VIDEO EXCLUSIV "I-am mulțumit lui 'Doamne-Doamne' că mi-a deschis o nouă portiță". Mădălina Florea a trecut peste o accidentare gravă și s-a apucat să alerge pe munți

SPORT.RO

Data publicarii: Sambata 31 Decembrie 2022, 11:20

Data actualizarii: Sambata 31 Decembrie 2022, 14:56

Atleta din Sighișoara a fost invitată la Poveștile Sport.ro, emisiunea difuzată de VOYO.

TAGS:

#Madalina Florea#accidentare madalina florea#atletism#madalina florea interviu#Poveștile sport.ro

Din articol

Mădălina Florea, la Poveștile Sport.ro
Se putea retrage din sport după o accidentare gravă
Mădălina Florea - recorduri personale
VIDEO | Mădălina Florea, la Poveștile Sport.ro (emisiunea integrală)

O accidentare gravă îi poate răsturna tot setul de așteptări unui sportiv învățat să respecte programul zilnic de antrenament. Din punct de vedere mental, o operație crește și mai mult nivelul de îndoială asupra capacității de revenire în arenă.

Pentru Mădălina Florea (29 de ani), cea mai bună exponentă a alergării montane din România, ruptura tendonului ahilean, în timpul unui antrenament pe stadionul din Sighișoara, a însemnat un nou început.

Mădălina Florea, la Poveștile Sport.ro

Nu s-a scufundat într-un bazin al disperării, ci și-a găsit resurse nebănuite pentru a-și continua aventura în atletism. A schimbat puțin registrul.

De la alergările pe pistă (5.000 m / 10.000 m) și cele pe șosea (semimaraton / maraton), atleta în vârstă de 29 de ani și-a orientat atenția către o altă specialitate: alergarea montană. Sună puțin nebunesc, nu? E adrenalină în cantități mari.

"În viața oricărui sportiv apar și accidente, nu suntem roboți, poate am fi dorit să fim. Trecerea de la alergarea pe pistă la cea montană am făcut-o din cauza accidentării. În 2018, mi-am rupt tendonul ahilean și am căzut pe stadion, nu știam ce se întamplă cu mine.

Eram la Sighișoara, acasă pe stadion, în plin sezon competițional, în antrenament, chiar într-un vârf de formă.

Pur și simplu am căzut din picioare, simțeam dureri dinainte. Noi, sportivii, vedem medalia, Olimpiada - capătul tunelului - medaliile. Dar din când în când mai apar obstacole cărora nu le dăm atenție, dar ne fac în așa fel încât să devenim mai atenți. Opa, sunt aici - o mică piedică trebuie să-ți punem noi să te facem mai puternic", spune Mădălina.

Accidentarea a luat-o ca pe o experiență menită să o întărească și mental, și fizic. Nu i-a încolțit în minte de la început că va coti spre altă probă. A strâns din dinți și și-a văzut de filmul din care nu ieșeau capitolele bisturiu, vindecare, recuperare. Și nou pe pistă. Poate? Cândva...

"Acum sunt recunoscătoare că s-a întâmplat acea fază, mă simt mult mai puternică, mulțumesc lui 'Doamne, Doamne' că mi-a deschis o nouă portiță să fac alergări montane, - pentru că numai așa mi-am dat seama că n-am limite, că omul n-are limite", mai întoarce sportiva o filă a celei mai grele perioade din carieră.

Se putea retrage din sport după o accidentare gravă

În 2015, pe când avea doar 23 de ani, atleta de la CSȘ Sighișoara terminase Campionatul European de seniori de la Amsterdam cu cea mai bună clasare pentru tricolori: locul 7 la semimaraton. Simțea că ceva din ea se rupe când realiza că trebuie să se despartă de probele pe șosea, dar încasa cu demnitate sfaturile medicilor.

"Nu cunoșteam alergările montane...", continuă Mădălina, la Poveștile Sport.ro.

"Atunci pentru mine mi s-a spus - fără menajamente - că poate fi finalul carierei. Doctorii cu care mă consultam pentru a găsi o metodă cât mai eficientă pentru a-mi trata tendonul ahilean... Singurul care a crezut că pot deveni din nou o sportivă cu rezultate înalte a fost medicul Vasile Oșean - care m-a învățat să am o mentalitate pozitivă. 'Tu vei ajunge la Jocurile Olimpice, tu vei câștiga din nou!'

Indiferent de ce se întâmplă, chiar dacă tu te operezi. Și a fost bine"...