Nu e cel mai înalt din echipă, dar când mingea e la el, devine cel mai mare de pe teren. Poate pentru că nu joacă doar cu picioarele, ci cu inima, cu mintea și cu un zâmbet care spune tot.
Sport.ro a fost prezent la un antrenament al grupei Under 9 de la CSU Știința București, club care a crescut constant în ultimii ani și a început să devină un nume tot mai important în fotbalul juvenil din România.
Echipă cu rezultate solide, Știința a reprezentat România în competiții internaționale de copii și juniori. Dinamic și bine organizat, clubul cultivă viitorul, nu doar joacă meciuri.
Drăgan Dominic, micuțul titan îndrăgostit de jocul cu mingea
La antrenament, sub comanda antrenorului Marian Crăciunescu, cei mici învățau cum să se apere. Exerciții clare, explicații simple, dar cu efect: poziționare defensivă, presiune în duelurile 1 vs 1, gestionarea spațiului. Dar printre toți puștii plini de energie, un nume a ieșit în evidență: Drăgan Dominic.
Mingea pare că îl caută, iar el o răsplătește cu respect. Nu e genul de jucător care fuge haotic, ci mai degrabă un mic arhitect al jocului, capabil să întoarcă adversarul din gleznă, să trimită o pasă filtrantă sau să finalizeze cu o lejeritate care-i sfidează vârsta.
Interviu cu Marian Crăciunescu, antrenorul grupei U-9
Antrenorul lui, Marian Crăciunescu, e genul de om care respiră fotbal. A fost acolo de la începutul proiectului Știința și a trecut, în mod simbolic, din Liga 5 până la grupele mici.
„Am fost alături de Știința de la începutul proiectului. Am ocupat diverse roluri: am fost antrenor secund la echipa mare, așa am început. Apoi, am coborât treptat, categorie cu categorie. Am ajuns să antrenez la U12, iar acum la U9.
Astăzi am susținut un antrenament în care am învățat poziția defensivă și ce ar trebui să facă jucătorii când se apără. Am avut niște dueluri 1 la 1, unde este foarte importantă presiunea, să știi cum să duci adversarul spre exterior”, ne-a explicat Marian Crăciunescu.
Cum ai făcut primii pași în antrenorat?
„Primii pași au venit cumva natural, după ce am evoluat în ligile inferioare din România. Încet-încet, am făcut acest pas pentru că, la începutul proiectului Știința, a fost nevoie de coordonare, având două echipe de seniori. Așa am ajuns să merg cu echipa din Liga 5 la meciuri, să organizez fiecare jucător, să alcătuiesc primul 11. De la, să spunem așa, mult zisa carieră de jucător, am trecut la cea de antrenor.”
Cea mai frumoasă amintire alături de cei mici?
„Sunt multe amintiri. Practic, fiecare zi aduce o amintire în plus. Aș putea spune că cea mai frumoasă, chiar dacă vine după o finală pierdută, a fost la ultimul turneu pe care l-am desfășurat în luna mai, la Brașov.
Nu este doar o amintire, ci o serie de amintiri: timpul petrecut împreună, momentele în care ne-am bucurat unul alături de celălalt. Toate aceste lucruri mă motivează. Bucuria lor este ceea ce contează. Să plece acasă cu zâmbetul pe buze.”
Un sfat pentru cei care vor să se apuce de fotbal?
„Nu ezitați, acesta este cel mai important lucru. Orice început e greu, este foarte greu să faci primii pași spre poarta unui club. Mergeți cu încredere, important este să vă bucurați de fotbal și de clipele frumoase petrecute alături de coechipieri, dar și de adversari.”
