INTERVIU Daniel Pancu, noul selecționer de la tineret: „Vreau spirit, energie, unitate, disciplină!”. Marile probleme ale naționalei U21 la Euro 2023

Daniel Pancu interviu pancu Nationala U21

Fotbal intern

Florin Caramavrov

Data publicarii: Sambata 05 August 2023, 16:12

Data actualizarii: Sambata 05 August 2023, 16:27

Daniel Pancu (45 de ani), numit selecționer al naționalei de tineret pe 25 iulie, s-a apucat deja de treabă.

TAGS:

#Daniel Pancu#interviu pancu#Nationala U21

Din articol

Relații interumane proaste la naționala U21
„Mulți antrenori pun accent pe rezultat, și nu pe dezvoltarea individuală a jucătorilor”
„Trebuie să conștientizăm unde ne aflăm cu fotbalul”

Urmărește jucătorii eligibili din campionatul românesc și din străinătate, pentru a-i selecționa pe cei mai în formă la primul meci oficial, care va avea loc destul de repede, pe 12 septembrie, în Albania. România U21 face parte dintr-o grupă preliminară cu Elveția, Finlanda, Albania, Armenia și Muntenegru.

Daniel Pancu a fost ultima dată selecționerul naționalei U20 și a făcut parte din staff-ul lui Emil Săndoi la recentul Campionat European de tineret, unde naționala țării noastre a avut o evoluție dezamăgitoare. Pancu le-a mai antrenat pe Rapid și Poli Iași. În cariera de fotbalist, „Pancone” a jucat, printre altele, pentru Poli Iași, Rapid, Cesena, Beșiktaș, FC Vaslui și ȚSKA Sofia. La națională, a strâns 27 de meciuri, înscriind de 9 ori.

Care sunt primele mișcări ca selecționer al naționalei de tineret?
Mă duc la cât mai multe meciuri, să văd cât mai mulți jucători pe viu. Lista e foarte mare, sunt 70-80 de jucători care îndeplinesc condițiile de vârstă, dar prioritate au cei de Liga 1 de la echipele de top din campionat, care joacă în cupele europene, plus jucători din diaspora. Sunt destui și acolo, doar că nu prea joacă sau joacă la nivel de juniori. Contează prezența, câte minute intră, și apoi selecția.

Mergi și în străinătate să vezi anumiți jucători?
Vineri am fost la Budapesta, să-l văd pe Corbu (n.r. - de la Puskas Akademy), merg apoi la Supercupa Italiei Primavera, unde joacă patru români. Probabil o să ajung și în Turcia și din nou în Italia. Timpul e scurt, nu am niciun amical la dispoziție, intru direct în meciurile oficiale, cu un adversar greu, forte complicat, Albania, o echipă cu jucători cre evoluează de ceva timp împreună. Au fost mutați aproape toți jucătorii de la U20 și deja au cinci meciuri la nivelul ăsta.

Nu prea e bine că nu jucați niciun amical...
Asta e. Pe mulți jucători îi cunosc, i-am avut la U20, acomodarea va fi mai ușoară.

Ce vrei să schimbi? Ce ne lipsește la tineret?
La nivel de spirit, de energie, de unitate, altruism, disciplină. Astea sunt valori pe care le promovez peste tot unde mă duc. E primul aspect pe care îl vreau schimbat. A fost o nemulțumire generală după acest Campionat European Under 21. Toată lumea a fost de acord că nu am arătat bine.

Relații interumane proaste la naționala U21

Ai fost acolo, în staff. De ce am jucat atât de slab?
Nu e nicio surpriză, pentru că starea de spirit pe parcursul acelor trei săptămâni cât am fost împreună nu a fost una bună. Și asta s-a văzut și la meciuri. Relațiile interumane dintre ei nu au fost la cel mai înalt nivel, nu știu care a fost cauza, pentru că nu am fost cu ei înainte, dar erau probleme observate în comportamentul lor, și în afara terenului, și la antrenamente.

Adică erau grupuri-grupulețe...
Grupuri-grupulețe, exact, iar asta n-ar trebui să existe la nicio echipă.

Deci asta ai vrea să schimbi în primul rând?
Da. Sută la sută va fi schimbat.

Au fost și probleme de ordin fizic?
Fizic, nu știu. Și dozarea antrenamentelor, volumul, intensitatea sunt greu de făcut după un campionat intern. Într-devăr, și celelalte echipe au fost în aceeași situație, așa că n-ar fi trebuit să existe această problemă. Dar la noi starea asta de oboseală s-a văzut și s-a cunoscut mai mult decât la alte echipe.

Unii zic că asta ne e valoarea...
Nici nu știu acum dacă acest Campionat European ne-a făcut bine sau ne-a făcut rău. „Bine” în sensul că ne-am dat seama unde suntem. Dacă au puterea asta, jucătorii ar trebui să înțeleagă foarte multe după turneul ăsta final. Trebuie să-și dea seama individual unde sunt, în comparație cu niște ucraineni, cu niște croați, nu mai spunem în comparație cu spaniolii, de exemplu, și să realizeze că au nevoie de mult mai mult pentru a ajunge la un nivel de echipe importante în Europa și la nivel de echipă națională mare.

Și ce ar trebui să facă pentru a ajunge la un nivel apropiat, să zicem?
În primul rând, e campionatul, care nu le oferă o intensitate prea mare la jocuri. La intensitate suferim, în comparație cu alții. Mulți sunt cumva protejați de regula asta U21. Dacă se duce regula U21, ei nu mai intră în competiție cu jucători de vârsta lor, ci cu jucători de toate vârstele, inclusiv cu cei mai experimentați. Dacă ei s-ar fi pregătit foarte-foarte bine dinainte și s-ar fi gândit că, după ce vor ieși de sub incidența regulii U21, vor intra în competiție cu jucători de toate vârstele, ar fi avut mai multe șanse. Cred că pe unii dintre ei, în doi-trei ani, n-o să-i mai vedem în prim-planul fotbalului românesc.

„Mulți antrenori pun accent pe rezultat, și nu pe dezvoltarea individuală a jucătorilor”

Ce alte probleme ai mai descoperit?
Intensitatea campionatului e cea mai mare problemă. Minutele efective de joc în România sunt mult mai puține în comparație cu alte campionate. Multe întreruperi, jucători care stau mult pe jos, durează mult și până bat un aut, până bat un corner. Nu mai zic o lovitură liberă. Din păcate, aceste probleme le văd și la juniori. E trist. Noi suntem prizonierii rezultatului, dar nu știu pe ce baze și unde vrem să ajungem. Noi trebuie să plecăm de la o educație și de la o mentalitate corecte, începând de la copii și juniori, pentru a junge din nou ce am fost odată. Eu cred că acolo sunt problemele. De la 12 la 16 ani e o vârstă critică. Aici se pierd multe, pentru că mulți antrenori pun accent pe rezultat, și nu pe dezvoltarea individuală a jucătorilor.

Federația poate să ajute cumva?
E greu. Sunt aici de un an, federația face multe eforturi, doar că nu știu câți ascultă. Am fost la ultimele două jocuri ale Farului și am avut o discuție cu Gică Hagi în sensul ăsta. Spunea și el că e nevoie de o gândire comună. Să gândim cu toții fotbalul în același fel. La noi nu găsești trei stiluri asemănătoare. În alte campionate, găsești 10 echipe care joacă de aceeași manieră. Și e mult mai ușor și pentru antrenorii de la echipele naționale.

Păi să depistăm unde stăm bine, care sunt atuurile noastre, în ce sistem e mai bine să jucăm și apoi, îmi zicea Narcis Răducan, să concepem o carte comună, o Biblie a fotbalului românesc, după care să se ghideze toți.
Da, o Biblie a fotbalului, dar nu cred că ascultă cei de la cuburi. Vor zice: „Lasă, mă, îmi spui tu mie ce să fac”... Federația e interesată de așa ceva, numai că se lovește de altă mentalitate în teren.

„Trebuie să conștientizăm unde ne aflăm cu fotbalul”

Ceva trebuie făcut, că nu mai merge așa. Trebuie să vă gândiți cu toții...
Din păcate, timpul trece, toate echipele evoluează, toate țările investesc... În primul rând, ar trebui să conștientizăm cu toții unde suntem. Unde suntem noi acum. Nu trebuie să mai spunem că jucăm cu Armenia și, gata, batem. Nu. Trebuie să recunoaștem că România joacă de la egal la egal cu Armenia. Și ai o șansă dacă recunoști asta.

Să vedem unde suntem și să facem ceva de aici, din momentul ăsta.
Tu ai zis foarte bine cu Biblia Fotbalului, dar să vedem cine o respectă.

Măcar le zici: „Dacă faceți așa, poate avem șanse să ne revenim și să câștigați bani”...
Plus problemele de educație, de profesionalism, de disciplină, ale societății. Aud și de la loturile mai mici, de la U16, U17, U18, că nu e în regulă comportamentul jucătorilor. Toți antrenorii se plâng de educația și de comportamentul jucătorilor. Nu e normal.

Ce puteți face voi, ca antrenori?
E foarte greu. Ce putem noi să facem este, cum ți-am zis, să îmbunătățim la nivel de energie, de unitate, de altruism, de „tot pentru unul și unul pentru toți”. Și am făcut asta și la U20. Apoi, când te lovești de problemele de tehnică, de tactică, de mentalitate, de reacție, aici nu poți să schimbi într-o săptămână sau schimbi foarte puțin.

Care sunt problemele depistate de antrenorii de la juniori. De ce se plâng?
Jucătorii stau foarte mult pe telefone, sunt rari aceia care să întrebe antrenorii ce trebuie să mai lucreze ca să-și imbunătățească jocul, să rămână după antrenamente. Sunt chestiuni care se leagă. E vorba de pasiune și de cum a fost cultivată pasiunea lor pentru fotbal. Vrei nu vrei, fotbalul reflectă și starea societății noastre. De aici pleacă multe.