Cum ar fi aratat astazi nationalele URSS, Iugoslavia si Cehoslovacia, gigantii disparuti care puteau domina fotbalul mondial

Cum ar fi aratat astazi nationalele URSS, Iugoslavia si Cehoslovacia, gigantii disparuti care puteau domina fotbalul mondial

Daca nu se sfaramau in perioada tulbure a anilor ’90, probabil ca URSS, Iugoslavia si Cehoslovacia erau printre cele mai puternice echipe nationale in acest moment.  

Un exercitiu de imaginatie arata ca, in 2017, Uniunea Sovietica ar fi avut o baza de selectie impresionanta, Iugoslavia ar fi beneficiat de un bazin imens de jucatori talentati, iar Cehoslovacia ar fi reunit doua dintre cele mai bune scoli de fotbal din Europa de Est. Daca nu ar fi aparut interferenta politicului, clasamentele fotbalului european si mondial ar fi fost cu siguranta dominate de aceste trei puteri sportive. 

URSS

Igor Akinfeev (Rusia/TSKA Moscova) - Igor Smolnikov (Rusia/Zenit), Guram Kashia (Georgia/Vitesse), Ragnar Klavan (Estonia/Liverpool), Dimitri Kombarov (Rusia/Spartak Moscova) - Alan Dzagoev (Rusia/TSKA Moscova), Taras Stepanenko (Ucraina/ Sahtior) - Andriy Yarmolenko (Ucraina/Dinamo Kiev), Henrikh Mkhitaryan (Armenia/Manchester United), Yevhen Konoplyanka (Ucraina/Schalke) - Dimitri Poloz (Rusia/FC Rostov)

Colosul sovietic s-a destramat la inceputul anilor ’90, iar sportul (si fotbalul in special) a fost printre domeniile care au avut cel mai mult de suferit. Daca acum jucatorii pot fi selectionati doar de pe teritoriul Rusiei, in perioada comunista ei proveneau si din Ucraina, Belarus, Moldova, Georgia, Armenia, Kazahstan, Azerbaijian, Lituania, Letonia, Estonia, Uzbekistan, Tadjikistan, Turkmenistan si Kargazstan. Echipa nationala era practic o reprezentativa transcontinentala, iar campionatul intern era printre cele mai puternice din Europa si din lume. Asa ca nu e o surpriza ca in palmaresul reprezentativei Uniunii Sovietice se gasesc un titlu european (1960) si trei finale de Campionat European (1964,1972, 1988), o semifinala de Cupa Mondiala (1966), doua titluri olimpice (1956, 1988) si trei medalii olimpice de bronz (1972, 1976, 1980). Dupa dizolvarea acestei nationale raman insa regretul dupa fotbalisti ca Blohin, Dasaev, Iasin, Protasov, Netto, Metreveli, Ivanov, Mihailicenko, Mostovoi sau Demianenko. 

IUGOSLAVIA

Jan Oblak (Slovenia/Atletico Madrid) - Branislav Ivanovic (Serbia/Zenit), Dejan Lovren (Croatia/Liverpool), Stefan Savic (Muntenegru/Atletico Madrid) - Luka Modric (Croatia/Real Madrid), Nemanja Matic (Serbia/Chelsea), Ivan Rakitic (Croatia/FC Barcelona), Miralem Pjanic (Bosnia/Juventus) - Stevan Jovetic (Muntenegru/FC Sevilla), Edin Dzeko (Bosnia/AS Roma), Mario Mandzukic (Croatia/Juventus) 

Daca nu se destrama pe parcursul anilor ’90 si inceputul decadei urmatoare, probabil ca astazi Iugoslavia era una dintre fortele fotbalului mondial, in conditiile in care fotbalistii puteau fi selectionati din Serbia, Croatia, Bosnia si Hertegovina, Muntenegru, Slovenia, Macedonia si Kosovo. De asemenea, un campionat intern cu Steaua Rosie si Partizan Belgrad, Vojvodina Novi Sad, Dinamo Zagreb, Hajduk Split, Buducnost Podgorica, Vardar Skopje, FK Sarajevo, Željezničar sau Olimpija Ljubljana era printre cele mai echilibrate din Europa. In palmaresul acestei nationale se regasesc o medalie de bronz (1930) si un loc 4 (1962) la Mondiale, doua finale pierdute (1960, 1968) si locul 4 (1976) la Europene, un titlu olimpic (1960), 3 medalii de argint (1948, 1952, 1956) si o medalie de bronz (1984) la Jocurile Olimpice, plus titlul european la U21 (1978) si mondial la U20 (1987). Dincolo de rezultatele foarte bune ramane insa supranumele de „brazilieni ai Europei”, castigat de talentatii jucatori iugoslavi - precum Dzajic, Bobek, Galic, Stoikovic, Vujovic, Susic, Petrovic, Halilhodzic, Savicevic, Prosinecki, Mijatovic, Pancev, Suker sau Katanec. 

CEHOSLOVACIA

Tomáš Vaclík (Cehia/FC Basel) - Peter Pekarik (Slovacia/ Hertha Berlin), Martin Skrtel (Slovacia/Fenerbahce), Tomas Kalas (Cehia/Fulham), Tomas Hubocan (Slovacia/Ol. Marseille) - Juraj Kucka (Slovacia/AC Milan), Vladimir Darida (Cehia/Hertha Berlin) -Ladislav Krejci (Cehia/Bologna), Marek Hamsik (Slovacia/Napoli), Vladimir Weiss (Slovacia/Al Gharafa) - Patrik Schick (Cehia/Sampdoria)

Cehoslovacia era una dintre cele mai bune scoli de fotbal din Europa, iar despartirea din 1992 a injumatatit puterea fotbalistica a celor doua tari. De-a lungul istoriei comune, cehii si slovacii au devenit campioni europeni (1976) si au ocupat de doua ori locul al treilea la Campionatul European (1960, 1980), au fost de doua ori vicecampioni mondiali (1934, 1962), au fost campioni (1980) si vicecampioni olimpici (1964). Dupa 1992, doar Cehia a mai reusit sa joace finala Euro 1996, pierduta in fata Germaniei, si sa castige medalia de bronz la Euro 2004. Si campionatul a devenit mai diluat, deoarece intrecerea interna nu a mai concentrat valorile celor doua campionate (Sparta Praga, Slavia Praga, Viktoria Plzen, Slovan Bratislava, Inter Bratislava, Spartak Trnava sau Zilina). De-a lungul anilor, jucatorii cehoslovaci si-au creat un renume mondial, printre ei aflandu-se Masopust, Nehoda, Novak, Panenka, Dobias, Ondrus, Viktor, Popluhar, Skuhravý sau Kadlec, 

MAREA BRITANIE

Un caz special este cel al Marii Britanii, care nu poate alinia cei mai buni fotbalisti din Anglia, Scotia, Tara Galilor, Irlanda si Irlanda de Nord decat la Jocurile Olimpice. Inca de la infiintarea federatiilor nationale, cele cinci echipe nationale au participat separat la calificari si turnee finale, dar doar Anglia a triumfat la Campionatul Mondial din 1966. Asa se face ca numai in ultimii 50 de ani, Albionul a pierdut fotbalisti extrem de valorosi precum nord-irlandezii George Best, Pat Jenning si Martin O’Neill, galezii Ryan Giggs, Ian Rush, Mark Hughes, Neville Southall, Gary Speed si Craig Bellamy, scotienii Kenny Dalglish, Dennis Law, James Leighton, Gordon Strachan, Graeme Souness si Alan Hansen sau irlandezii Robbie Keane, David O'Leary, Ray Houghton si Shay Given. 

Joe Hart (Anglia/Manchester City) - Kyle Walker (Anglia/Tottenham), Gary Cahill (Anglia/Chelsea), Ashley Williams (Tara Galilor/Everton), Ben Davies (Tara Galilor/Tottenham) - Robert Snodgrass (Scotia/West Ham), Aaron Ramsey (Tara Galilor/Arsenal), Dele Alli (Anglia/Tottenham) - Gareth Bale (Tara Galilor), Harry Kane (Anglia/Tottenham), Marcus Rashford (Anglia/Manchester United)

Care echipa ar avea mai multe sanse la castigarea EURO 2020?  

Autor: Gabriel Chirea





VIDEO PROTVPLUS.RO

Noi criterii de carantinare a localităților. Carantina încetează când rata scade sub 3 la mie
BRAT
Modifică setările cookies