Legatura GENIALA dintre Ajax si Steaua! El e omul care a SCHIMBAT istoria fotbalului! Motivul pentru care stelistii vor fi aplaudati IN PICIOARE pe un stadion bijuterie

stefan kovacs Johan Cruyff True Story
SPORT.RO
Data publicarii: Marti 16 Aprilie 2013, 08:54
Data actualizarii: Marti 16 Aprilie 2013, 08:55

"De ce ma zapaceste toata lumea cu suzete si biberoane? Eu vreau MINGEA! Daaaa, vreau mingea! Dati-mi mingea! Voi chiar n-ati inteles ca eu nu sunt ca toti ceilalti copii? Haaaaideti, dati-mi mingea! Vreau mingea". Daca scolile n-ar fi atat de plictisitoare, ar invata oamenii sa caute esentialul in viata.

Cum ar fi ca facultatile sa te ajute sa-i intelegi nevoile copilului tau nou nascut? Cum se traduce primul sunet pe care il scoate si ce vrea de fapt cand iti testeaza reflexele cu aruncatul suzetelor?

In cazul asta, nu mai e niciun mister. Sufletul care te face sa nu-ti mai intelegi limba nu-ti cere decat mingea. Are 7 luni, dar stie deja ce-o sa faca in viata. De cand a vazut sfera, s-a prins ca n-o sa se mai desparta niciodata de forma asta. Dar NICIODATA!

Stefan Kovacs si-a invatat parintii sa ii accepte alegerile inca dinainte sa poata sta in picioare. La propriu. Laptele de fiecare zi, somnul de pranz si sucul de fructe au fost doar accesorii intr-o copilarie care a alergat dupa minge. Pisti chiar n-a trecut prin dramele pustilor banali. A fost suficient de istet incat sa-si accepte prioritatile printre pasiuni si a reusit sa traiasca linistit din asta.

Inainte sa fie antrenorul preferat al geniului Cruyff sau sa isi mute casa la Paris pentru un dream-job la nationala Frantei, Kovacs le-a aratat romanilor ca oamenii-diamant traiesc printre ei.

I-a placut atat de mult mingea, incat n-a putut niciodata s-o loveasca la fel de bine ca un indiferent. Adversarii aveau oroare sa-l atace, insa asta n-a fost un criteriu de performanta. Kovacs a crescut zambind cand primea vesti de la Nicolae, fratele sau mai mare. "Miklos" a participat cu Romania la toate cele 3 editii ale campionatului Mondial dinaintea celui de-Al Doilea Mare Razboi si era motivul absolut de  mandrie la venirea postasului. Scrisorile erau trendul absolut si se pastrau ca dovezi ca familia inseamna a ajuns departe, departe de tot. Stefan a vrut sa fie la fel de bun, insa Romania i-a ignorat cariera de jucator. A stiut ca tot ce face nu e decat un antrenament pentru viitorul in care creierul face diferenta.

Kovacs le-a antrenat timp de noua ani pe rivalele din Cluj, U si CFR, apoi a decis ca trebuie sa vrea mai mult de la talentul sau. A ajuns asistent la echipa nationala, iar in 1967 a acceptat Steaua in CV. In 4 ani, a luat 3 cupe nationale si un titlu. Pana sa primeasca telefonul misterios nu si-a imaginat ca poate fi ATAT de bun.

"A venit la mine si mi-a zis ca il cauta Ajax. Ce era sa-i spun? Du-te! Du-te! Du-te! Era cea mai puternica echipa din Europa in momentul ala, il avea pe Cruyff, care daca ar fi jucat azi ar fi fost langa Messi si Ronaldo. N-avea cum sa refuze o asemenea sansa, era imposibil", spune Angelo Niculescu, prieten cu Kovacs si colaborator la nationala Romaniei. Datorita originilor evreiesti, lui Kovacs i-a fost acceptata cererea de a parasi Romania, lucru aproape imposibil pentru majoritatea antrenorilor din spatiul inchis de comunism.

Kovacs a ajuns la Amsterdam imediat dupa omul principiilor totale, Rinus Michels. Nu a vrut sa cunoasca vedete, ci le-a cerut baietilor lui sa fie OAMENI. La primul discrus, Cruyff a ramas interzis, cu tigara ascunsa la spate, in vestiar. Nu-i venea sa creada ca nu-i poate inspira teama celui din fata  sa. S-a obisnuit greu sa taca pentru a-l lasa pe Michels sa vorbeasca, dar cu Stefan Kovacs era altceva. A acceptat greu schimbul de glume cu antrenorul roman, pana a inteles ca spiritele le sunt compatibile.

Kovacs a ignorat mofturile vedetelor lui. A acceptat moda parului lung ("Nu sunt frizer. Daca sotiile va plac asa, eu ce sa comentez?"), sfaturile lui Cruyff si noptile lungi care il lasau cu niste stafii la antrenament. Totul pentru ca avea incredere maxima ca meciurile ii vor aduce barbatii inapoi si ca niciun urias din Europa nu se poate compara cu Ajax-ul sau.

In doi ani, a luat TOT cu echipa lui! Doua Cupe ale Campionilor Europeni, doua campionate, o Cupa, o Supercupa Europeana si o Cupa Intercontinentala au aparut in CV-ul lui Pisti.

Comparat din superficialitate cu Dracula, Kovacs n-avea nicio din coltii celui mai celebru vampir. "Sa-i reprosez ceva? Hmm... Era prea bun! Cred ca asta e! Era prea bun! Michels era profesionist, cu el jucam altfel. Kovacs a fost un antrenor excelent, am jucat chiar mai bine pentru ca ne dadea mai multa libertate, insa la un moment dat ne-am dat seama ca e prea bun si ne permiteam excese", isi aminteste Gerrie Muhren. Cruyff mai are si acum bancnota de 100 de guldeni care l-a ajutat sa-si cunoasca mai bine antrenorul.

"Mister, ma doare genunchiul. Azi nu ma antrenez". "Da? Bine." Kovacs scoate banii din buzunar si il atinge pe Cruyff in zona afectata. Zambetele amandurora salveaza ziua.

Kovacs a fost popular printre ai lui, dar a plecat dupa doi ani de la Amsterdam. Sezoanele in care a confundat visul cu o realitate perfecta l-au ajutat sa-si valideze principiile. A ajuns la Paris, la nationala Frantei, l-a vazut bun pe Platini si l-a adus in tricoul albastru, apoi s-a intors acasa. Ca sa povesteasca TOT:

"Ce am facut eu? Pai, altii nu cantau. Muzica ne uneste pe toti, ne face mai puternici, mai tineri. Noi, cei de atunci, n-am avut obiective mari, ci suflete mari. Asa i-am invatat si pe cei de la Ajax: sa cante!".

Previzibil pentru un om caruia nu poti sa-i reprosezi decat ca a fost prea bun.

Modifică setările cookies
Don’t miss out on our news and updates! Enable push notifications
Get notifications about important news!