Jocurile Nevolnice

Aproape ca au trecut cele doua decenii pe care Silviu Brucan le intuia drept necesare pentru maturizarea unei societati romanesti libere. Faptul ca Urziceni cu Otopeni tocmai a devenit un meci codat, e pentru unii un semn ca am intrat in rand cu lumea.
Ca justitia insa e singura care asista legata la ochi la violul in grup al legii de catre “oamenii de fotbal” ne arata ca si Marii Oracoli pot fi naivi.

In ’89 au fost masacrati oameni care cereau libertate nu doar in Romania ci si in China. Nu stiu ce perioada a prevazut Brucan al Chinei pentru o transformare reala dupa acel moment dramatic dar ai spune ca ea a trecut cand il vezi pe campionul olimpic Mihai Covaliu dand mana cu un soldat chinez in Piata Tian An Men, locul in care alti soldati chinezi ucideau sute sau chiar mii de oameni, depinde de surse, care doreau sa fie liberi. Atunci presa straina era expulzata din China. Aproape 20 de ani mai tarziu, Beijingul construieste pentru aceeasi presa straina un nou Oras Interzis celor multi. Ce folos ? Cand in ultramodernul centru de presa incerci sa accesezi site-uri ale unor organizatii precum Free Tibet sau Amnesty International si computerul ti se inchide instantaneu, iti dai seama ca totul nu este de fapt decat o uriasa butaforie.

Organizatiile internationale de presa le-au cerut jurnalistilor veniti la Beijing cu ocazia Jocurilor Olimpice sa se gandeasca bine inainte de a face interviuri incomode cu localnicii. Jurnalistii se vor intoarce in tarile lor dupa incheierea Jocurilor in timp ce intervievatii vor ramane intr-o tara in care informatia are voie sa circule precum masinile. Doar daca este para sau impara.