Florin Niță se află în clubul select al celor care, pe lângă prestațiile lor pe teren, s-au remarcat în fotbalul nostru prin bun simț și decență.

Aceste calități l-au transformat pe fostul goalkeeper într-o figură respectată la toate echipele pentru care a evoluat, de-a lungul carierei sale. După ce s-a retras din activitate, la capătul sezonului 2024-2025, cel în care a jucat pentru Damac (Arabia Saudită), Niță a luat o pauză de la fotbal. N-a stat însă degeaba, ci a pus bazele unei Academii dedicate pregătirii portarilor.

Acum, după luni întregi de muncă, școala lui Florin Niță și-a început activitatea de scurt timp și urmează și lansarea oficială pe data de 8 septembrie. Cu acest prilej, fostul internațional a oferit pentru Sport.ro câteva detalii despre Academia sa, aflată la Dobroești, la marginea Capitalei.

Interviu Sport.ro cu Florin Niță

Sport.ro: Știu că vin deja cei mici la antrenamentele tale. Dar știu că te pregătești și de inaugurarea oficială...
Florin Niță: Așa e. Marțea viitoare, o să am deschiderea oficială. E un proiect la care m-am gândit de mai mult timp și pe care mi l-am dorit enorm. Dar neavând oamenii potriviți alături de mine, inițial, am fost puțin reticent. Treptat însă, am găsit persoanele potrivite, am adunat informații, am fost și pe afară și m-am documentat în privința înființării unei Academii. Și, în final, am reușit să pun lucrurile în mișcare și să-mi deschid această școală dedicată sută la sută pregătirii portarilor.

Cum ți-a venit ideea acestui proiect?
În primul rând, am văzut că sunt multe cereri. Am interacționat cu foarte mulți părinți care m-au tot întrebat dacă am de gând să fac o astfel de școală pentru cei mici. Pot să spun că am fost chiar împins de la spate să fac această Academie (n.r. – râde). Cumva, am simțit că am și o datorie față de copii să pun pe picioare acest proiect. Pentru că, de-a lungul carierei mele, am căpătat experiență și acum vreau să împărtășesc lucrul acesta cu generațiile care vin din urma. Vreau să le ofer copiilor ce e mai bun pentru cariera lor. Vreau ca ei să se dezvolte sănătos și corect, în ceea ce privește partea de goalkeeping.

Avem în România multe școli dedicate pregătirii portarilor?
Mai sunt, din ce știu eu. Dar nu pot să spun nimic despre ce fac alții. Pot să spun, în schimb, ce vreau să fac eu. Am văzut la copii foarte multe deprinderi... greșite! Și, de multe ori, i-am întrebat dacă au lucrat cu cineva și mi-au spus că au lucrat. Din păcate, nu ce trebuia. Poate că cei cu care au lucrat nu și-au dat suficient interesul pentru a-i îndruma spre procedee corecte. La vârste fragede, nu poți să faci astfel încât să ai rezultate acum, imediat. Munca de pregătire a unui copil necesită răbdare, muncă de echipă. Iar aici mă refer la ce voi face eu și la ce vor face părinții. E foarte important ca un copil să nu fie presat de părinți! Și mai e ceva.

Te rog...
E foarte important să știm că, la vârsta junioratului, un copil are voie să greșească. Pentru că din greșeli va învăța. O mare greșeală, pe care o fac mulți antrenori din țară, e că nu tolerează greșelile copilului. În multe cazuri, lipsește, din păcate, răbdarea antrenorului.

„Părinții care vor să dea indicații de pe margine, vor fi poftiți să plece!“

La noi, la academii, o mare problemă constă și în comportamentul părinților. Unii dintre ei au acest obicei prost de a veni la antrenamente și de a vocifera de pe margine...
La mine, lucrurile sunt clare. Dacă întâlnesc așa ceva, le voi spune frumos: „Părăsiți, vă rog, zona“. Pe terenul de antrenament, sunt doar eu și copilul. Atât! Cine vrea să vadă antranemntele trebuie să se abțină de la orice comentariu. Nu putem progresa având încă un „antrenor“ pe margine. Cine și-a adus copilul la mine, l-a adus ca să-l învăț eu. Dacă tu consideri că știi mai bine decât mine, atunci ia-ți, te rog, copilul și antrenează-l acasă. Din fericire, n-am avut astfel de cazuri în scurta perioadă de când am început ședințele de pregătire. Dar le transmit părinților pe această cale că, la mine, indicațiile venite de pe margine nu vor fi tolerate. Pentru că nu e normal așa ceva.

Cine mai e alături de tine, în acest proiect?
Deocamdată, sunt eu și colaborez cu alți doi antrenori specializați în pregătirea portarilor, amândoi cu licență. Pe viitor, vreau să măresc echipa și să colaborez și cu alți antrenori de portari.

Care e vârsta optimă pentru ca un copil să învețe noțiunile de bază?
Cu cât e mai mic copilul, când face primii pași, cu atât mai bine. Când crește, e mai greu să corectezi anumite lucruri. Nu e imposibil, dar e mai greu. Cu muncă și cu ambiție și un copil mai mare poate progresa. Eu consider că de la 7, 8 ani până la 12, 13 ani, copilul trebuie să lucreze, să acumuleze.

Unde se află școala ta?
Deocamdată, la BDI Arena. Dar o să mai am, în curând, un punct de lucru, la București, în sectorul 1 și altul, probabil, în Chiajna.