"Invincibilul Baba Novak!" Mihai Mironica, dupa ce Djokovic a castigat al 18-lea titlu de Grand Slam! 

Au trecut anii, 13 la numar, nu mai trebuie s-o insotesc neaparat pe fiica mea, are prietenii ei, ma uit la finala Australian Open, dar la Novak Djokovic timpul nu a erodat nimic. Desi este o “baba”, cum li se spune pe la noi veteranilor din sport in jargonul stadioanelor, Novak Djokovic nu vrea deloc sa predea tronul celor mai tineri, al caror lider de generatie e acum Daniil Medvedev, noul numar 3 mondial. Invincibilul Baba Novak intra in saptamana 311 ca lider mondial, ii bate lui Roger Federer acest record si mai da o lovitura soclului statuii elvetianului pe care e trecuta clasica inscriptie “Federer, cel mai bun din toate timpurile”.

Novak Djokovic a jucat “atat de perfect” in aceasta finala incat l-a transformat pe noul numar 3 mondial, Medvedev, intr-un adversar de primele tururi. Rusul e un jucator minunat, are si datele de a teroriza cu serviciul, dar si un joc neasteptat de mobil pentru un tip de aproape 2 metri, insa Djokovic l-a distrus mental cu platosa inexpugnabila, cu un sistem “anti-racheta” de cel mai inalt nivel.

Djokovic ne-a aratat inca o data ca traversam cea mai frumoasa era din tenis. Federer si Nadal au creat o rivalitate fara precedent, fiecare cu cate 20 de trofee de Grand Slam. Dar sa avem o asemenea triada, sa vedem ca Djokovic se ridica la nivelul acestor doi giganti, sa ajunga si el la 18 trofee de Grand Slam... Mai mult, cred ca Djokovic a aratat si in aceasta finala ca este jucatorul cu cel mai complet stil din toate timpurile: un serviciu aproape de cel al marilor bombardieri, veniri la fileu care ne-au adus aminte de Becker, fostul sau antrenor, mana fina pentru scurte “vicioase”, mobilitate in teren de Michael Chang, joc de fundul terenului ideal, cu lovituri liftate si plate din ambele parti care nu arata niciun punct slab, o forta mentala de ghetar nordic, dar si o flacara launtrica balcanica.

Si peste toate astea, eleganta in raport cu adversarul din finala in discursul de dupa meci, generozitatea in multumiri publice la adresa fizioterapeutului din echipa sa, Ulises Badio, si acea imbratisare atat de calda cu legenda croata Goran Ivanisevic, antrenorul sau. Ca nostalgic al Iugoslaviei, acea imbratisare m-a facut din nou sa ma gandesc cat de mult poate oferi lumii acest taram al genialitatii in sport.