Tenis

ZIUA NAȚIONALĂ | Trei fraze pe care sigur le-ai auzit în România despre Simona Halep 

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare. La mulți ani, România! La mulți ani, Simona Halep! 

SPORT.RO
Data publicarii: Miercuri 01 Decembrie 2021, 08:10
Data actualizarii: Miercuri 01 Decembrie 2021, 08:06

Trăind în România, ne sufocăm mult prea des în mormane de pesimism și negativism, iar multe dintre fenomenele noi sunt absorbite fie cu un nihilism nonșalant, fie cu un așa-numit spirit de glumă cunoscut mai bine sub numele de caterincă. 

Dăm ceasul înapoi cu aproape un deceniu și o găsim pe Simona Halep în finalul anului 2012, cocoțându-se într-un top 50 WTA în care România nu mai avuse reprezentantă de la începutul mileniului, prin Ruxandra Dragomir. 

Mai mult sau mai puțin apropiați de tenis, toți am început să urmărim meciuri de-ale Simonei Halep, auzind tot mai frecvent despre constanța sa în rezultate. Unii au văzut sute de meciuri, alții, doar finalele de la Roland Garros și Wimbledon. 

Atrăgând deopotrivă un public apropiat de tenis și un segment al populației fără înclinații către acest sport, Simona Halep a generat felurite tipuri de suporteri, care au surprins diverse aspecte ale persoanei sale, ale jocului său și ale firii arătate în timpul meciurilor. 

Vorbele de mai jos și comentariile de mai jos pot fi tratate ca pamflet și fac referire la segmentul neavizat, de obicei amator de fotbal, venit în tribunele virtuale ale terenurilor de tenis, pentru a verifica ultimele noutăți de pe planeta Tenis. 

3 vorbe despre Simona Halep pe care le-ai auzit, mai devreme sau mai târziu

1. „Atâta poate!”

Expresia apare des după înfrângerile dureroase ale Simonei Halep, de regulă, partide cu miză mare ori care ajung în setul decisiv și se încheie cu victoria adversarei. 

De multe ori, fraza e direct proporțională cu echilibrul partidei, fapt care demonstrează mai degrabă o frustrare a fanilor de moment ai Simonei Halep, și nu o credință împământenită, altminteri aceștia nu ar reveni în poziția de telespectator la următoarele partide. 

2. „Joacă pentru ea, nu pentru România.”

În timp ce o parte a publicului românesc se bucură de succesele Simonei Halep din circuitul WTA, există un segment care încearcă - din motive nebănuite - să tempereze bucuria celor din jur și să le amintească conaționalilor că Simona Halep nu este o echipă de fotbal. 

Chiar dacă tabelele de marcaj arată România ca țară de proveniență pentru Simona Halep în zeci de turnee, anual, pe zeci de arene cu renume în lumea tenisului, umplute chiar și cu peste 10,000 de spectatori, iar imnul național a răsunat la Roland Garros, când a câștigat titlul la Paris, nu este suficient. 

Nimic, nici măcar 2 Grand Slam-uri nu sunt îndeajuns ori măcar comparabile, probabil, cu sfertul de finală atins de Generația de Aur la Mondialul din 1994. 

3. „E slabă mental.”

Simona Halep a câștigat 6 meciuri în trei seturi în 2021, cel mai slab sezon al carierei sale, iar revenirile de la 0-1 la seturi au început să devină specialitatea Simonei Halep. Reușitele Simonei Halep sunt similare cu cele semnate de Novak Djokovic în ATP, dar puterea din ATP poate fi slăbiciune în WTA, conform unor calcule cu operațiuni mai puțin cunoscute.

Indiferent de epoca în care a evoluat, orice sportiv a înregistrat momente de slăbiciune mentală, la fel cum orice om resimte o anumită zi mai grea decât altele, din varii motive. A observa un sportiv în timp de slăbiciune nu e suficient pentru a-l cataloga slab per total, când vine vorba despre o caracterizare generală de-ale sale.

O dublă campioană de Grand Slam cu parcursuri notabile înspre titlu, și nu cucerite prin vreo minune nu poate fi acuzată de slăbiciune mentală, ci poate doar de o lipsă de răbdare, manifestată deseori pe suprafața de joc, deficiență recunoscută public de Simona Halep însăși. 

Mai puțin mit despre legenda Simona Halep


Nu în ultimul rând, o mențiune specială primește sintagma „Simona Halep e bună, dar...”, completată de obicei de construcții ca „nu la fel de bună ca Serena Williams,” „nu joacă spectaculos,” sau „mă plictisește,” adăugiri care au o anumită doză de sens și, desigur, fac vizibil că Simona Halep nu e digerabilă de către toată lumea, oricât ne-am dori acest lucru.

E suficient că tenisul, prin lentoarea și structura sa riguroasă alungă o parte a publicului cu înclinații către sport, unde mai pui că Simona Halep - sportivă tenace, cu înclinații prioritar defensive - nu e tocmai vreo Roger Federer a circuitului WTA, de unde rezultă inevitabila realitate cu care am face bine să ne împăcăm, măcar până în momentul retragerii Simonei Halep.

Da, toți suntem români, toți urmărim meciuri de-ale ei, dar nu tuturor trebuie să ne placă la fel de mult. Nu toți trebuie să fim fanii ei, dar putem să respectăm cariera unei sportive de top, care a oferit sens sportului românesc în începutul acestui secol. Dacă nici atât nu motivează, măcar a nu strica bucuria celor din jur sigur face mai mult... 

Altfel spus, ce zi mai bună decât 1 decembrie să ne amintim că avem printre noi o dublă campioană de Grand Slam, fost număr 1 WTA timp de 64 de săptămâni, care se pregătește intens pentru un sezon 2022 în care obiectivele atinse pot fi mai mărețe decât îndrăznim să visăm după o stagiune 2021 umbrită de accidentări.

Modifică setările cookies