Atmosfera de pe National Arena traita de cititorii www.sport.ro! Vezi cine a castigat concursul!

Wow! Am primit peste 400 de texte cu impresii si poveti de pe National Arena de la voi! Le-am citit pe toate si l-am ales pe cel care ne-a placut cel mai mult si mai mult. Cele doua bilete de la Steaua-Schalke merg la Chirica Corneliu. Le multumim tuturor celor care ne-au povestit experienta lor de la Romania-Franta!

CHIRICA CORNELIU
"55.000". Acesta pare sa fie numarul zilei din 6.09.2011, zi care intra in istoria fotbalului romanesc prin inaugurarea celui mai modern stadion romanesc de pana atunci. Spectacolul si-a facut simtita prezenta inca de la ora 21 cand Mitoseru da viata pentru prima data tribunelor de pe National. "We are the Champions" a fost cantecul de botez al stadionului facut chiar de Inna, care imbracata in echipamentul national aducea foarte bine cu Florentin Petre. Marcel Pavel ne indeamna la trezire nationala o data cu intonarea imnului intr-o varianta bine cunoscuta doar de el, dar care a sunat destul de bine in cele din urma. 21.35: meciul incepe. Spectacolul inca se mai pastreaza in tribune, care incep a prinde viata prin niste valuri de mult uitate pe stadioanele de la noi din tara. In teren romanii isi fac datoria si rezista poate mai bine decat ne astepam in fata unor nume care trezeau fiori numai cand le auzi. Noi cu Banel, Lazar si Bourceanu, iar cocosii cu Ribery,Benzema si Evra. A venit si momentul pauzei in care multa lume ragusise si ar fi dorit sa bea ceva rece. La chioscurile din incinta stadionului, surpriza: Nu mai avem Cola! (care era unul din sponsorii principali ai acestei partide). Meciul se apropie de final cu un rezultat mare ca inca ne dadea sperante la calificare...asta pana in minutul 87 cand Bosnia inscrie. Lasand la o parte gazonul care arata de parca ar fi fost invadat de cartite, lumea se intreba daca a meritat sa vina. Ei bine, un 0-0 cu Franta la inaugurarea stadionului va ramane in istoria fotbalului romanesc. Ramane la indemana fiecaruia daca a meritat sau nu....pentru mine DA!

 Alte impresii trimise de cititorii www.sport.ro:
De-odată l-am auzit pe Cristian Ţopescu urlând din toţi rărunchii: Apără Duckadam! şi am ştiut că din acel moment s-a scris o istorie irepetabilă. Apoi n-am ştiut cât de tare să mai urlu de fericire după ce am eliminat Argentina în optimile mondialului din 1994. Aceste două momente m-au recucerit atunci când echipele au intrat pe gazon. Un murmur frenetic în jur mă făcea să mă simt eu însumi calificat la Euro cu naţionala amintirilor mele, nutrind speranţa oarbă dar cu toate pânzele sus înainte de fluierul de start. Am simţit că în noul decor grandios România îşi poate depăşi slăbiciunile, că putem juca din nou acel fotbal care odată ne făcea pe toţi să plângem de bucurie, că puştii de azi se vor crede Marica la fel de mândri pe cât cei de ieri se credeau Ilie Dumitrescu când dădeau bară-gol în curtea şcolii. Am simţit că odată cu schimbarea la faţă a stadionului vom asista şi la schimbarea la faţă a României, că voi fi din nou martor la scrierea istoriei. Dar spre final mi-am dat seama, resemnat şi cumva mânios, că schimbarea la faţă a României seamănă cu schimbarea la faţă a gazonului după 45 de minute de joc. Iar la Euro vor merge doar amintirile si nostalgiile unui Ilie Dumitrescu ce fugea prin curtea şcolii ţipând gooool în loc să fie la ore.
Constantin Andrei

National Arena- stadionul la care am visat de ani buni ca se va ridica, acuma a devenit realitate. Este visul oricarui roman. Cu fiecare metru cu care ma apropiam de stadion, emotiile eram mai intense. Ma intrebam daca este cum mi-am inchipui, dar mi-a depasit toate asteptarile, este magnific. Este o minune a Romaniei , un colos care sustine emotiile , trairile, bucuriile si tristetile a 55.000 de romani, oameni care sunt cu adevarat alaturi de echipa. Atmosfera a fost incendiara. Nu imi venea sa cred ca sunt in Romania-Bucuresti-National Arena. Eram derutat, stadionul , suporterii si gazonul in special te duceau cu gandul intr-o alta lume , o lume Catalana , o atmosfera Catalana. Este o senzatie greu de descris. Arena Nationala , la care am visat atatia suporteri, s-a inaltat si pare ca impinge echipa de la spate. Cu mandrie spun , National Arena- una din Cele 7 Minuni ale lumii Moderne, nu prin prisma constructiei, ci mai degraba prin sustinerea suporterilor, atmosfera si daruirea jucatorilor pentru a face fericiti 55.000 de romani.
Pirvu Stefan

Am sa spun totul sincer , un stadion de 5 stele (daca nu de mai multe) lasand la o parte gazonul care se poate repara. Am ajuns cam in ultimul moment(dar am apucat sa aud imnurile celor 2 tari) , cum am intrat am fost pur si simplu impresionat pana la lacrimi de cei 55.000 de oameni care stigau : “ROMANIA , ROMANIA ,ROMANIA!!” . O atmosfera cum n-am mai trait de mult pe vreun stadion din Romania si din lume , pentru ca am fost si pe Camp Nou la meciul Barcelonei cu Napoli (Trofeul Gamper) . Intorcandu-ma in Romania .. mi-am luat locul in stadion si exact atunci a inceput imnul Romaniei , tot stadionul a sarit in aer sa spun asa intonand odata cu Marcel Pavel imnul. Crdeti-ma pe cuvant cand va spun ca aproape am inceput sa plang vazand tot stadionul fluturand steguletele Romaniei si cantand imnul.
Per total , un spectacol frumos , atat in tribune cat si in teren atat cat putem sa facem la ora asta
Todorov Dan

Stand exact langa stadion, pot spune ca am intrat in febra meciului cu multe ore inainte de fluierul de start al arbitrului. Magazinele din apropiere s-au "blindat" cu seminte si tigari, cu apa, sucuri si bere fara alcool, fast-food-urile si-au mutat tarabele afara si de la shaorma si sandwichuri, au trecut la mici si friptura pe gratar, terasele sperau sa dea lovitura, dar interzicerea alcoolului le-a lovit direct in buget, iar mesele erau marea majoritate goale. De la intrarea in stadion si pana am ajuns la locul inscris pe bilet, auzeam peste tot numai "Mamaaaaaaa, cat de tare e", "Nu pot sa cred ca avem si noi asa ceva", "Unde e locul unde sa pot fuma" si "Mergea acum o punga de seminte". Parerile erau, asadar, impartite. Unii erau fericit pentru ce vad, altii se inversunau pe regulile considerate mult prea stricte. Eu, personal, am ramas cu un gust amar datorita a tot ceea ce s-a intamplat: Inna huiduita fara motiv, Marcel Pavel a facut praf imnul, injuraturile curgeau la orice pas spre orice fotbalist in galben care atingea mingea (cel putin in zona unde am stat eu), ratarile erau insotie de celebrele "Huuuu" si "Baga-mi-as......", iar fluierul final a adus un cor de fluieraturi. Nu mi-a placut sub nicio forma, si asta deoarece fanii au venit sa vada stadionul, ci nu nationala, de aici si intreg balamucul. In ceea ce priveste stadionul, totul super ok, cu exceptia gazonului! - Dumitru Bianca

Bucurestenii meritau un asa stadion. Atmosfera a fost una pe care nu am mai vazut-o pe un stadion din Romania de ceva vreme. Organizarea a fost excelenta, totul a fost impecabil, mai putin jocul echipelor dar cum toata lumea comenteaza - gazonul, a fost cauza! Normal ca voi merge la meciurile echipei favorite Steaua Bucuresti. Sincer va spun, chiar daca acest stadion este peste toaste stadioanele de la noi, eu as prefera sa jucam in Ghencea unde avem o atmosfera deosebita si unica in Romania. Multumim pentru acest stadion. - Alex Visenescu

National Arena stadion de nota 10. Atmosfera creata de public a fost superba la intonarea imnului, pacat de confuzia marelui artist Marcel Pavel :)) , dar si pe parcursul meciului si mai ales la intonarea la marseillaise. Marica nu merita fluierat in momentul schimbarii si nici Tatarusanu sau intreaga echipa la sfarsitul partidei, vina nu a apartinut jucatorilor pentru tragerile repetate de timp ci a antrenorului Victor Piturca, care s-a declarat multumit cu ratarea calificarii si obtinurea unui 0-0 care nu i-a patat palmaresul. Gazonul parea a fi plin de cartite care ieseau la iveala de fiecare data cand vreunul din jucatori incerca un tackling sau o degajare lunga. Accesul pe stadion s-a realizat foarte usor, evitandu-se imbulzeala clasic romaneasca, insa au existat cozi interminabile pentru un suc sau hot-dog exagerat de scumpe. Per total sa luam aminte ce a zis Platini: stadion si public avem, nationala BA.- Alex State

Senzatia traita cand se zguduie tribunele sub tremurul a 55 de mii de oameni nu o pot compara cu nimic.Atmosfera a fost senzationala si datorita stadionului care este construit in stil englezesc fara pista fapt ce amplifica experienta nemaipomenita.Nimic nu se compara cu un meci al unei echipe romanesti sau al nationalei pe acest stadion.Nu poti sa nu zambesti cand te afli acolo.M-am simtit ca pe Camp Nou.Minunat. - Puscasu George

DANIEL COCA
Cu ghete noi, marcaj pe post,
Sărind pe ei de la-nceput,
Zadarnic ne-am zbătut,
... Suntem slăbuţi, chiar n-are niciun rost!
N-avem atac, n-avem blazon,
E poate cel mai slab sezon,
Bănel aleargă iar cât doi,
Terenul zici că-i muşuroi,
Avem confort, scaune moi
Dar vrem gazon!
Chiar dacă stadionu-i nou,
Plin de lumini şi e curat,
Nici "seminţarii" n-au intrat,
Mă simt ca-ntr-un cavou.
E compromis acest sezon,
Ne-au "cocoşat", s-avem pardon,
Şi bosniaci, şi albanezi,
Şi tinerii luxemburghezi,
Şi-acum ne plângem, încă breji
Că vrem gazon.
Oprescu este mulţumit,
Peşcheşul gras îi intră-n cont,
Bani mulţi se văd la orizont,
Puhoi de lume a venit.
Suntem sătui de-atât trombon,
Francezii totuşi au "raison"
Jucăm pe câmpul de cartofi
Nisipul intră în pantofi,
Şi-am triumfa, victorioşi
De-ar fi gazon.

LUCA ANDREI
Primul meci pe National Arenna . Dupa zile intregi in care m-am rugat de tata sa mergem, el nefiind un mare iubitor de fotbal spre deosebire de mine , a fost de acord sa isi calce pe inima si am ajuns la unul din cele mai importante meciuri ale anului.
Ajungand in fata stadionului nu imi venea sa cred ca ma aflu in Romania..in sfarsit avem si noi cu ce ne mandri in privinta infrastructurii in sport !! Eram mandru ca sunt roman..
2 ore pana la meci..emotiile pluteau in aer..cu cat stadionul se umplea cu atat era mai frumos , cu atat emotiile erau mai mari..
55.000 de suflete au cantat imnul parca mai frumos ca niciodata , nimeni nu a mai bagat de seama ca s-au sarit cateva versuri ..totul era perfect ! Eram inconjurat de un ocean in trei culori , cele mai frumoase culori din lume.
Chiar daca rezultatul nu ne-a ajutat la aceasta calificare ,desi cu totii eram tristi.. simteam la plecare ca in sfarsit nationala noastra are un viitor.
Ajungand acasa i-am multumit tatalui meu din tot sufletul pentru cea mai frumoasa seara din viata mea dar nu am putut adormi deoarece inca simteam acea emotie vibrand in tot corpul..
Hai Romania!

STELICA ASTRAL
Ma numesc Rosca Gheorghe si sunt din Iasi . Abia acuma am ajuns in iasi , dupa ce am facut cateva ore bune din bucuresti , tot vroiam sa intorc masina sa stau pana la meciul cu Shalke in Bucuresti , dar nu prea am unde . Am fost cu fratele meu, prietena mea si inca un prieten la meci, toti din Iasi :) . Am luat din Carrefour niste vopsea de fata , si un tricolor al romaniei scos pe geam la masina , ne-am pornit la meci :). Aseara cand am ajuns in Bucuresti ne-am revopsit sa fim accentuati pe stadion . Pe fratele meu, fiind chel :)) I-am vopsit chelia in rosu , galben si albastru :)) noi pe obraji cu tricolorul , ne-am pornit spre meci ... Am avut biletele in secotur J , foarte sus :) poate de asta eu cu prieteneul meu ne-am pierdut vocea inca de la intonarea imnului ( incercam sa ne auda si dn Boc :) ) . Acu nici fratemiu nu prea mai are voce , ala care radea de noi initial .... prietena mea a ras tot meciu de mine si reactiile mele :P atat de interesata era de meci incat a resusit sa numere si cati oameni eram in acel sector cred :)) . Dupa meci am fost sa bem o bere , iar lumea a inceput sa faca poze cu fratemiu si chelia lui , rosu galben si albastru , cred ca sunteti de acord cu mine ca nu vedeti in fiecare zi o chelie tricolor :)) . A fost o experienta frumoasa , Pacat ca s-a terminat :(

OTILIA SARBU
Mai erau doar doua ore pana la inceperea meciului dar mi se parea o eternitate . Am ajuns in fata stadionului si am ramas impeitrita. Nu imi venea sa cred .. Totul arata impecabil .. Inima a inceput sa imi bata cu putere .. tot ce vedeam in jurul meu era de vis . Oameni cu tricolorul in mana , oameni fericiti , oameni care visau la un nou inceput .. Totul te ducea cu gandul la un nou inceput! Intru pe stadion si sunt inconjurat de cele trei culori pe care le port in suflet de cand m-am nascut. Imnul incepe, 55.000 de oameni se ridica in picioare si parca francezilor incep sa le tremure picioarele. Imnul incepe, 55.000 de oameni se ridica in picioare si parca francezilor incep sa le tremure picioarele. Toate acestea ne duceau cu gandul la o seara ce se va incheia in Piata Universitatii , acolo unde dintotdeauna am sarbatorit marile victorii. Din pacate rezultatul nu ne-a ajutat la calificare dar ne-a facut sa speram la un nou inceput , la o noua mare nationala.
Hai Romania !

ARTUR VLADIMIR SEDEI
Am fost unul din sutele de oameni "din spate"; am stat în picioare de la ora 16:00 pe Naţional Arena asigurandu-mă împreuna cu alţi colegi - pompieri, jandarmi, poliţişti, etc. - ca nimic nu va umbri inaugurarea, nu a unui stadion, a unui prim şi firav simbol de civilizaţie. Evident nu am prevăzut brazdele de gazon ce zburau prin aer ... Fizic începusem sa mă resimt cam atunci cand au iesit "băieţii noştri" la încălzire. Şi atunci am simtit ceva ce cu greu poate fi tradus in orice limba, in vorbe rostite sau scrise: 11 suflete mici, pierdute şi regăsite între alte 50.000, au fost ridicate pe culmi meritate doar de eroi, de supra-oameni, de zei de către zeci de mii de glasuri frematand de bucurie, de dragoste, de SPERANTA! Pielea se electriza, inima batea sa sparga pieptul, ochii aproape se umpleau de lacrimi şi sufletul timid căuta un locsor cat mai îndepărtat în care sa se ascundă - şi asta a simţit un om din tribună! Un pact cu diavolul părea un preţ mult prea mic de plătit pentru a fi acolo, "în iarba", pentru a avea ocazia "sa mori" pentru acele voci ingemanate, pentru a asculta cu mana la inima inmul cantat cu o pasiune inegalabila de o voce ce îţi atingea cele mai intime corzi ale fiintei.
Ce altceva ar mai fi de zis?... Doar ca probabil s-au făcut sute de mii pe poze, ca Maracana doar visează "valuri" ca cele de marţi seara, ca un mamut de beton s-a cutremurat înfiorător sub bătăile ritmice ale unor simpli oameni, ca o armata de autobuze, tramvaie şi troleibuze îi aşteptau pe acei oameni sa îi ducă acasă în miez de noapte, ca aproape am asurzit ascultand numele "Regelui" rasunand pana la cer şi dincolo de el şi printe altele poate merita menţionat ca într-un interval de 8 ore pe un stadion de fotbal din România nu am auzit nici o formulare obscena din partea spectatorilor .
Şi da, s-a fluierat la sfarsit si da, poate mai sunt multe de remediat, de pus la punct şi cu toate astea oricine, cel puţin eu cu siguranţă, a plecat poate puţin mai mandru ca e roman, zambind şi respirand altfel aerul Bucurestiului.
HAI ROMÂNIA!

BIANCA DUMITRU
Stand exact langa stadion, pot spune ca am intrat in febra meciului cu multe ore inainte de fluierul de start al arbitrului. Magazinele din apropiere s-au "blindat" cu seminte si tigari, cu apa, sucuri si bere fara alcool, fast-food-urile si-au mutat tarabele afara si de la shaorma si sandwichuri, au trecut la mici si friptura pe gratar, terasele sperau sa dea lovitura, dar interzicerea alcoolului le-a lovit direct in buget, iar mesele erau marea majoritate goale. De la intrarea in stadion si pana am ajuns la locul inscris pe bilet, auzeam peste tot numai "Mamaaaaaaa, cat de tare e", "Nu pot sa cred ca avem si noi asa ceva", "Unde e locul unde sa pot fuma" si "Mergea acum o punga de seminte". Parerile erau, asadar, impartite. Unii erau fericit pentru ce vad, altii se inversunau pe regulile considerate mult prea stricte. Eu, personal, am ramas cu un gust amar datorita a tot ceea ce s-a intamplat: Inna huiduita fara motiv, Marcel Pavel a facut praf imnul, injuraturile curgeau la orice pas spre orice fotbalist in galben care atingea mingea (cel putin in zona unde am stat eu), ratarile erau insotie de celebrele "Huuuu" si "Baga-mi-as......", iar fluierul final a adus un cor de fluieraturi. Nu mi-a placut sub nicio forma, si asta deoarece fanii au venit sa vada stadionul, ci nu nationala, de aici si intreg balamucul. In ceea ce priveste stadionul, totul super ok, cu exceptia gazonului!

ALINA CARAMILEA
Cu toate ca muntele de documente ma astepta pentru revizuit la ora 6 fix am fugit din birou ca sa ajung la meciul Romania - Franta. Si pentru ca intalnirea cu echipa noastra nu ma putea prinde nearanjata, am dat o fuga si pe la salon sa imi fac manichiura. Am reusit cu greu sa manevrez condusul masinii cu unghiile date cu oja si neuscate si sa mananc un sandwich ca sa nu ma ia cu lesin in timpul meciului si sa pierd cumva vreo faza importanta a meciului. Dupa incercari disperate de a gasi un loc de parcare cat mai aproape, am "parasit" pur si simplu masina si am alergat intr-un suflet vreo 20 de minute catre stadion. Woww...cam asta a fost reactia mea cand am vazut cladirea stadionului, un fior placut trecandu-mi prin corp. Eram extaziata la auzul uralelor din interiorul cladirii, iar timpul petrecut la coada de intrare pe poarta stadionului mi s-au parut ingrozitor de lung. Eram inauntru si eram mandra de aceasta cladire...era la noi in tara, si ne puteam bucura de ea! Am trecut peste prestatia proasta a Innei si micile neregului de organizare si am sperat pentru echipa noastra. Nici un moment nu m-am gandit ca un gazon prost pregatit poate strica o asa seara frumosa si ma poate intoarce acasa atat de dezamagita. Totusi, am incredere in continuare in puterea echipei noastre de a reveni pe drumul cel bun si de a ne oferi ceea ce ne dorim: SPECTACOL si SUCCESE!!!

BLIDARU LIVIU
Aseara a fost pentru prima oara cand am simtit ca putem fi occidentali,macar pentru cateva ore.Un stadion incredibil,o atmosfera senzationala care au facut sa uitam macar pentru cateva ore de toate problemele noastre romanesti " ai stadion de multe milioane de euro dar nu ai gazon,platesti bilet on-line cu comisionul aferent dar stai
3 ore la o vila la coada pentru a-l ridica,etc".Binenteles ca noi suntem romani asa ca sigur gasim foarte multe de criticat si multe aspecte negative ale stadionului dar cred ca este una,daca nu cea mai mare realizare a celor ce stau in fotoliile politicii si ale sportului romanesc.
Pentru mine personal a fost o experienta senzationala.Nu cred ca este cineva care nu a avut fiori la recitarea imnului de catre 50 mii de spectatori,la secundele de uiduieli pentru jucatorii francezi,la aclamatiile pentru marii sportivi ai Romaniei.Nu credeam ca o sa vina un moment in care sa fie atata civilizatie pe un stadion din Romania.Sigur la meciul de joi al Stelei stadionul o sa fie iarasi arhiplin,atmosfera o sa fie iarasi senzationala,cred ca doar civilizatia o sa fie alta.
O sa inchei ca un mare regret,nu fata de stadion ci fata de situatia in care in momentul de fata avem un stadion extraordinar dar pacat ca nu mai e generatia de aur sau nu mai avem o echipa nationala care sa-l foloseasca.