4:30 dimineata sa ma uit la meciuri. Nu ma interesa cine juca. Ring-tone-ul meu de la telefon era imnul Champions League. Competitia asta e foarte mare pentru mine!"

Nu mi-am dat seama cat de mare pana in acel moment. Mi se facea pielea de gaina cand ma uitam la meciuri, apoi 10 ani mai tarziu am ajun sa joc in Champions League. Si acum mi se face pielea de gaina. Nu o sa uit niciodata. Nu ne-am descurcat prea bine intr-o grupa in care mai juca si Chelsea, dar a fost o experienta incredibila.

Dar, cum fotbalul e fotbal, altceva s-a intamplat. La jumatatea celui de-al doilea meu sezon la Steaua, patronul a fost trimis la puscarie. Avea multi bani si putere si a facut o prostie, cu o mica legatura cu fotbalul.

Imi iubea munca si faptul ca fiind un pusti australian alergam si dadeam totul, 100%, ma distram in timp ce faceam asta. Apoi, dintr-o data, nu m-a mai placut. Nu stiu cine ii spunea lucruri in puscarie, dar si-a facut o impresie gresita despre ceva. Clubul a inceput sa ma marginalizeze. Abia mai jucam, din cand in cand. Apoi, o echipa din Rusia a vrut sa ma ia, dar Steaua a spus: "Nu, vrem sa-l pastram, sa se recupereze si sa castigam campionatul cu el in echipa!"

Venea ziua meciului si eu eram al 19-lea om, nu mi se zicea de ce nu joc. Nici nu eram platit. Toata lumea era platita in afara de mine. Intrebam de bani si mi se zicea ca patronul e la puscarie si ca depinde de el. Nu ma puteam duce sa discut cu el, nici limba nu o cunosteam. Era ceva mai mult decat ce se vedea la suprafata, dar n-am aflat niciodata ce. Apoi, dupa ce am jucat 10 minute in 4 luni, mi-au dat sansa sa joc intr-un meci, apoi, la 3 zile distanta, in finala Cupei Romaniei. M-au scos din teren in minutul 44. Nu la pauza. In minutul 44!

Era finala Cupei. Am primit cea mai mare palma pe care o puteam lua vreodata. Era ca si cum mi-ar fi spus: 'acum poti sa pleci'.

Totul s-a terminat cu banii platiti pana la urma de club. Echipele nu pot juca in Champions League daca nu isi platesc jucatorii, asa ca au trebuit sa-mi dea totul ca eu sa nu le creez probleme. Am avut o intalnire cu ei si mi-au spus ca mi se datoreaza doar salariul. "Bonusurile nu le poti dovedi", nu s-a transmis. Asa ca n-am primit nicio prima. Salariile insa, da! Am refuzat sa semnez orice document pana cand am vazut banii in cont. Am plecat de la club, mi-am luat ceva de mancare, iar in 20 de minute am verificat si banii erau acolo. Pur si simplu n-au vrut sa ma plateasca daca n-au fost obligati sa o faca!"





VIDEO PROTVPLUS.RO

Măsurile de relaxare care se vor aplica de la 1 iunie, în România. Când am putea renunța la mască
BRAT
Modifică setările cookies