INTERVIU Gueye Mansour | Povești din vestiarul Timișoarei și relația ”tată-fiu” cu Marian Iancu: ”Dansa în vestiar.  După un meci, mi-a dat o mașină”. Portretul regretatului Marian Cisovsky și transferurile ratate 

Gueye Mansour Interviu Gueye Mansour Marian Cisovsky Marian Iancu Poli Timisoara Fotbal intern
SPORT.RO
Data publicarii: Luni 24 Iulie 2023, 09:59
Data actualizarii: Luni 24 Iulie 2023, 10:56
Gueye Mansour, printre cei mai carismatici și apreciați străini care au evoluat în Liga 1 vreodată, nu a părăsit România nici la 37 de ani și are semne de întrebare în momentul în care se gândește la posibila retragere.

În Liga 3 a evoluat sezonul trecut Mansour, la CSM Satu Mare, iar ofertele încă există și interes la fel, după ce în urmă cu aproape două decenii își făcea prezența în România pentru prima dată (în 2004), la Poli Timișoara, fosta echipă patronată de Marian Iancu. Toți îl cunosc pe fotbalistul senegalez drept ”Omul Foarfecă”, pentru că nu de puține ori a ajuns în atenția marilor televiziuni ale lumii, chiar și peste ocean, în SUA, pentru execuțiile și golurile spectaculoase, din foarfecă.

Mansour are în plan să rămână în fenomen și după ce va încheia cariera de fotbalist, fie că va fi în această vară, fie că va fi în vara următoare. Își dorește să devină antrenor, iar în curând va începe cursurile.

Stabilit în Timișoara, Gueye Mansour a stat de vorbă cu Sport.ro. Deschis, așa cum este cunoscut publicului încă din perioada în care era jucător, senegalezul a mărturisit că până la finalul acestui an vrea să ia cetățenia română.

Gueye Mansour se pregătește să ia cetățenia română 

Întrebat dacă s-a gândit la un nume de român pe care să îl ”împrumute”, Mansour a răspuns amuzat: ”Nu m-am gândit la nume de român. Marian Iancu, poate, că începe tot cu M (n.r. – glumește, râde) sau Gigi Becali”.

Gueye Mansour a făcut o incursiune în timp și a discutat cu reporterul Sport.ro despre momentele care i-au rămas și acum în memorie, momentele frumoase, dar și momentele grele, care în continuare îl sâcâie când cade melancolic.

Și-a deschis sufletul și a recunoscut, la foarte mulți ani de la perioada petrecută la Timișoara, că a fost aproape de două transferuri care i-ar fi purtat cariera într-un punct culminant, la care tânjea de prima dată când atingea mingea în nisiposul Dakar (orașul natal), cunoscut mai mult pentru celebrul raliu.

Gueye Mansour, aproape de transferurile la Newcastle și Werder Bremen

Ofertele de la Newcastle și Werder Bremen, acceptate de pretențiosul Marian Iancu, s-au blocat în momentul în care s-a accidentat, de două ori, grav, iar șansele trecerii în Premier League sau Bundesliga au căzut ca un ”trăsnet” asupra lui Mansour.

A avut, însă, și momente de neuitat la Poli Timișoara, când a primit o mașină Audi din partea lui Marian Iancu, după un gol contra FCSB-ului, sau când patronul venea în vestiar și celebra victoriile contra rivalelor istorice alături de jucători.

Trăgând linie peste cariera de fotbalist, aflată pe final, Gueye Mansour apreciază recunoștința oamenilor care-l recunosc și acum pe stradă și se încarcă atunci când vede dragostea copiilor.

Salut, Gueye! Cum e viața în Liga 3, la 37 de ani? 
Nu mai sunt la Satu Mare, mă gândesc dacă voi mai juca sau mă voi retrage. Poate mai joc un an, poate mă las, mă gândesc. Am fost și secund la Satu Mare, dar și la Șimleu Silvaniei. Vreau să devin antrenor, voi începe școala. Voi începe de la copii.

Poate voi mai juca un an, iar în același timp să fac și școala, cine știe? Vedem, am oferte din Liga 3, la Satu Mare nu mai continui. Poate merg în altă parte și jucător, și antrenor secund, o să văd.

Toți asimilează cariera ta cu Poli Timișoara, care atunci era patronată de Marian Iancu. Știu că aveați o relație apropiată. 
El a fost ca un tată pentru mine. Colegii îmi spuneau în vestiar că e tatăl meu, e tatăl meu (n.r. – râde). M-am înțeles foarte bine cu el, m-a iubit foarte mult. Am plecat de la Timișoara, însă, și aveam o datorie de luat de la club, cred că erau vreo 200.000 de euro. Clubul s-a desființat și nu am mai luat banii.

Gueye Mansour: "Marian Iancu mi-a dat un Audi când am marcat"

Ai vreo amintire puternică alături de Marian Iancu? 
Tot timpul când jucam cu Steaua (n.r. – FCSB), îmi zicea că dacă dau gol, îmi oferă o mașină. Clubul avea contract cu Audi atunci. Am dat gol și am luat mașina. M-am înțeles bine cu Marian Iancu, mi-a părut rău că a intrat în pușcărie apoi. A fost om de cuvânt, mi-a dat mașina când am marcat.

Cum vă bucurați după victoriile importante de pe ”Dan Păltinișanu”?
Era fericit (n.r. – se referă la Marian Iancu), cânta, avea burta mare, sărea (n.r. – râde). Acum am văzut că a slăbit. Glumesc, era bucuros, asta conta, ne felicita, cântam, ne bucuram. Când câștigam cu UTA sau cu Dinamo, atunci era mare bucurie.

Erai un fotbalist apreciat în Liga 1, au existat oferte importante pentru tine din afară? 
Am avut de la Newcastle, Werder Bremen. Am avut și de la Dinamo, dar nu am vrut să merg. La Newcastle și Werder Bremen nu am ajuns din cauza accidentărilor, trebuia să merg să fac vizitele medicale, Poli Timișoara acceptase ofertele. Prima dată am avut un meci amical în Ungaria și m-am accidentat.

După, m-a vrut Werder, dar mi-am rupt genunchiul la un meci de Cupa României. Nu mai știu despre ce bani era vorba, dar clubul acceptase ofertele. Acestea sunt regretele mele ca fotbalist. Fiecare visează să ajungă acolo, în Premier League, în Bundesliga, dar câștigi și bani. Am avut și de la arabi, pe trei milioane de euro trebuia să se facă transferul, dar clubul a cerut cinci.

Cu cine mai vorbește dintre foștii colegi?
Cu Gabi Cânu, Daminuță, Aliuță, cu Torje mă mai întâlnesc prin Timișoara”.

Gueye Mansour despre regretatul Cisovsky

Ai fost coleg și cu Marian Cisovsky...
Da, da, da! Am fost colegi, un fundaș inteligent, foarte bun! Când am auzit că a murit, nu mi-a venit să cred, am fost trist, a fost un șoc! Când am citit nu mi-a venit să cred, dar asta e viața! Era un jucător care se înțelegea cu toată lumea, niciodată nu am văzut să se certe cu cineva, era un om liniștit, de caracter. Dumnezeu să-l ierte!.

Marian Cisovsky a fost diagnosticat în 2014 cu scleroză laterală amiotrofică. Fostul fundaș a pierdut lupta cu boala necruțătoare în urmă cu trei ani, la doar 40 de ani. El a evoluat în Liga 1 din 2008 până în 2011, pentru Poli Timișoara.

În 2011 s-a transferat la Viktoria Plzen, unde a evoluat până în 2014, când boala l-a forțat să se retragă din fotbal.

Cisovsky a mai evoluat în carieră pentru Petrzalka, Zilina, Artmedia, Inter Bratislava și Humenne.70 de apariții a strâns în tricoul Politehnicii Timișoara.

Te mai recunoaște lumea pe stradă acum, la aproape 20 de ani de la debutul în Liga 1?
Nu mai e ca înainte, dar vine lumea, mă strigă pe stradă, mă recunoaște. Copiii mă iubesc, peste tot unde merg sunt recunoscut, dar nu ca înainte. Cred că acesta e cel mai frumos lucru care mi se întâmplă. Faptul că am făcut ceva în fotbalul românesc și lumea mă recunoaște pe stradă. Oamenii își aduc aminte de meciuri, de golurile mele. Cele mai frumoase amintiri sunt cu Dinamo, cu Steaua (n.r. - FCSB)”.

Ai vreun gând care te macină în afară de transferurile ratate?
Un moment dureros a fost când am pierdut finala cu Rapid, în Cupa României, acasă (n.r. – în sezonul 2006-2007, scor 2-0 pentru Rapid). Au mai fost și meciuri cu Steaua, și cu UTA, și cu Dinamo. Au fost și momente fericite, dar și mai puțin fericite”.

Gueye Mansour: "Aliuță, cel mai tehnic fotbalist alături de care am jucat"

Care e cel mai bun fotbalist alături de care ai jucat?
Dacă vorbim de jucător tehnic, Aliuță. Era un jucător pe care nu puteai să îl oprești, inteligent, de calitate, incredibil. Aliuță glumea, râdea, nu îl vedeam niciodată trist. Avea, însă, o calitate extraordinară.

Un coleg bun, fotbalist serios, era Gabi Cânu. Era un fundaș britanic, putea juca în campionatul Angliei, era ca un englez, se antrena foarte bine. Dan Alexa era și el un fotbalist bun”.

Gueye Mansour,  peste 100 de meciuri în Liga 1 

Gueye Mansour, senegalezul care a impresionat în România la Poli Timişoara, a mai jucat la Gloria Buzău, CS Buftea, Energeticianul, Ripensia, Flacăra Horezu, Sportul Șimleu Silvaniei (unde a fost prima dată și antrenor secund, nu numai jucător) și CSM Satu Mare.

A avut și câteva experiențe interesante în afara României, la Servette FC (Elveția), Ordabasy (Kazakhstan) sau Lokomotiv Plovdiv (Bulgaria).

La nivelul primei divizii de la noi, a adunat peste 100 de meciuri.

Fotografii: Agerpres și IMAGO

Modifică setările cookies
Don’t miss out on our news and updates! Enable push notifications
Get notifications about important news!