FOTO Irina Deleanu, sacrificiile unui bronz mondial. Dacă îi era foame, bea ceai! Dacă voia să se odihnească, dormea pe saltelele din sala de antrenament!

Sporturi

Data publicarii: Miercuri 06 Septembrie 2023, 16:26

Data actualizarii: Miercuri 06 Septembrie 2023, 19:41

La 47 de ani, Irina Deleanu, președintele Federației Române de Gimnastică Ritmică, merge la sală 6 zile din 7 și aleargă kilometri în parc.

TAGS:

#irina deleanu

Din articol

„Regim drastic, niciun răsfăț!”
Măsuri „revoluționare” la federație
Au apărut performanțe când federația a primit propria sală de antrenament

Are aceeași disciplină care a ajutat-o să câștige bronzul mondial la coardă în 1992. Ea a vorbit la Sports Business Academy, singura academie de business sportiv din Europa de Est licențiată la nivelul Uniunii Europene, despre sacrificiile făcute în acea perioadă.

Irina a început gimnastica la 5 ani. „Cam 80% din timp stăteam în cap, cu picioarele pe perete. Mama s-a speriat și m-a dus la doctor, care i-a spus că nu e nimic în neregulă cu mine. Eram doar un copil cu multă energie, care avea nevoie să facă mișcare”, a povestit fosta gimnastă, care era atrasă de gimnastica artistică, fiind năcută în aceeași zi cu Nadia Comăneci. Dar, pentru că era prea înaltă, antrenorii au redirecționat-o spre gimnastica ritmică.

La 12 ani a fost respinsă la o selecție pentru lotul național. Tatălui i s-a transmis că fata lui nu are aptitudini. Dar Irina a fost încăpățânată și a spus că nu renunță. Un an mai târziu, a ajuns la lot și a cucerit primul titlu de campioană națională. Următorul moment de cumpănă a fost la 17 ani: „Nu îmi ieșeau lucrurile. Au fost 6 luni fără rezultate la concursuri. M-am dus acasă, iar părinții mi-au spus: dacă ai intrat în horă, trebuie să joci”.

„Regim drastic, niciun răsfăț!”

Așa că a continuat să „joace”. Și a făcut-o din ce în ce mai bine, totul culiminând cu locul 6 obținut la Jocurile Olimpice de la Barcelona (1992), urmat, trei luni mai târziu, de bronzul mondial. „Acum, ca președinte de federație, dacă o gimnastă ar obține locul 6 la Olimpiadă, aș fi foartă fericită. Atunci m-a dezamăgit rezultatul. Ținteam foarte sus. Când m-am întors acasă, am ținut un regim foarte drastic - alimentație, antrenament, somn. Am fost ca într-un laborator, nu mi-am permis niciun răsfăț. Știam că nu o să mi se îndeplinească visul dacă fac rabat”, a povestit campioana la SBA.

Care a fost dieta timp de trei luni? Dimineața - două ouă fierte. La prânz - grătar cu salată și măr. Seara - un castron de morcovi răzuiți sau mere răzuite sau varză albă. Avea 1.80 înălțime și 54 de kilograme. Dacă îi mai era foame, bea ceai. Făcea două antrenamente pe zi, de câte 4 ore fiecare. Între ele, mai dormea pe saltelele din sala de sport.

Decizia federației de a-i schimba antrenorul și de a o trimite să se pregătească cu lotul de junioare la Timișoara a determinat-o să renunțe la cariera de jucătoare activă. Adaptarea la „viața normală” a durat doi ani. Nu se regăsea departe de sport. A început să antreneze la un club privat și să meargă la competiții internaționale ca spectatoare. La 27 de ani, după performanțe obținute cu sportivele antrenate la școala privată, a ajuns președintele Federației de Gimnastică Ritmică.

Măsuri „revoluționare” la federație

„Nu erau bani să investim în selecții și antrenori, pentru că nu erau performanțe. Nu erau performanțe pentru că nu erau antrenori. Ne aflam într-un cerc vicios”, și-a amintit fosta sportivă. Primul lucru pe care l-a decis a fost să separe gimnastica ritmică de gimnastica artistică, așa cum o făcuseră deja țările care aveau rezultate bune. A doua decizie a fost ca România să nu mai participe la Campionatele Mondiale și Europene până când nu era pregătită pentru astfel de competiții. „Autosuspendarea” a durat patru ani, timp în care federația nu a mai primit finanțare de la Ministerul Tineretului și Sportului.

La revenire, sportivele tricolore s-au clasat pe locul 4 la Europene, la 5 sutimi de medalia de bronz. Au urmat alte rezultate bune, precum calificări la Jocurile Olimpice și la Olimpiada de tineret. Au fost, însă, și dezamăgiri.

Irina Deleanu a vrut să se retragă de două ori din gimnastica ritmică, furioasă pe deciziile de arbitraj: „Alexandra Piscupescu a fost prima sub linie la calificarea pentru Jocurile Olimpice din 2012. Eu consider că avea toate calitățile, juriul a spus că nu. A fost un moment de recul, am zis că mai bine mă opresc, din moment ce locul 1 e doar pentru Rusia. În 2019, am pierdut calificarea la JO de la Tokyo tot pe subiectivismul arbitrajului”.

Au apărut performanțe când federația a primit propria sală de antrenament

Când era gata să plece în Spania, a venit titlul european la junioare, la măciucă (2022), câștigat de Amalia Lică. Au fost și finalele de la Campionatul Mondial, la senioare. Performanțele au început să apară atunci când federația a primit propria sală de antrenament, unde sportivele se pot pregăti toată ziua în condiții optime, fără să își pună în pericol articulațiile: „Plecăm din sală când se termină treaba, nu când se termină ora”.

Pe de altă parte, așa cum spunea Irina Deleanu la cursurile Sports Business Academy, copiii nu își mai doresc să se sacrifice pentru performanță, sunt mai fragili emoțional și fizic. Motivație financiară există. Gimnastele noastre pleacă în campionatul italian, în cel spaniol, au indemnizație 1500 de lei pe lună, au asigurate casă, masă. Este ceva pentru un minor. De la 15 ani, părinții nu au mai cheltuit nimic cu mine”.

În acest an, România a organizat Campionatul Mondial de gimnastică ritmică pentru junioare. De la primirea organizării, președintele federației nu a mai avut somn, încercând să strângă fondurile necesare: 700.000 de euro. Desfășurată cu tribunele pline la Cluj, ediția a marcat două premiere absolute pentru România: prima medalie mondială la echipe, bronz, dar și primul argint individual, obținut de Amalia Lică.

Articol recomandat de stirileprotv.ro

Occidentul a dat undă verde Ucrainei să atace Rusia. Zelenski a primit ce își dorea