Cătălin Oprișan și povestea debutului lui Maradona la trupa lui... Belodedici: "Pibe de Steaua Roșie"

maradona Catalin Oprisan Miodrag Belodedici steaua rosie Fotbal extern Diego (rândul de jos, al treilea din dreapta), cu o... Stea Roșie pe piept...
SPORT.RO
Data publicarii: Luni 27 Noiembrie 2023, 16:31
Data actualizarii: Luni 27 Noiembrie 2023, 16:35

Moșnegii din cartier, câți or mai fi rămas, se duelează și azi, verbal, cu privire la nașterea micuțului club.

de Cătălin OPRIȘAN

De fiecare dată când aude zarvă, Claudio ”Tati” Villarruel, actualul secretar general, scoate un fel de album, moaie degetul în gură, dă paginile și cere liniște. 

 

  • Diego Maradona


Diego (rândul de jos, al treilea din dreapta), cu o... Stea Roșie pe piept...

Racing de Avellaneda fusese invitată, la început de 1954, la un turneu amical în Iugoslavia. Pe o ninsoare cruntă, argentinienii dăduseră piept cu cei de la Steaua Roșie Belgrad. Pierduseră cu 2-1, dar cei șase ”suporteri” ajunși în Europa, rămăseseră cu acest nume în gând: Estrella Roja. Suna frumos!

Așa că atunci când ajunseseră, din nou, în patria tangoului, Cacho, tatăl lui Villarruel, stigase după Jose Zalazar ori Eusebio Torres și, cu ajutorul unor vecini din Caraza, Budge sau Villa Albertina, puseseră bazele unei trupe noi: Estrella Roja de Fiorito. Mai cu opreliști la acte, mai cu poticneli, gruparea scosese primul ”Oaaa” în primăvara lui 1955. 

Don Diego, Doña Tota și primele lor două fete ajunseseră în Fiorito, din Esquina, Corriente, pe la finele anilor ‘50.  Capul familiei, cunoscut drept ”Chitoro”, se băgase la echipă. ”Steaua Roșie nu era un club, era o trupă de cartier, fără personalitate juridică, nici recunoaștere la nivel de municipiu. Aveam un fel de teren ce umplea cu apă când ploua, dar noi eram bucuroși”, avea să-și amintească, peste ani, Zalazar. 

Aici apărea Diego Maradona. ”De fiecare dată când ai lui îl trimiteau după ceva la un magazin aflat aproape, La Pelusa ghidona o minge de fotbal. Se oprea, rămânea să ne vadă la meci, niciodată nu se mai întorcea acasă. Îl căutau până spre seară”, povestește Villarruel.

Don Diego, seniorul, se retrăsese. Dar continua să fie liderul suporterilor. Zalazar trecuse pe banca tehnică. De fapt, fusese obligat de o accidentare la gleznă. El l-a ochit pe Maradona. ”Îl vedeam cum juca în colțul casei. La 10, la 11 noaptea, în semi-obscuritate! Avea 12, poate 13 ani. Adormea mingea. L-am luat la Estrella Roja, mai întâi la cei mici, apoi la echipa mare.

Nu era o competiție propriu-zisa, o ligă, jucam contra trupelor din cartier, dar, chiar și așa, erau opt echipe, cu Esteban El Santo, cu Almafuerte, cu Chacabuco. Când Jorge Cyterspiler a devenit impresarul lui, Maradona i-a cerut să-l lase să mai joace la noi. Cobora din 32 și-și punea tricoul. După meci, trăgea de un portocal, cădeau pe jos câteva și începea să jongleze cu ele”...

Cei de la Chacabuco erau cei mai buni. Asta până când Diego s-a apucat să-i croșeteze. ”Unii nu-și dădeau seama ce se petrece. Cum să piardă în fața unui copil?”, istorisește Villarruel. Uneori nu știau la ce oră e partida de a doua zi. ”De câteva ori l-am trezit direct din pat ca să vină să joace”, mai spunea Zalazar. ”În 1974, când Diego avea 14 ani, am ieșit campioni”. Primul titlu al lui Maradona! 


Imaginea nu-i clară, dar de aici, de la meciul Steaua Roșie – Racing, disputat pe zăpadă, la Belgrad, a plecat la drum ideea numelui echipei la care Pibele a debutat...

Azi, gruparea e sărmană, dar tot adună 200 de copilași din zonă la antrenamente. Înainte de a pleca la Barcelona, Maradona n-a uitat primii săi pași. Și-a chemat colegii de atunci, au făcut o friptură, au depănat amintiri. Între timp, pe 15 iulie 1984, echipa lui... Belodedici, Steaua Roșie, a devenit, în Argentina, Estrellas Unidas de Fiorito. 

”Știți ce mă deranjează cel mai mult? Că peste tot scrie că Diego Armando Maradona a debutat la Argentinos Juniors. Nu, tată, de la noi a plecat în fotbal. Uite-l aici, în poză, în 1974, cu Estrella Roja, cu doi ani înainte de primul joc la Argentinos. Din păcate, toți cei de acolo, de pe rândul de jos, au plecat. Și Diego, acum trei ani”, încheie Juan Carlos ”Serrucho” Ramirez, unul dintre ultimii supraviețuitori ai trupei unde unul dintre cei mai mari fotbaliști din toate timpurile a lepădat pamperșii și s-a apucat să ne lumineze viețile...

ARTICOLE PE SUBIECT
Modifică setările cookies
Don’t miss out on our news and updates! Enable push notifications
Get notifications about important news!