INTERVIU
Alibek Aliev, fără secrete! Interviu-eveniment cu atacantul lui U Cluj. "Tata mi-a zis: 'poate vei fi mare în MMA!"" Zlatan, Dagestan, papanașii și marele hobby
Fotbalistul rus născut la Makhachkala, care are cetățenie suedeză, este cotat la 650.000 de euro de site-urile de specialitate și a fost adus la ”U” liber de contract de la rivala din oraș, CFR, în perioada de mercato din această vară (AICI toate mutările realizate în actuala fereastră de transferuri).
Până acum, Aliev a înscris cinci goluri și a oferit două pase decisive în zece apariții bifate în toate competițiile la ”U”. Pe deasupra, el și-a trecut în cont și două cartonașe galbene și a înregistrat aproape 600 de minute în echipamentul ”șepcilor roșii”.
INTERVIU cu Alibek Aliev. ”Ce s-a întâmplat contra lui Dinamo este istorie!”
Jurnalista Pro TV Miruna Pop a stat de vorbă cu Alibek Aliev înaintea meciului ”U” Cluj - Petrolul Ploiești din această seară. Cele două echipe se întâlnesc pe ”Cluj-Arena” de la ora 21:00, într-un meci care va conta pentru etapa #7 din sezonul regulat al Superligii României.
Ali, ești pregătit pentru jocul contra Petrolului? Puteți face uitată înfrângerea cu Dinamo? Da! Ce s-a întâmplat contra lui Dinamo, cred că e istorie. Cred că, după meci, noi, jucătorii, am fost frustrați. Ca jucător, vrei tot timpul să câștigi, dar și înfrângerea face parte din joc. Cred că trebuie să știi să o gestionezi într-un sens bun și să învățăm ceva din aceste înfrângeri, pentru că vor mai veni și altele. Cred că acum suntem și mai „înfometați” să ne revenim, chiar împotriva Petrolului, acasă.
Echipa se simte mai bine în meciurile de pe teren propriu? Cred că toți jucătorii îmi dau dreptate în privința faptului că atunci când jucăm acasă e altceva. Alte sentimente, vii cu mai multă încredere, după cum arată totul în jur, ai mai multă energie și, când ai asta, poți câștiga mai ușor. Jucând acasă, cu fanii noștri, e... ne place foarte mult.
Ești în topul clasamentului golgheterilor. Cum e concurența cu Jovo Lukic? Ah, nu... Competiția e întotdeauna bună. Am 30 de ani și, în toată cariera de până acum, am avut concurență, iar pentru mine personal asta mă face un jucător mai bun. Știu că poate sunt atacanți cărora nu le place asta, le place să fie singuri, să știe că vor juca meci de meci, dar eu sunt altfel. E bine să știu că mai am pe cineva „în spate”, poate dacă nu fac eu un meci bun vine celălalt. Nu mă deranjează. Am multe lucruri de învățat de la Jovo, pentru că el este un jucător fantastic și e și un băiat de treabă. Eu încerc să îmi fac treaba cât pot de bine, antrenorul decide cine joacă, eu trebuie doar să respect decizia și să merg înainte, iar dacă primesc mai puține minute trebuie să îmi fac treaba.
Sunt similitudini între tine și Jovo? Am auzit de la mulți jucători și oameni pe care îi cunosc că suntem înalți, de talie, ne place cu mingea și, da, ne place să marcăm. Ăsta e lucrul comun și suntem dependenți de goluri.
Ți-ai propus un obiectiv în ceea ce privește numărul de goluri în acest sezon? Nu pun așa problema, adică nu mă gândesc că trebuie să înscriu un număr de goluri. Sigur că mă preocupă ideea de a avea o evoluție bună și să dau goluri meci de meci, pentru că la asta mă gândesc. Până la urmă, dacă marchez, îmi fac treaba, sunt atacant... Dacă nu o fac, înseamnă că nu-mi fac treaba bine.
Crezi că și datorită faptului că ai avut evoluții bune ai fost acceptat mai ușor de către fani? Ai fost preocupat de acest aspect? Nu! Eu, la CFR, nu am fost vreo legendă, pentru că am stat doar 4-5 luni și auzisem că nu sunt singurul care a făcut această mutare. Mai mulți fotbaliști au făcut asta, așa că fanii m-au primit foarte bine. Lumea prin oraș, șoferii de Bolt, toată lumea m-a tratat cu bun-simț și așa m-am simțit ca și acasă. Câteodată schimbi echipele, câteodată schimbările sunt mai sensibile, dar trebuie să te adaptezi, pentru că atunci când evoluezi bine toată lumea te iubește.
Cum te simți în România? Iubesc România, ca să fiu sincer. E o țară frumoasă, chiar dacă nu am fost chiar prin toate orașele, dar pot să spun că, în mod special aici, în Cluj, lumea e primitoare, te ajută și, așa cum am mai spus, aici sunt ca și acasă - nu doar eu, ci și familia, prietenii, tuturor le place.
Cum ai început să performezi la fotbal? Sincer, fotbalul nu a fost sportul meu de bază. Înainte am făcut judo, sport de contact, MMA - vin dintr-o zonă unde asta îți doreai să faci. Fotbalul a fost ceva ce a început doar atunci când m-am mutat în Suedia. Tata mi-a spus că poate ar fi bine să mă duc la fotbal și așa am încercat... Am început să joc bine și poate să mă concentrez mai mult și chiar să cred că pot realiza ceva. Am avut încredere în mine și cred că și aspectul mental contează enorm. Dacă nu ai și partea aceasta de mental, e foarte greu să devii profesionist. Părerea mea este că 90% e mentalul și 10% e calitatea. Nu ai mental bun, nu contează câtă calitate ai pe teren! Eu sunt puternic pe această parte și poate de asta sunt un jucător OK. (râde)
De ce crezi că ai fi fost un boxer, judoka sau luptător de MMA mai talentat? Cred că am avut mai mult talent la aceste sporturi decât la fotbal. Tata mi-a zis așa: 'Rămâi în Daghestan și poate o să fii mare în MMA!' Apoi, mutându-mă în Suedia, aceste sporturi nu erau la fel de importante, așa că am făcut tranziția spre fotbal, dar sigur eram mai bun la lupte.
Au contribuit toate acestea la fizicul tău? M-au ajutat atât fizic, dar și mental. Acolo ești singur, fără colegi. Faci o greșeală și ești total responsabil. De asta cred că judo-ul și toate cele pe care le-am practicat când am fost tânăr m-au ajutat să devin cine sunt astăzi și nu regret nimic.
La ce vârstă ai realizat că poți deveni fotbalist profesionist? Cred că pe la 13-14 ani. La acea vârstă totul devine mai dinamic la fotbal. Lumea începe să îți urmărească meciurile, agenți, scouteri... Cam la acea vârstă a început.
Acum nu sunt regrete că ai continuat doar cu fotbalul? Nu! Iubesc fotbalul. Fotbalul a fost mare parte din viața mea și tot ce fac este despre fotbal. Iubesc acest sport și pentru că m-a ajutat în multe privințe și am ajuns să am cunoștințe, oameni de fotbal din diferite țări. Este minunat fotbalul și n-am niciun regret.
Aliev și Zlatan
Ce jucător te-a inspirat în adolescență? Normal că mă uitam și eu la anumiți jucători, în special când am ajuns în Suedia, toată lumea vorbea de Zlatan. După ce îl vezi pe Zlatan jucând și cum marca... era greu să nu-l iubești și să te inspiri. Zlatan este unul dintre jucătorii care au ieșit din Suedia, provenea dintr-o familie săracă, a avut nimic, a luat-o de la zero și a ajuns un jucător fantastic. Și din nou pot spune că nu neapărat faptul că a fost un bun jucător, ci psihicul lui l-a făcut să fie un fotbalist puternic, mai ales că n-a avut nici părinți care să îl ajute sau să îl sfătuiască.
Ce ai făcut cu primii bani serioși câștigați? Pfuu... nu mai știu exact. Am încercat poate să-mi ajut persoanele apropiate, cele care m-au susținut. Până la urmă, sunt acum aici, cu voi, datorită lor. Cred că e bine să ne mai amintim cine a fost alături de noi. Poate fără părinți nu am fi ceea ce suntem.
Poți să îmi spui care a fost primul cuvânt românesc învățat în vestiar? Ca să fiu sincer, e unul urât... Nu ți-l pot spune. Țin minte că, în prima săptămână, l-am tot auzit și, într-un final, l-am întrebat pe un coleg de la CFR ce înseamnă. Mi-a zis: „Nu, nu! Nu e un cuvânt bun.” Mi-am dat și eu seama de asta, dar nu vi-l spun, nu e frumos.
Dar primul pe care îl poți spune? Am învățat să spun „Bine!” și „Ce faci?”. Acestea le puteam folosi.
Am citit că ai descoperit papanașii aici. Mai e ceva special care să îți placă? Ooo, papanașii sunt periculoși! Am mâncat o dată sau de două ori și, a treia oară, când m-am întâlnit cu niște prieteni, după care am spus STOP. Sunt prea periculoși dacă mănânc mulți, mai ales că și îmbătrânesc. Trebuie să mai încerc niște mâncăruri tradiționale, dar momentan rămân la papanași. Oriunde mergi pe aici găsești supe, ori la mesele cu echipa, ori la restaurant. La fel e și în Daghestan, tot timpul primul fel e supa. Acestea îmi plac.
Mai mergi în Daghestan? Mergeam înainte, an de an, pentru că acolo stau surorile mele și mama. De la momentul COVID și mai apoi războiul nu am mai fost. Sunt ani de zile, iar acum mă întâlnesc cu ele în Dubai sau Turcia, acolo nu trebuie viză. Este greu să merg acolo, mama se teme că nu voi mai putea să mă întorc, așa că încercăm să ne vedem în alte țări. Când războiul se va termina, sigur voi merge, pentru că acolo m-am născut și simt că e acasă. Mi-e dor și sper să mă pot întoarce.
Cum a fost copilăria ta? La 5 ani am plecat în Suedia și mama îmi tot spune că eram un copil neastâmpărat, mereu fugeam, dar vremurile au fost fantastice. Locurile de acolo sunt frumoase, oamenii nu știu multe despre orașul meu, mai ales suedezii cred că e foarte periculos și, totuși, eu cred că e cel mai sigur oraș din republică. Pot să spun că seamănă mult cu orașul Cluj, cu mulți munți, natură. Chiar am vizitat niște zone cu munți pe aici și am simțit că e acasă.
Ce faci în timpul liber? Pescuitul e hobby-ul meu nr. 1. E ceva ce îmi eliberează mintea. Alții preferă excursiile în străinătate, mare, plajă, soare - în timp ce pentru mine nu e așa. Îmi place mersul la pescuit, fie singur, fie cu prietenii. E ceva... văd natura, aud păsările și mă liniștește. Aici nu am barcă, dar în Suedia am și tot timpul merg atunci când am liber.
Din campionatul României, ce jucător te-a impresionat, fie atacant sau fundaș? Mulți sunt. Eu nu știam multe despre liga românească și, de când am venit aici, pot spune că am văzut mulți jucători care, individual, au calități. Ca atacant, dintre cei pe care îi știu și am jucat în Suedia, ar fi Al-Hamlawi / Craiova. Era bun și în Suedia și acum văd cât de mult a progresat. Dacă e să nominalizez unul, el ar fi, Al-Hamlawi. Am văzut și anul trecut ce a făcut pentru echipa lui, goluri importante și a contribuit din plin la trofeele câștigate.
Și un fundaș? Hmm, mie îmi place să joc împotriva fundașilor de talie, ca să simt că trăiesc - dar cred că am jucat contra Craiovei, cu Rus, Screciu, Romanciuk. Toți trei sunt apărători buni, joacă la națională și cred că cei trei sunt buni.
Cu U Cluj crezi că poți câștiga un trofeu anul acesta, mai ales că ați fost atât de aproape? La orice club merg, mă duc cu gândul că pot câștiga ceva și, ca să fiu sincer, nu am câștigat până acum nimic măreț în cariera mea... Știu că așa e la fotbal, uneori câștigăm, alteori pierdem. Am început binișor, dar vreau să ne îmbunătățim evoluția, să câștigăm cât mai multe meciuri, apoi să ajungem în play-off și poate să reușim ceva acolo. Nu e ușor, pentru că sunt multe echipe puternice, dar vom face tot posibilul.
.webp)
