Revenit în fotbal la insistențele prietenilor pe sintetic
Ce te-a făcut să te întorci în fotbal la Bărăganul Ciulnița?
Am început să joc la sintetic și am avut prieteni care mi-au zis: „Nu vrei să mai joci și la teren mare”. Inițial nu am vrut. Tot am probleme cu genunchii. Am aflat că am și o boală autoimună la articulații și e mai greu. După aceea mi-am zis: „Haide, de ce nu? Hai să încerc și să văd cum e”. Nu am avut în cap să fac performanță. M-am dus mai mult să fac mișcare pentru că simțeam că am nevoie. Din cauza acestei boli autoimune la articulații trebuie să fiu cât de cât activ, să țin musculatura în priză. Mai mult pentru chestia aceasta.
Știu că te retrăseseși cu ani în urmă inclusiv de la nivelul ligilor inferioare...
La Liga a 4-a m-am dus la insistențele lui Alexandru Stan, nașul meu care a fost și el la Astra, la FCSB. La insistențele lui m-am dus. Apoi am mai fost la insistențele unor prieteni, dar nu mi-a plăcut. Mi s-a părut nivelul slab. Nu mă simțeam în largul meu că toată lumea spunea: „Vîlceanu de la Steaua”. Toată lumea mă asocia așa. Nu mă simțeam în largul meu.
Dar te descurcai pe teren?
Da, nu era vorba de prestația în sine la meciuri. Nu mă simțeam confortabil că toată lumea mă asocia că am jucat la Steaua. Toată lumea se aștepta cine știe ce să fac. Nivelul era slab. Eu făceam diferența, nu era o problemă. Nu eram eu în largul meu și nu am vrut să continui. Am zis că pun stop de tot, chiar nu îmi ardea să mă duc la meciuri în Liga a 4-a. Nu a fost niciodată că mă reapuc de fotbal și să o iau de la Liga a 4-a. Am avut oferte și la Liga a 3-a să mă duc. Am avut lume care a insistat să mă relanseze.
Ai preferat să nu riști din cauza bolii autoimune?
Am zis că nu mai e momentul pentru că au trecut atâția ani. Accidentările pe care le-am avut nu prea mă mai lasă să fac performanță. Am risc de recidivă la operație de ligamente încrucișate. Puteam să fac ligamente încrucișate și la stângul din cauza bolii autoimune la articulații pe care o am. M-am dus la insistențele prietenilor. Am zis să văd cum e și nu mi-a plăcut inițial. Acum o fac pentru mișcare, pentru sănătate, să țin musculatura în priză. Am nevoie.
La voi sunt alte condiții față de alte echipe din Liga a 4-a, din moment ce sunteți pe primul loc. Aveți contracte, faceți antrenamente sau jucați doar din plăcere?
Jucăm din plăcere. Sunt contracte, dar nu știu să îți spun exact contractele. Pe mine nu m-au interesat banii. Când m-au sunat mi-au spus că asta e suma. Le-am zis: „Frate, eu nu stau să negociez cu voi. Dacă vreți să îmi dați, îmi dați. Dacă nu, nu!”. Îmi decontează oamenii transportul, îmi dau ceva acolo la meci. Nu a fost problema de bani. Nici când jucam în Liga 1 nu aveam nevoie de bani. Făceam pur și simplu din plăcere și pasiune. Am avut o situație financiară bună de acasă.
- 40 de puncte în 14 meciuri a strâns Bărăganul Ciulnița în seria ei din Liga a 4-a.
- 58-16 este golaverajul Bărăganului, echipă care a înregistrat până acum 13 victorii și un egal.
Robert Vîlceanu are propria afacere și își ajută și tatăl
Pe lângă fotbal, te ocupi și cu altceva?
Da, am avut o firmă de evenimente când jucam în Liga 1. De când eram la Steaua am deschis o firmă de evenimente cu botezuri, nunți, ursitoare, cabine foto, DJ, cameramani. Și ușor, ușor ne-am extins până a venit pandemia. În pandemie am început să mai renunțăm pentru că doi ani nu au fost evenimente și acum am rămas pe partea aceasta doar iarna, în decembrie, de Moș Crăciun. Da, e și frumos. Se câștigă și destul de ok. În rest, oricum de când m-am lăsat mă ocup de firma tatălui, îi ajut.
Cu ce se ocupă firma tatălui tău?
Tata are o firmă de dezinsecție, deratizare din 1999.
Problemele medicale îl determină să renunțe la Bărăganul în cazul unei promovări
În momentul de față sunteți pe primul loc în seria voastră din Liga a 4-a. Aveți șanse de promovare în Liga a 3-a. Ce ar însemna pentru tine o promovare în acest moment al carierei?
Îți spun sincer că nici nu m-am gândit la chestia asta. Nu aș mai vrea să intru în fotbalul profesionist. Nu aș putea să rezist din cauza articulațiilor. Nu știu dacă aș putea să fac față să merg zilnic iar la antrenamente. E altceva când te duci de plăcere și menții tonusul muscular. Și e altceva când începi pentru performanță cu antrenamente intense. Mi-ar plăcea, e totuși o promovare. Chiar dacă e de la Liga a 4-a la Liga a 3-a, tot e un sentiment frumos. Te duci, ajuți oamenii de acolo. Oamenii din comună o să fie fericiți. Nici nu știu dacă au fost vreodată în Liga a 3-a.
Dacă ai promova cu Bărăganul în Liga a 3-a te-ai gândi din motive medicale să nu mai vii la echipă? Din cauza faptului că nivelul din Liga a 3-a e mai solicitant din punct de vedere fizic cu antrenamentele?
Dacă ar fi să rămână să merg doar la meciuri m-aș duce. Dar dacă ar începe cu trei, patru antrenamente, nu! Și la Liga a 3-a majoritatea se antrenează și dacă nu ești pregătit fizic, te duci și te bat toți pe acolo. Diferența o face pregătirea fizică la nivelul ligilor inferioare. Degeaba ai calitate, scoți un om sau doi din joc, dacă după aceea ți se taie picioarele și nu mai poți să dai o pasă. Ei o să fie pregătiți, la mine sunt și câteva kilograme în plus pe care urmează să le dau jos. A fost și o perioadă mai grea când nu am putut să fac nimic. Am descoperit că am o boală autoimună și am pus ceva kilograme.
Deci ai renunța dacă ar trebui să mergi la antrenamente?
Îți spun sincer că nu știu dacă aș continua, dacă ar trebui să începem cu antrenamentele. Am avut discuții cu echipe din Liga a 3-a și același lucru l-am spus și lor. Dacă mă vor, pot să îi ajut să vin doar la meciuri, dar la antrenamente nu aș vrea să vin.
- 6 cluburi la nivel profesionist a bifat în carieră Robert Vîlceanu: FCSB, Voluntari, UTA, Astra Giurgiu, Metaloglobus și Dacia Unirea Brăila.
Robert Vîlceanu se teme de o recidivare a accidentării
De acolo s-au tăiat discuțiile?
S-au tăiat, da! Pentru că tot insistau. Îmi spuneau că îmi dau bani. Eu le-am spus că nu este vorba de bani. Nu mă interesează situația financiară. Dacă vreți și aveți nevoie de mine, eu pot să vin și să vă ajut la meciuri. La antrenamente...nu neapărat, că e aceeași intensitate ca la un meci. Dar la antrenamente te mai enervezi și nu mă simt pregătit psihic.
După ce ți s-a întâmplat, e normal...
Exact! Mi-e frică foarte tare pentru că e riscul de recidivă pentru a face iar ligamente încrucișate. Mă gândesc că o dată pe săptămână dacă fac sală și mențin tonusul muscular, mă mai mișc stânga - dreapta pe la un antrenament de box, pe la un tenis de picior, pe la un tenis de câmp. Vreau să mai fac așa, dar nu la intensitate foarte mare. Așa riscul ar fi mult mai mic, dar la antrenamente e destul de intens.
Mai ales ca fotbalist, când trebuie să îți antrenezi în special picioarele...
Exact! Și aș forța mult prea mult, și mi-e frică pentru că știu prin ce am trecut cu ambele operații. Că am avut operații la ambele picioare. Mi-e frică de recuperare. La piciorul stâng acum avut două fracturi pe tibie. Și la dreptul ligamente încrucișate anterior.
Și la stângul a fost o operație foarte grea...
Încă am tijă de titan în tibie. Nu a fost nici aceea o operație ușoară. Mai mult asta m-a făcut să mă las...
Marele regret al lui Robert Vîlceanu din perioada FCSB
Să discutăm puțin și de perioada petrecută de tine la FCSB. Ai fi schimbat ceva în acei ani?
Singurul lucru pe care l-aș fi schimbat ar fi fost tupeul. Cred că am fost mult prea tăcut, mult prea liniștit pentru perioada aia. Sunt o fire introvertită și cred că am avut mult de pierdut pe partea asta. Și nu doar la FCSB, la toate echipele la care am fost. Probabil fiind copil, am început de la 16-17 ani la prima echipă. Când mă uitam la colegi atunci, înainte să ajung la echipa mare, mă gândeam cum ar fi dacă...Și, probabil, și chestia asta a contat.
Te referi în joc sau social în vestiar?
Nu neapărat în joc cât și în vestiar cu colegii. Aș fi vrut să fi avut o altă atitudine. La modul să stau de vorbă cu ei, să ies pe la sucuri. Să fiu mai prietenos.
Crezi că partea această de relaționare te-a afectat inclusiv din punct de vedere fotbalistic?
Eu așa cred pentru că erau tot felul de momente la antrenamente. Îți dau un exemplu. Mă certa un coleg că driblam o dată și a doua oară pierdeam mingea. El când îmi zicea ceva eu tăceam. Iar eu în faza următoare aveam în cap că m-a certat, stai că nu mai driblez și dau pasă. Probabil a contat și chestia aceasta. Calitățile mele erau explozia și driblingul. Așa am ajuns și la echipa mare. Cu cât mă certau ei pe mine m-a afectat cumva. Subconștientul a lucrat. E singurul lucru pe care l-aș fi schimbat, timiditatea. Au fost momente în care colegii m-au invitat pe la grătare, în oraș, și mie îmi era rușine. Eu nu pusesem gura pe alcool și refuzam. Dacă mă împrieteneam cu ei era altceva. Chestia asta ținea și de încredere.
- 5 trofee are în palmares Robert Vîlceanu, toate cu FCSB: Liga 1 (2014 și 2015), Cupa României (2015) și Cupa Ligii (2015 și 2016).
- 18 meciuri, două goluri și o pasă de gol a adunat Vîlceanu la FCSB între anii 2014 - 2017.
Ai simțit că te-ai mai schimbat în privința „tupeului” de-a lungul timpului?
Da, tupeul acesta a început să îmi vină când am început pe la Liga a 2-a, la Metaloglobus. Atunci m-am împrietenit foarte mult cu Ovidiu Herea. Chiar dacă e rapidist, am avut o relație foarte bună și încă o am. După aceea, crescând în vârstă, maturizându-mă, nu am mai avut probleme. La echipele de Liga 1 unde am fost, Voluntari, Astra și FCSB, cred că asta mi-a lipsit cel mai mult.
Gigi Becali i-a pus clauză de 50 de milioane de euro
Realist vorbind, cât de serios te-ai gândit că FCSB poate să încaseze o sumă mare de transfer de pe urma ta? Gigi Becali ți-a pus o clauză de reziliere de 50 de milioane de euro...
Asta nu m-a interesat niciodată, crede-mă. Eu m-am gândit doar să îmi văd de treaba mea. Aveam drumul meu. Voiam să ajung să fiu titular la Steaua. Chiar nu m-am gândit că o să plec pe o sumă. Nu m-a interesat că mi-a pus clauza aceea de 50 de milioane de euro.
Absolut deloc?
Eram conștient că n-are cum cineva să dea o sumă atât de mare, nici măcar 30 de milioane pe un jucător român. Poate acum, dar în perioada aia era foarte greu. Nu pleca nimeni pe sume mai mari de cinci, șase milioane. Aia era o sumă pe care domnul Gigi a pus-o să mă securizeze acolo, având încredere în mine în perioada aceea. Nu m-am gândit în nicio secundă că poate să mă ajute sau să mă încurce clauza aceea.
Voia să fie ca Totti pentru FCSB
Te-ai gândit totuși că poți să pleci de la FCSB pentru o sumă importantă?
Da, mă gândeam, dar visul meu era să joc cât mai mult la Steaua. Îți spun sincer! Îl aveam exemplu pe Totti, care a jucat la Roma toată viața. În felul ăsta gândeam când am debutat. Eu, în momentul acela, fiind lider de generație la vârsta mea, la lotul național eram cel mai bine văzut dintre jucătorii din atac născuți în 1997, aveam visuri mari. Dar uite...ușor, ușor...alegeri greșite, accidentări, neîncrederea în sine.
La ce te referi mai exact cu alegeri greșite?
Când m-am dus la UTA în Liga a 2-a. Nu îmi pare rău, dar poate trebuia să rămân, chiar dacă eram conștient că era foarte greu să joc la FCSB în perioada aceea. Poate dacă rămâneam și trăgeam mult mai tare, poate aveam o șansă să joc. La fel m-am gândit că cel mai important pentru mine este să joc. Nu îmi pare rău nici o secundă. Am jucat mult la UTA, mi-a prins foarte bine perioada aceea, dar poate într-un fel era mai bine să fi rămas. Eram în circuitul echipei de la Steaua.
- 10 selecții a adunat Robert Vîlceanu pentru România U19, respectiv 5 pentru România U17.
Nu crezi că ai fi meritat mai multe șanse la FCSB? Ai avut un randament bun raportat la cât ai jucat...
Da, îți dai seama că și acum mă gândesc. Și la antrenamente randamentul meu era unul foarte bun, îmi aduc aminte când mă uitam pe statistici. Așa au simțit antrenorii în perioada aceea.
Crezi că te-ar fi ajutat regula U21 dacă ar fi existat când ai debutat la FCSB?
M-ar fi ajutat mult, dacă prindeam regula U21 când am debutat. Mă ajuta extraordinar de mult. Nu dau vina pe regulă. Dacă eram Messi, jucam cu regulă și fără regulă.
- 2016-2017 a fost sezonul în care a fost introdusă regula U21 în Liga 1.
- Vîlceanu și-a făcut junioratul la FCSB între anii 2002–2014, a debutat în sezonul 2014-2015, iar în stagiunea 2015-2016 a fost împrumutat la Voluntari. În sezonul 2016-2017, FCSB l-a împrumutat la UTA.
Robert Vîlceanu, împăcat parțial cu destinul său
Ai reușit să treci peste faptul că ai fost nevoit să te retragi, la nivel profesionist, din cauza accidentărilor?
Perioada aceea a fost una foarte grea pentru mine. Au fost mult mai multe probleme. Mi-a fost foarte greu, crede-mă! Am avut soția aproape, părinții, familia, prietenii. Chiar a fost o perioadă foarte grea pentru mine atunci. A fost ceva greu...
Astăzi ești împăcat cu situația?
Pot să zic că da, pot să zic că nu. Sunt ok pentru că știu că accidentările nu mă mai lasă să joc. Este și frica aceasta din cauza operațiilor. Nu sunt împăcat pentru că știu că am avut talent, am muncit și am fost serios, dar s-a întâmplat să am ghinion. Per total, sunt ok cu asta. Îmi pare rău. Am avut un început bun și puteam fi mult mai departe.
Până unde te-ai fi văzut? Unde era cariera ta acum fără accidentări?
100% eram în Liga 1 sau poate chiar mai mult. Nu vreau să vorbesc, să mă laud singur. Din punctul meu de vedere, aveam o calitate extraordinară în momentul acela. Cred că eram foarte bine în momentul acesta dacă accidentările nu apăreau și nu eram nevoit să mă las forțat. Am încredere că aș fi fost ok.
Te mai uiți la fotbal, mai vezi meciurile celor de la FCSB?
Nu, nu mă mai uit deloc. Nu mai am plăcerea...nu mai pot! Nu e vorba de frustrare, nu mă mai atrage. Mă mai uit când joacă Barcelona cu Real Madrid, o finală de Champions League, o semifinală. Așa nu prea mai urmăresc Liga 1. Dacă mă întrebi cine este pe primul loc sau cine are șanse să intre în play-off, nu știu nimic!
Așa simți să nu te mai uiți după ce ai pățit?
Da, multă lume îmi spune să mă apuc de antrenorat. Vreau să las deoparte această latură. A fost, a rămas acolo. Acum mă duc la fotbal de plăcere, ți-am zis. Nu pentru bani, mai mult pentru sănătate.
- 15.03.2014 reprezintă data debutului în Liga 1 și la FCSB pentru Robert Vîlceanu, într-un succes, scor 3-0 acasă, cu Gaz Metan Mediaș. Vîlceanu a închis tabela din lovitură liberă.
- 16 ani, 11 luni și 17 zile a avut Vîlceanu la partida FCSB - Gaz Metan 3-0.
