Gabi Balint (62 de ani), câștigător al Cupei Campionilor Europeni cu Steaua în 1986 și marcator pentru România la Campionatul Mondial din 1990, vorbește pentru Sport.ro despre Ioan Ovidiu Sabău, fostul său coleg de națională, și despre șansele Universității Cluj în „dubla” cu Ararat (Armenia).
Ce șanse crezi că are „U” Cluj în Europa? Cu Neluțu Sabău ai fost coechipier la națională...
„U” Cluj este una dintre echipele mele favorite în campionatul României, pentru că și tatăl meu a fost acolo la juniori, a fost portar la început, după aia a terminat ca extremă dreapta. Și mă leagă de Universitatea Cluj mai multe lucruri, plus că e Neluțu este un fost coleg extraordinar și un prieten atât de bun! Țin mult la el, îmi place cum lucrează și sper să-l ajute toți, pentru că poate să facă o treabă bună. Nici ei nu sunt la turație maximă, dar, dacă ajung și anul ăsta în play-off, eu cred că e ceva extraordinar. Iar în Conference League au șanse. Armenii sunt fotbalișți foarte buni, tehnici, pot să le pună probleme, însă nu sunt așa organizați.
Un „optar” complet, bucuria lui Dan Petrescu
Neluțu cum era că jucător?
Incredibil. Era bucuria lui Dan Petrescu când Neluțu juca titular la echipa națională, ca mijlocaș dreapta, fiindcă îi acoperea banda. Dan era numai prin atac, dădea goluri, era cel mai fericit. Adevărul este că Neluțu a fost un mijlocaș complet, un „optar” complet, care știa jocul și în atac, și în apărare, știa cum să deposedeze, foarte puternic pe picioare, nu îl puteai da jos ușor, tehnică bună, capacitate de efort extraordinară.
„Optar” de clasă mondială...
Și un caracter extraordinar. Da, chiar de clasă, adică el putea să joace la o echipă mare.
A jucat la Feyenoord...
Da, dar eu mă refer la o echipă mare din primele cinci ligi. A jucat într-adevăr bine la Feyenoord.
Gen Milan, Barcelona?
Și în Italia putea, și în Spania.
Și în vestiar cum era? Discret, tăcut?
Ți-am zis, caracter deosebit, niciodată nu intra în conflict cu nimeni, era prietenos cu toți coechipierii. Mă bucur pentru ce a făcut anul trecut la Cluj, să știi că e 90% opera lui, adică știe să-și aleagă jucători, știe să lucreze cu ei. Motorul echipei e Nistor, un jucător foarte talentat, dar câteodată capricios. Câteodată, nu înțelegi ce vrea să facă, ce are în cap. Neluțu a știut să-l motiveze. Și pe el, și pe Chipciu. Chipciu, la fel, e un jucător bun, are și el o vârsta, însă are experiență, iar jucătorilor cu experiență trebuie să știi ce să le ceri și cum să-i faci să dea totul, să te respecte. Ei sunt doi jucători care îl respectă enorm pe Neluțu. Nu-i ușor să motivezi jucători la vârsta asta, însă s-au ajutat reciproc.
„Dom' profesor” Nistor
Deci îți place de Nistor, deși e ciudat câteodată?
Eu tot timpul spun: când joacă dom' profesor Nistor, Clujul câștiga. Așa îi zic, „dom' profesor”. A zis și Neluțu: „Când îl văd că începe bine meciul, nu-mi fac probleme”. Pentru că e într-adevăr un jucător foarte bun, foarte creativ. Când îi iese jocul, e jumate din echipă. Chipciu urcă bine în atac și aduce plusuri pe faza ofensivă. Neluțu are câțiva jucători buni acolo, a știut să-i aleagă și eu cred că „U” Cluj poate și anul ăsta să intre în play-off.
