Raspunsul cutremurator al unui om in lacrimi: "Plangem unul altuia pe umeri, innebunim!" Mesaj dramatic pentru toata Romania:

"A fost odata ca-n povesti
Cum n-a fost niciodata
Un club de fotbal valoros
Ce bate tara intreaga
Si galeria e la fel
Precum este echipa
Un Fat-Frumos ca din povesti
Ce nu cunoaste frica!
Mai bine rapidist decat sa fiu stelist
Mai bine giulestean decat sa fiu oltean
Mai bine CFR-ist decat securist
Mai bine mort decat dinamovist!

Sa moara Steaua si Dinamo
Si toti comunistii
Ca-n Romania cei mai tari
Sunt tot rapidistii!

Haide haide, hai Rapid
Te iubim tot neamul
Ca sa moara de necaz Steaua si Dinamo!
Steaua cu soldatii si cu ofiterii
Dinamo - politia si cu toti minerii!

"Galeria lui Rapid n-a fost membra de partid!"

Asa incepe povestea Rapidului, cantata si astazi in tribunele Batranului Giulesti, care isi primeste idolii dimineata la matineu, dupa ce Rapidul a fost retrogradata. Chiar si asa, tribunele unui stadion prea mic pentru inimosii cu tobe din Giulesti, s-a umplut meci de meci, fie c-a fost vorba de Voluntari sau Iasi sau echipe anonime din liga a doua.

"Asta e Rapidul din Giulesti, iubeste-l si ai sa innebunesti", mai e un cantec celebru al alb-visiniilor, care stiu despre ce vorbesc. Istoria clubului e atipica, o stie toata lumea, dar merita, trebuie repovestita acum cand Rapidul e pe cale de disparitie. Si e pacat, e absurd, e dureros, sa vezi ca ceva cladit din si pentru dragoste de fotbal moare din lipsa de bani. Rapidul e Cenusareasa care a stralucit de cateva ori in balurile istoriei, dar niciun print salvator nu i-a gasit pana acum pantoful potrivit.

Era 25 iunie 1923, cand, intr-o sala a scolii primare din cartierul Grivita, lucratorii de la Atelierele Grivita si jucatorii unei echipe (Excelsior) care deja activa in cartier au pus bazele "Asociatiei Culturale si Sportive CFR". Presedinte de club a fost ales Teofil Copaci, maistru la Atelierele Grivița, iar capitan de echipa, Grigore Grigoriu, strungar, dar jucator cu experienta. Cu echipamente confectionate din panza visinie in casa lui Grigoriu (culoare aleasa de sotia acestuia - sa tina la murdarie) si cu bocancii reconditionati de la Ateliere, noua echipa isi incepe antrenamentele pe langa CAB.

Acum, Rapidul trece prin cele mai grele momente din istorie. O poveste de aproape 91 de ani risca sa dispara. Definitiv. Mesajul de mai jus apartine unui suporter emotionat de situatia Rapidului.

"Cand ma gandesc, m-apuca plansul...

Pai tu, Rapidule, sa mori? A patra, a cincea, a sasea liga si cate mai sunt, Dumnezeu stie unde te duci... nu e locul tau acolo. Nu-i corect sa vad asta. Nu 'faliment' e tinicheaua ta, ci 'frumusete', Rapidule.

Ma gandesc la Giussy, la Bogdan si restul, oamenii astia au stat langa tine, au plans pentru tine si au mers si la puscarie pentru tine. Noi n-am avut ce face, am stat doar in tribune sau la televizor. Cand am avut rabdare sa stam la televizor. Ca n-am putut, nu ne-ai lasat sa traim o victorie ca lumea, trebuia tu sa ne dai emotii. Asta esti tu, Rapidule, de-aia esti al nostru!

Am urlat de bucurie, am lasat toate pentru tine, Rapidule... am mers si la a II-a, si la peluza, am vazut si Potcoava, saraca si urata, dar vie la meciurile tale. Am vazut si scaune frumoase, am vazut si mingi stralucitoare. Dar si degradarea in care te zbati acum: un bolnav fara medicamente, cu promisiuni ca primesti tratament de la varul bogat din State. Oare varul ala e adevarat?

Habar n-aveam ce-i aia lider in clasament, pana sa-l vad in carne si oase pe Lucescu pe banca din Grant. Ce loc intai, ce presiune? Domnul cu 'dansa' a venit mai incolo si a plecat urat - cu gauri mari in buget si scandal. Nu s-a scufundat planeta, Rapidule, nici cu el, nici fara el. Am ramas tot noi: mana aia de oameni care suferim teribil pentru ce insemni tu. Nu de trofeele lui Copos aveam nevoie, nu de Cupele lui Razvan, nici de titlul lui tasu'...

Noi aveam nevoie de bara aia frumoasa, de scarita aia, de oamenii aia care pupa gazonul cand intra in Giulesti. Asta-i averea, nimic mai mult, Rapidule...

A fost si ploaie, a fost si vant, Rapidule. Ai cazut in B, cand pe 23 se striga impotriva Partidului, Rapidule. Ai fost in mizerie ani la randul, dar era ceva normal, mergeam pe Giulesti la pranz ca sa te vad cand altii nu te-au lasat sa traiesti, Rapidule. Te-au lasat sa suferi, Rapidule, dar ti-ai revenit si ai luat campioante si cupe. Pentru noi, astia care nu stiam ce-s alea. Nici n-aveam nevoie. Noi te aveam pe TINE.

Rapidule, iti mai aduci aminte de '67? Da, cand iti venea sa-ti rupi camasa de pe tine ca Rica innebunise de tot. Asa era el, era Tamango al nostru, Rapidule. Atunci am luat titlul, de-au mers suporterii pe jos...

Si mai stiu ca am citit despre tine. Am citit sute de pagini, ti-am citit povestea pe care n-am prins-o, ca eram prea mic. Mai stiu ca plecai sa joci in judet, 'la tara', ca in oras erau doar doua echipe. Aceleasi doua. Era deja '80 si ceva, tu n-ai avut loc sa respiri aici, doar pe Giulesti simteai ca esti acasa, dar in B.

Si Copos, Rapidule. Cu prajiturile alea din care a iesit un titlu... si al doilea, in 2003. Cand a venit Lucescu si-am vazut prosopul ala zburand spre banca, ce tare am mai ras... Si bricheta aia, ca sar deja la altele, cum n-am putut sa plangem atunci de ura, doar am simtit ca nu e drept. Si Buga, cu calcaiul ala si Nico nebunu' cu suturile alea trimise direct de langa Triaj...

Asta ai fost Rapidule... Ai fost? Pai da, se pare ca vorbim la trecut, incet, incet. Peste luni de zile nu mai intreaba nimeni de '-escu' si '-ir', ca n-au ridicat o data in picioare mii de oameni. Ba, din contra, i-au facut sa-si blesteme soarta, sa-ti blesteme soarta, nu si numele, Rapidule... Peste zeci de ani raman legendele, asta ne-ai invatat, Rapidule. Avem alte nume, avem Pancu, Tara, Neagu, oridinea-i tot una. Stim amandoi.

Of, cand ma gandesc la cate campionate am visat, dar tu le-ai facut praf pe final... cate Cupe, cate ultime minute si scoruri intoarse de 'aialalti' de la 3-0 pentru tine. Sau 2-0, cat o fi fost, c-am vrut sa le uit pe toate, dar tu o faceai din nou, si mai lata...

Si tramvaiele care plecau pline dupa serile de Cupa Uefa si nocturna aia stinsa 'din greseala', cand ni s-a dus vestea in lume. Toate ale tale au fost, Rapidule. N-ai lasat pe nimeni sa te faca praf, nea Mincea Geamgiu' spunea cel mai bine. S-a dus cu porumbeii lui cu tot si ne-a lasat aici sa ne plangem unul altuia pe umeri ca mori cu zile, Rapidule.

Ce e pana la urma fotbalul de-acum? Un gazon, niste linii si o minge. Alt Coe, alt Baratky, alt Culae Lupescu, alt Sumudica. Dar alt Rapid n-are cum sa mai fie.

Tu esti Pittis, ai ceva din Fanus, ai glumele lui Nicu Constantin si prestanta lui Dem Radulescu. Asta esti, Rapidule, iar daca mori de tot, o sa mai traiesti ca ei - doar cu spiritul...

Si de galerie ce sa mai zic? N-am cuvinte mai frumoase decat muzica peluzei... suna prea bine, te invidiaza unii pentru cei care te imping de la spate. Si ai si imn, poate cel mai frumos. E sufletul tau in glasul ala al rotilor de tren, Rapidule.

Si cate 'mese verzi' am mai vazut, cate imagini cu interzisii la balcoanele din jur si cate altele cu focurile din tribune. Tobele... si trompeta de pe vremuri... Erau ale noastre, Rapidule, de nebuni faceam astea. De nebuni dupa tine. Si cate scaune s-au rupt, cati jucatori au mai fugit peste liniile din spate si cata ploaie am mai indurat pentru tine. De nebuni, Rapidule, iti aduci aminte. Le-ai trait pe toate.

Dar nu cred ca e gata, n-are cum sa fie. O insolventa, un faliment si conturi goale... astea-s din anii astia, pe care-i traim cu totii. Si-ai vazut ca de fiecare data cand ai cazut mai rau, si mai tare ne-am chinuit impreuna sa ajungi ce-ai fost. O mai facem o data? Da!

Acum e un dosar, o foaie si un scris. Ce glas, ce roti, ce tren...? Se trage linie, pacat de tine, vis frumos..."