Răducanu crede că e nevoie de o abordare radicală în fotbalul românesc la nivelul de jos pentru a începe apoi să ne ridicăm ușor-ușor, însă consideră că actuala conducere a Federației Române de Fotbal nu vrea să schimbe nimic.
Am înțeles că luni este ultima zi în care mai mergeți la antrenamente, pentru că închideți școala dumneavoastră de fotbal. De ce?
Da, renunț din cauza problemelor de sănătate, nu mai pot. Am dureri la spate, la genunchi, la umăr, mai multe. Trăiesc numai cu dureri. Am trecut de 70 de ani... ajunge. Cândva tot trebuia să se întâmple. Și am luat decizia acum, după 32 de ani de școală.
Zece operații și trei bypass-uri!
Cred că v-a fost greu să luați decizia asta...
Îți dai seama... Au fost ani frumoși, când m-am simțit bine și a fost totul OK, dar în ultimii doi-trei ani am tras de mine... Eram numai pe medicamente, ce să mai... Cu medicamente în fiecare seară, că eu am mai multe probleme... Am vreo zece operații, trei bypass-uri la inimă, trebuie să fiu foarte atent.
Aveți ceva!
Le-am luat pe toate. Să ajungă...
Nemții ce au zis când au auzit că închideți școala?
Au făcut șoc, pur și simplu. S-au șocat! Le-am spus că nu mai pot, gata, s-a terminat... Din motive personale, nu mai pot să merg mai departe. Au înțeles până la urmă, asta este situația. I-am trimis la Andi, la băiatul meu cel mare, care are și el academia lui. Am vorbit cu el și i-am spus: „Băi, Andi, am niște copii, nu sunt super-super, dar poți să lucrezi cu ei. Decât să nu mai meargă nicăieri, ia-i tu. Dacă ai locuri, ia vreo 10-12 copii”. Le-am dat numărul lui de telefon, să ia legătura cu el, se duc să dea probe, că ăsta nu ia orice copil, ăsta îi alege.
E același profil de școală ca al dumneavoastră?
El are metodele lui, alte metode de antrenament... pentru inteligența de joc. Eu fac mai mult tehnic, individual. Dar dacă nu-i ascultă mingea, degeaba. Andi le dă cu lumini, culori, ochelari, cu de-astea... Dar dacă ei nu știu să stopeze o minge sau să o preia...
V-ați mai uitat la fotbalul românesc, mai sunteți interesat?
Nu mă uit deloc, n-am ce să spun! Păi ce să văd, Florine? Ce să văd acolo? Mai mult scandaluri, că ăla nu e fotbal!
„Cum să te bați cu cei mari, când tu iei 7 de la letoni?”
Dar sunteți la curent de acel 3-7 al FCSB-ului cu FC Auda?
Da, am citit. De unde sunt ăștia? Din Letonia? Ce să te mai gândești să te bați cu ăia mari, când tu iei șapte de la ăștia... N-ai cum.
Auziserăți până acum de Auda?
Nu, nu, Florine. N-am auzit niciodată de ei. Oricum, n-o să se schimbe nimic, chiar dacă a venit Hagi acum la națională. Ce să facă? El vorbește mult, trebuie să spună și el ceva. Dar să spună clar: „N-am echipă, n-am fotbaliști”. Cu ce să schimbe el? Că el trăiește acum tot din experiența pe care a avut-o la națională ca jucător. N-a făcut prea multe cu băieții lui de la Academie, nu prea au jucat pe unde s-au dus... N-ai cu cine, nu mai poți să-i înveți fotbal acum! Au 25, 26, 28 de ani.
„Antrenori măcelari și taximetriști!”
Dar de ce credeți că am ajuns aici? E pregătirea proastă la copii? Că dumneavoastră v-ați ocupat atâția ani de copii...
Asta-i! Asta-i! De-aici se trage, pleacă totul de jos de tot. Acolo trebuie făcută o revoluție, să vină oameni competenți... Dar nimeni nu vrea să schimbe! Am fost la Federație și le-am spus: „Hai, mă, să facem”. Le-am pus câteva întrebări și gata, nu m-au mai chemat. E clar că dacă vin acolo îi deranjez! Nu vor să schimbe nimic! Las-o așa cum suntem, acolo unde suntem, și ne bat toți. Eu voiam să ajut fotbalul românesc... Uită-te câte școli de fotbal sunt în București. Ce antrenamente fac? Ce antrenori au... Măcelari, taximetriști... Ăia nu sunt antrenori! Ce dracu'! Și-atunci, la ce să te-aștepți?
S-au mai școlit unii...
Eu am făcut și un proiect, am vrut să ajut echipele naționale de la Under 14, 15, 16, 17, să-i antrenez, să vin cu ceva nou. Îl luam și pe fi-miu cu mine, făceam ceva frumos... Ajutam! Nu! Nu! Nu! De ce să vină ăla din Germania și să se ia de noi?
Ați fi venit în România?
Nu trebuia să stau tot timpul acolo! O săptămână, două, trei... Făceam antrenamente cu cei mai buni copii de-acolo, să mai crească, să progreseze. Și veneam periodic pentru astfel de antrenamente. Mai vorbeam cu oamenii de acolo, să vină și antrenorii să se uite ce fac, să vadă și să facă și ei mai departe. Eu vin de 14 ani la Timișoara pentru niște campusuri. Crezi că a venit vreun antrenor să se uite, să vadă, să întrebe: „Bă, ce face ăsta aici?” Să pună niște întrebări, să filmeze... Nu. După aia auzi: „A, păi noi facem la fel.” Păi dacă faceți la fel, atunci de ce nu aveți succes? Cum faceți la fel? Invidia e mare în România.
L-a antrenat pe Gotze!
Ce satisfacții aveți cu școala dumneavoastră de fotbal după 32 de ani?
Îți spun că am avut momente frumoase pe care le-am trăit cu prietenul și colaboratorul meu, Doru Plăvițu. Lucrăm împreună de 22-23 de ani la școala de fotbal, am făcut cantonamente cu atâția copii, aici în Germania și la Timișoara. Am avut satisfacții, multe lucruri frumoase cu copiii, l-am pregătit o perioadă și pe Mario Gotze, m-am bucurat că unii dintre copii și-au găsit echipe de prima ligă. Dar la mine nu veneau copii talentați, cum îi ia Gică Hagi pe toți, la mine vin trompete... Asta e munca grea, să faci ceva din nimic. Dacă îi iei pe cei mai buni... Și tot nu a scos mare lucru Hagi, s-a gândit că o să ia zeci de milioane...
A luat niște milioane...
Eu am avut mult de muncă, pentru că erau copii care nu prea jucau la cluburile lor. Îi antrenam bine, ei progresau și își găseau apoi echipe. Eram mulțumit că de la mine s-au dus mai departe, s-au format, au ajuns fotbaliști. Nu toți, câțiva, dar m-am bucurat pentru ei. Și asta este tot ce rămâne. Sunt mândru de munca pe care am făcut-o cu copiii. E foarte greu să lucrezi cu copii care nu sunt așa de talentați, să ai răbdare cu ei. Asta am făcut 32 de ani. Este cea mai veche școală din Germania. Când am deschis eu, ăștia nu înțelegeau ce vreau să fac. Ce-i aia școală de fotbal? Mai ales cu concepția pe care o aveam, sa fac zilnic antrenamente...
229 de meciuri a jucat Marcel Răducanu pentru Steaua București în perioada 1972-1981, înscriind 94 de goluri
La Borussia Dortmund a intrat în 163 de partide și a dat 31 de goluri, între 1982 și 1988
