Special www.sport.ro | Englezul care a venit in Romania sa fie PROFESOR la o scoala privata si a ajuns ULTRAS Chiajna! Povestea lui e FANTASTICA

My Romanian Story

SPORT.RO

Data publicarii: Vineri 30 Noiembrie 2018, 13:50

Data actualizarii: Vineri 30 Noiembrie 2018, 13:51

De 1 decembrie, www.sport.ro iti propune povestile senzationale ale unor oamebni nebuni dupa Romania! My Romanian Story aduna fani din Japonia, Noua Zeelanda, Brazilia, Franta, Statele Unite, Polonia sau Suedia care ii spun Romaniei "La multi ani' in cel mai original mod posibil!

TAGS:

#my romanian story#Concordia Chiajna

Charlie Craven este provesor la International House Bucharest si suporter Concordia Chiajna,

De ce? Esti nebun? Nu ai nimic mai bun de facut? Acestea sunt unele dintre intrebarile pe care le-am primit atunci cand le spuneam prietenilor si colegilor despre echipa mea preferata din Romania, Concordia Chiajna, si despre drumurile mele lungi alaturi de aceasta echipa peste tot prin tara in ultimii 3 ani si jumatate.

Te-ai putea intreba cum un tip dintr-un cartier mic din Buckinghamshire din Anglia (65 de km din Londra) a ajuns sa traiasca si sa lucreze in Bucuresti si sa-si petreaca sfarsiturile de saptamana calatorind prin toata tara ca sa o urmareasca pe Concordia luptand sa evite retrogradarea in fiecare sezon. Prima data am vizitat Romania in 2009 si imediat m-am indragostit atat de tara cat si de oamenii de aici. M-am intors la fiecare 6 luni in vizita. In 2015, intr-un final am decis sa trebuie sa petrec si mai mult timp aici si am decit sa-mi dau demisia, sa-mi iau bagajul si sa-mi rezerv un zbor. Prietenii mi-au spus ca o sa ma intorc in 6 luni: n-au crezut ca o sa fiu ceva serios in Romania. Pot spune insa ca este cea mai buna decizie pe care am luat-o.

Numele meu este Charlie Craven, am 29 de ani si traiesc in Romania de 3 ani si jumatate. Lucrez la profesor de limba Engleza la International House Bucharest unde ajut tinerii sa invete Engleza si sa se pregateasca pentru Examenul Cambridge. Imi iubesc locul de munca, iubesc sa muncesc cu copiii si tineri si sa observ cum engleza lor se imbunatateste, stiind ca asta o sa le ofere numeroase oportunitati in viitor. Romanii sunt extrem de talentati cand vine vorba de limbi straine, iar asta face jobul meu mult mai facil. Oricat de mult sunt pasionat de educatie, asta ocupa locul secund in lista mea de pasiuni in viata. Inca de cand aveam 6 ani eram obsedat de fotbal. In Anglia sunt un fan infocat al celor de la Stoke City si deseori imi petreceam sfarsiturile de saptamana calatorind alaturi de alti tineri ca sa-i vedem jucand.

Cand m-am mutat in Romania, unul dintre primele mele ganduri a fost: "Ce echipa din Romania o sa sustin?" Steaua era inca Steaua, Dinamo era puternica, iar Rapidera inca in Liga 1, deci am avut de unde alege. Insa, dupa ce i-am cerut anumite sfaturi unui prieten din Anglia mi-a spus despre CFL (The Chiajna Foreign Legion) un grup de oameni pasionati care frecventau barul Mojo din Centrul Vechi si au decis sa sprijine o mica echipa din afara Bucurestiului. La inceput am fost sceptic, dar am acceptat sa merg sa vad un meci cu ei. Meciul a avut loc in 20 Aprilie 2015 contra lui Rapid Bucuresti pe Giulesti. 18 dintre noi am fost la meci, am fost intampinati de 15-20 de jandarmi care ne-au urmarit in stadion si au format un cerc in jurul nostru si au ramas acolo pe intreaga perioada a meciului. Jocul in sine a fost slab, Chiajna a pierdut cu 1-0 si a creat foarte putin, dar noi, cei 18 sustinatori ai Chiajnei am facut zgomotul a 1800 de ultras si am fost convins ca aceasta era echipa potrivita pentru mine.

Am mers apoi la ultimele doua meciuri de pe teren propriu ale sezonului si cumva am supravietuit cand 6 echipe din 18 au fost retrogradate pentru ca Liga 1 sa ia un nou format.

Urmatorul sezon a inceput dupa doar 6 saptamani de pauza si am vrut sa vad cat mai multe meciuri ale Chiajnei alaturi de amicul meu Mark (un canadian care e si el pasionat de tot ce tine de Chiajna). Calatoream acasa si in deplasare ca sa-i vedem jucand, de la Giurgiu la Timisoara la Cluj si Craiova - nu a contat destinatia. Daca aveam un weekend liber, mergeam. Mi-am pus anumite intrebari cand am stat intr-un tren timp de 26 de ore intr-un weekend ca sa merg sa vad un meci de fotbal, mai ales dupa ce mergi la Timisoara si vezi cum echipa ta pierde cu 1-0, dar asta inseamna sa sustii o echipa de fotbal, sa fii acolo la bine si la greu. Da, am fost acolo cand am pierdut cu 1-0 la Timisoara, 2-0 in deplasare la CFR si 4-0 cu Voluntari (atat acasa cat si in deplasare). Am fost acolo si cand am castigat cu 3-0 contra lui Dinamo si ne-am salvat de la retrogradare in ultima etapa sub conducerea lui Dan Alexa si am batut 1-0 pe FCSB, prima victorie pe terenul lui FCSB sau Steaua in istorie. Un alt lucru pentru care iubesc sa sustin Chiajna este ca acest club este al comunitatii. Suntem tot timpul intampinati cu un zambet si ceva de baut cand mergem la meciurile de pe teren propriu, iar echipa apreciaza suportul nostru mai ales atunci cand mergem in deplasari ca sa-i vedem. La 4 zile dupa ce am fost in deplasarea de la Timisoara, Mark a primit un telefon de la Florin Matache care in acea perioada era portarul Concordiei Chiajna si vice-capitanul echipei. A vrut sa ne multumeasca si sa ne spuna ca echipa este recunoscatoare pentru sustinerea noastra. Si-a aratat recunoasterea cand ne-a oferit o cina la restaurantul lui favorit si ne-a prezentat sotiei si celor doi fii ai sai. Un baiat foarte de treaba si un familist convins. Un alt exemplu al comunitatii si al generozitatii din Chiajna.

Vad in continuare Chiajna acasa si in deplasare, am calatorit sute de kilometrii la meciuri, am vazut 11 antrenori schimbati, dar cel mai important, n-am vazut nicio retrogradare si am ramas in Liga 1 ceea ce pentru o echipa de nivelul Concordiei este o performanta incredibila. Din pacate, cei mai multi membrii ai CFL au parasit Romania din cauza angajamentelor de lucru, dar eu si Mark alaturi de noi profesori din Romania mergem regulat la meciuri.

Sa urmaresc fotbalul din Romania ma poate frustra uneori. Am crescut urarind prima liga din Anglia deci am fost cu adevarat rasfatat inainte sa ajung in Romania, dar am invatat sa iubesc fotbalul din Romania, dar sa-l si urasc in acelasi timp. Organizarea meciurilor este proasta si nu foarte prietenoasa cu suporterii. O data am fost la un meci pe stadionul lui Dinamo si s-a jucat intr-o miercuri dupa-amiaza la ora 4.

Campionatul nu este cu siguranta unul fizic. Avand in vedere ca provin dintr-o tara in care in prima liga s-a pus intrebarea daca un antrenor daca un fotbalist a meritat rosu pentru un tackling, un manager a raspuns: "Interventia nu a pus in pericol viata fotbalistului asa ca nu cred ca este de rosu".

Inca ma mai enervez cand vad sportivi de 1.90 inaltime si 80 de kilograme aruncandu-se pe gazon pentru ca au fost impinsi usor de cineva care incerca sa recupereze mingea, dar asta este modul in care se desfasoara fotbalul modern.

Nu doar ca iubesc sa ma uit la fotbal, dar cand stau departe de un stadion sau de TV, imi place sa joc fotbal. Cu un an in urma, doi englezi pe nume Jack Constant si Mark Wrycraft au venit cu ideea de a aranja un meci in care emigrantii sa se intalneasca si sa joace fotbal. Jocul a devenit tot mai popular si au venit 20 de oameni din intreaga lume sa joace. Am decis sa construim o echipa, ne-a placut ideea de a aduna oamenii in jurul fotbalului. Am decis sa numim echipa Bucharest Nomads pentru ca este formata in mare parte din oameni care vin din afara Romaniei. Avem o echipa formata din 18 jucatori din 12 tari diferite. Din Chille pana in Rusia. Am jucat cateva meciuri amicale contra echipelor locale si cateva echipe din strainatate si alaturi de Jack si Mark incercam sa incepem din Liga a 5-a din sezonul 2019-2020. Am creat o familie doar din pasiunea pentru fotbal ceea ce pentru noi care traim la mii de kilometrii de familile noastre reale inseamna foarte mult.

Dupa cum vezi din povestea mea, fotbalul este o parte extrem de importanta a vietii mele si chiar daca nu pot merge la fiecare meci, tot timpul ma uit pe telefon la etapa sau la urmatorul meci la care pot merge.

Recent am ajuns la meciul cu numarul 100 de cand locuiesc in Romania si am vizitat 25 de stadioane din toata tara si sunt foarte onest: Privesc cu incredere spre urmatoarele 100 de meciuri!

Fotbalul e viata. Restul e doar un joc.

Charlie Craven

CITESTE AICI TOATE CELE 11 EPISOADE!