Cu lacrimi în ochi, Rădoi, bulversat după 1-2 cu Rapid, nu poate explica eșecul și faptul că echipa sa a pierdut orice șansă în lupta pentru titlu. Cum să explici un gol luat printre picioare de portarul tău după ce mingea șutată de Christensen abia se rostogolea în iarbă?

Dar nu cred că este vorba numai despre acest gol mincinos în noua ratare din campionat a echipei lui Rotaru. Și nici despre înfrângerea cu Rapid. Sau despre arbitrajeler așa-zis defavorabile, pe care le tot invocă obsedant patronul acestui club.

La Craiova e vorba de mult mai mult. Și mă refer la Craiova ca entitate fotbalistică, nu la actualele echipe, una pierdută prin Liga a doua, iar cealaltă, un fel de surogat înființat la comandă.

S-a pierdut sufletul fotbalului

În Bănie s-a pierdut sufletul fotbalului. Lacrimile lui Rădoi sunt nimic față de lacrimile celor care au iubit Craiova Maxima și care au îndurat apoi umilințe după umilințe din partea patronilor apăruți după Revoluție. De la controversatul George Ilinca, regele margarinei și apoi prințul cazinourilor, la Nețoiu, fost securist antrenat pentru bătaie, apoi la Dinel Staicu, un nostalgic comunist, tâlhar al unei bănci și al unei Societăți Naționale de Transport de gaze naturale. Și, nuca de pe colivă, Adrian Mititelu, un fost brutar, ajuns în 2020 „la Brutărie” pentru evaziune fiscală și înșelăciune!

Vă dați seama, să vină un securist, de Gigi Nețoiu zic, și să radă tot, să ia toți jucătorii Universității și să-i ducă la Dinamo... Dinamo care era urâtă în Bănie, înjurată, fluierată, de pe vremea lui Ceaușescu. Nu cred că există umilință mai mare...

Păi și voiați performanță?

Normal că plângi când vezi pe mâinile cui a încăput Universitatea Craiova de-a lungul timpului...

Și, ca tacâmul să fie complet, brutarul face ce face și pierde echipa, din vina lui, din vina sistemului... Gata, legendara Universitatea Craiova nu mai exista și nu mai există! Cluburile apărute după dezafilierea din 2011 n-au mai avut nicio treabă cu marea echipă de altădată. Gruparea lui Mititelu a devenit doar o afacere de familie, fără niciun respect pentru suporteri și istorie, pe când cea la care este acum acționar majoritar Mihai Rotaru este înființată politic, în 2013, nicio treabă cu cea care a fost odată „Campioana unei mari iubiri”.

Iar la Craiova, dacă nu există spirit, nu există nimic, nici fotbal, nici dragoste, nici tradiție. Vorba cântecului: „Nici soare nu-i, nici viață nu-i!”  

Așa că să-l lăsăm pe Rădoi să plângă. El își jelește propriul eșec, dar sunt mulți care plâng pentru neputința Craiovei de a mai avea din nou o echipă mare.