Florinel PRAFashvili și Octavian PULBEREshvili. Rezultatul batjocurii din ultimii ani. Caramavrov scrie după înfrângerea FCSB-ului în Georgia

de Florin CARAMAVROV

Praf și pulbere, așa au fost fecesebiștii în partida de la Tbilisi, cu anonima Saburtalo. Așa joc anost, încâlcit, fără pic de imaginație, nu mai vezi nici la maltezi și cu atât mai puțin la luxemburghezi.

Cred că am ajuns liechtnesteinezii Europei, slabi, slabi rău de tot. Și nu numai cei de la FCSB, să ne amintim și de CFR, campioana României, eliminată de armenii de la Pyunik, niște fotbaliști modești, fără pretențiile alor noștri.

Revenind la meciul FCSB-ului din această seară, Florinel Prafashvili și Octavian Pulbereshvili nu fac niciodată zeci de milioane de euro și nici nu vor face vreodată dacă vor fi antrenați în continuare de Toni Petrea și bulversați de Gigi Becali. 

Toni Petrea o fi un băiat de bun simț, habar n-am, pare umil și docil, dar a ars niște etape, trebuie să înțeleagă asta. Nu ai cum să antrenezi o echipă care vrea titlul, oriunde în lume, dacă nu ai avut mai întâi niște rezultate la nivel mai mic, să arăți că ai ceva în căpățână din punct de vedere tehnic și pedagogic.

Reguli de bun simț

Știu, Gigi Becali face numai ce vrea el pentru că e echipa lui. De parcă ar fi singurul patron din lumea asta. Numai el e patron de echipă de fotbal, numai el trebuie să facă tot ce îl taie „bibilica”. Dar această echipă a lui și numai a lui e integrată într-un sistem, dintr-o organizație mai întâi națională și apoi europeană. Toate cluburile din lumea asta respectă niște reguli de bun simț, caută cel mai bun antrenor, au un sistem de scouting, nu aduc jucători la întâmplare, îi urmăresc un an sau doi, nu schimbă trei jucători la pauză, decât în caz de foță majoră. Etc, etc.

Echipa pe care ați văzut-o în seara asta la Tbilisi este produsul batjocurii și al lipsei de respect pe care le-a arătat Gigi Becali de-a lungul anilor față de fotbal, față de numele Steaua, față de palmaresul ei, față de Cupa Campionilor, față de partenerii de întrecere, față de arbitri și de propriii jucători și antrenori.

Ăsta e produsul, o echipă care nu înțelege ce joacă și care joacă de neînțeles. Niște jucători luați ca buni, dar aproape distruși de niște decizii tehnico-tactice haotice. 

Știu, e echipa lui, să facă, așadar, ce-o vrea cu ea! Dar s-a făcut și de râs!