INTERVIU Florentin Petre: "Suntem o haită de câini înfometați de succese!". Ce spune despre Cîrjan și Kopic

Florentin Petre: "Suntem o haită de câini înfometată de succese!"

Florentin Petre, secundul lui Zeljko Kopic la Dinamo, a împlinit 50 de ani pe 15 ianuarie. Triplu campion cu „roș-albii” ca jucător în anii 2000, „Piticul”, cum i se spune, e liantul care duce mai departe spiritul „câinilor” de altădată.

Cum e la 50 de ani?
Mă simt ca la 32. Nu mă simt de 50, pentru că Dumnezeu mi-a dat un corp sănătos, cu o inimă și cu un creier sănătoase. Cel mai important este că mă antrenez mereu și nu-i dau timp corpului să îmbătrânească. M-am antrenat o viață, chiar mă gândeam că alerg de 43-44 de ani. Joc fotbal, de la șase ani.

Mai joci și acum? 
Da, da, da, joc. Mă mai băg și eu la miuță sau când ne lipsește câte un jucător.

Nu te faci de râs, nu? 
Când vine mingea la mine, nu mă fac de râs. E mai greu cu partea fizică, nu mai rezist cum rezistam pe timpuri, dar calitatea și execuția nu ți le ia nimeni, niciodată.Ți le-ai dezvoltat în timp atât de bine, că... E vorba și de talentul pe care l-am avut.

Florentin Petre: „Sunt mândru de Cîrjan! Știe să gestioneze vestiarul”

Se aseamănă cineva cu stilul tău din actualul lot? 
Mmm... Sunt mulți jucători pe care îi admir. De fapt, admir tot grupul. Acesta a făcut diferența. Îmi place Cătălin (n.r. - Cîrjan), pentru că este liderul de echipă pe care Dinamo îl are. Mă bucur și sunt mândru de el, pentru că știe cum să gestioneze vestiarul, atât prin comportamentul lui la antrenamente și meciuri, cât și prin felul cum se comportă în vestiar. El, plus încă 3-4 jucători, și mă refer la Opruț, la Edi Gnahore, la Devis Epassy. Sunt jucători care au o anumită conduită și un anumit ritm în vestiar, iar Dinamo are nevoie de 4-5 jucători în vestiar care să unească grupul.

Sunt „câini”?
Da, da, da. La felul cum se comportă și la felul cum joacă și la felul cum se pregătesc și cum respectă planurile de joc și de antrenament, sunt „câini”. De fapt, tot grupul suntem o haită de câini care este înfometată de succes, pregătită pentru orice meci pe care noi îl avem de aici înainte și bineînțeles suntem dornici de rezultate extraordinar de bune, ca să aducem Dinamo acolo unde își dorește toată lumea.

Vă gândiți la titlu?
Cel mai mult ne gândim la a avea continuitate în rezultate. Dacă avem continuitate în rezultate și victoriile vin una după alta, pentru noi asta este cel mai important. Că ne vom bate la titlu... Asta este o muncă de echipă pe care Zeljko (n.r. - antrenorul Kopic) a format-o într-o perioadă destul de scurtă și suntem mândri de asta.

Nu vrei să zici clar, ca să nu pui presiune? 
Nu, nu. Lasă jucătorii să fie încântați. De fapt, toți suntem încântați. Eu știu ce înseamnă să câștigi un titlu cu Dinamo, știu ce înseamnă presiune. Știu ce înseamnă toate momentele astea extraordinar de frumoase. Și toată suflarea dinamovistă își dorește să le trăiască din nou. Sper din toată inima ca noi să fim cei care le oferă posibilitatea de a se bucura cât mai repede de rezultatele astea bune.

„Îi învățăm ce înseamnă spiritul dinamovist”

Vorbeai de băieții care sunt „câini”, bănuiesc că-i inspiră și pe ceilalți. Se apropie actualul lot de spiritul vostru de „câine roșu”, cum se zicea înainte despre voi?
Da. Ei văd ce se întâmplă, media, internet, ei simt foarte bine legătura asta între jucători, fani și performanța pe care noi trebuie să o facem. Prin calitățile lor și prin atitudinea pe care o au, ei demonstrează până în momentul de față că într-adevăr sunt niște câini de luptă care se sacrifică în fiecare zi. Ploaie, vânt, ceață, zăpadă, gheață, astea fac parte din meseria noastră și mi se pare corect ca ei să aibă atitudinea asta de câine de luptă. Sunt un pic diferite perioadele, pentru că noi am avut, de exemplu, la începuturi, jucători care au crescut în curtea clubului Dinamo și s-au dezvoltat cu spiritul ăsta, dar acum noi, cei care am făcut performanță la Dinamo în trecut, încercăm la fiecare discuție pe care o avem cu jucătorii, că este străin sau că este român, să-i oferim posibilitatea să înțeleagă extraordinar de bine ce înseamnă spiritul dinamovist. Mă bucur foarte tare că lucrurile astea dau rezultate și că împreună cu staff-ul, împreună cu Zeljko și cu conducerea administrativă, aducem jucătorii la un nivel de pregătire mentală de înalte performanțe, pentru că asta ne dorim. 

E clar că e și meritul tău, nu trebuie să fii modest, sunt convins că ai un rol foarte important acolo pentru că ai trecut prin toate astea, cum ziceai și tu. 
E meritul nostru. Eu niciodată nu o să spun: da, dom'ne, eu am făcut acolo, eu am făcut aia. Nu! Suntem o armată de oameni care se ocupă de Dinamo și vrem să aducem Dinamo acolo unde își dorește toată lumea. Istoria ne obligă pe noi, cei care suntem în clubul Dinamo astăzi, să muncim, să avem disciplina pe care Dinamo a avut-o în toți anii ăștia de istorie din 1948 până acum. Suntem obligați să ducem istoria asta mai departe. E greu, dar ne încadrăm.

„Mobilizare, luptă, dorința de a câștiga mereu”

Voi cum abordați un meci pe vremea ta? Vă mobilizați in vestiar sau cum se întâmpla? Aveați așa o foame mare de goluri, de puncte, de victorii?
Da, da, și acum e la fel. Și acum fiecare generație în parte se mobilizează, pentru că nu există timp. La Dinamo nu e timp. Am câștigat meciul cu Hermannstadt, de exemplu, și acum să ne culcăm pe-o ureche. Nu. A doua zi după meciul cu Hermannstadt am luat-o de la capăt să câștigăm meciul cu Petrolul, care este vineri. Și asta se va întâmpla la fiecare meci. Mobilizarea asta, spiritul ăsta de luptă și dorința asta de a câștiga cele trei puncte sunt zi de zi. Nu contează că joci cu FCSB sau cu Hermannstadt. E foame de puncte, foame de performanță. Vrem să facem ceva. Vrem să aducem Dinamo acolo unde era. La un club atât de mare, nu ai timp să te bucuri foarte tare după o victorie. Pentru că imediat vine săptămâna, weekendul următor, trebuie să câștigi următorul meci, ești obligat să-l câștigi. Și trebuie să mergi mai departe. 

Totuși, mai sunt și meciuri în care v-ați mulțumi cu un egal, nu?
Nu există concepția asta: „stai, că mă duc să fac egal”. Chiar ziceau unii: „dom'le, mai sunt șapte meciuri, câte puncte ne trebuie să ajungem în play off?” Dar nu mă interesează asta! Păi mine mă interesează să câștigăm cele șapte meciuri rămase. Pe noi ne interesează să mergem să câștigăm cele șapte meciuri care mai sunt până la finalul sezonului. Asta le spunem și jucătorilor zi de zi. Nu există „stai, dom'le, că mai avem nevoie de cinci puncte să mergem în play-off și după aceea gata. Nu, nu. Noi trebuie să câștigăm cele șapte meciuri care mai sunt. Fiecare meci în parte trebuie câștigat, ca să ajungem la cât mai multe puncte. Asta este mentalitatea noastră și asta le-o implementăm și jucătorilor. 

Cel mai periculos adversar din ce ai văzut până acum? 
Sunt echipe foarte bine pregătite, echipe cu bani mulți, cu jucători de calitate, care fac diferența. Mă refer la Craiova, Rapid, FCSB, CFR. În plus, nu mai sunt echipe mici. Există posibilitatea ca oricând o echipă din mijlocul sau din coada clasamentului să bată liderul fără nicio problemă. Și asta mă bucură, pentru că nu există diferență mare de valoare și de calitate între echipe.