Cum a MURIT fotbalul din Romania inainte de Dinamo - Steaua. Avionul prabusit, IGNORAT la Bucuresti. Ce ascunde tacerea sinistra dinaintea Clasicului Romaniei

În România se moare zilnic. Puțin câte puțin, fotbalul, marele lucru serios dintre alea neserioase ale vieții fiecăruia, se retrage cu pașii lui spre trecut. Spre anii 'ăia' mai buni. Spre ieri. Spre ziua cu amintiri în care toate marile combinații de culori s-au pătat, în care Steaua a fost lovită, în care Dinamo a pățit-o, în care Rapid exista.  Spre ziua în care tot fotbalul, cu imperfecțiunile, nebuniile de neînțeles și sufletul lui trăiau printre oameni ca tine și ca mine.

 

Când vorbim despre români optimiști și despre fotbal, ieri e ziua cea mai bună pe care ai putut s-o trăiești. Mâine aproape că nu există, iar dacă speri la săptămâna viitoare meriți una după ceafă. Doar după un control dur al realității te convingi că echipa ta n-a murit deja. Așa se înțelege fotbalul din România cu el însuși astăzi. Ai grijă, în timpul cât ai citit primele două paragrafe se poate ca șeful slab pregătit al echipei tale să-ți fi făcut încă una neplăcută...

 

Grande Torino, the Busby Babes, Zambia's heroes & now #Chapecoense - Heaven has welcomed a new team of champions: https://t.co/S61pJSFpgD pic.twitter.com/Ufm6pfw2J7

— Mark Doyle (@Mark_Doyle11) November 29, 2016

Deci să vorbim despre ieri.

M-am trezit la 8 și ceva. Am întins mâna după telefon. Am deschis ochii și telefonul în același timp, ca să nu pierd timpul. După 5 secunde, am făcut ochii mici înapoi și mi-am dorit din tot sufletul să nu-i fi deschis. Nu pentru așa ceva. Un avion cu peste 70 de oameni la bord tocmai se prăbușise în Columbia. Majoritatea erau jucători, antrenori și oameni din staff-ul echipei braziliene Chapecoense. Mergeau în Columbia să-și trăiască cel mai frumos vis, început în Liga a 4-a din Brazilia acum 7 ani. Chapecoense trebuia să joace finala Copei Sudamericana cu Atletico Nacional.

Ca să înțelegi în ce dimensiune ajunseseră să trăiască băieții ăștia, imaginează-ți că AS Pobeda Dudeștii Vechi din județul Timiș (prima echipă de Liga a 4-a pe care am găsit-o cu search-ul din google) ajunge în finala Europa League în 2023. Chiar dacă anul e încă departe, nu mi-aș paria nici măcar o unghie deja tăiată pe Pobeda. Sunt sigur că și dacă aș fi fost brazilian tot mi-aș fi retras unghia din cota uriași pentru Chapecoense în 2009.

 

These are the players who didn't get on the plane, after they were told the plane crashed. #Chapecoense , so sorry.. pic.twitter.com/4YI2HEEy9P

— ᴛʀᴇʏ (@thebronxb) November 29, 2016

 

Pentru că fotbalul e magic în poveștile lui, lucrurile au evoluat cum nici scenariștii din Goal n-ar fi crezut că se poate. Chape a rămas club de cartier, cu inimă și ușă deschisă la vestiar. Bugetul a crescut, planurile s-au ținut după el, dar viața nu i s-a ascuns după vrăjeala corporatistă. Internetul e plin cu dovezi în sensul ăsta. Suporterii coborâți din tribună să fie jucători de fotbal n-au rupt niciodată legătura cu scaunele pe care le-au lăsat goale.

Și mai ales cu cei rămași să le umple și pe ale lor sau să se arunce pe garduri la goluri și să strige ca atunci când meciul se trăia din spatele gardului. Chapecoense, echipa despre care s-a vorbit pentru prima oară în România abia ieri, e cel mai bun exemplu de viață trăită împotriva lui 'nu se poate', viața aia despre care auzim non-stop că e imposibilă pentru noi.

 

Iubiți de fete care așteaptă încă să li se spună că nu e adevărat, soți care au de spus 'te iubesc', părinți de bebeluși sau de copii încă nenăscuți, fii de tați mândri de băieții lor, de mame care vin cu fularul pe stadion, frați, prieteni de-o viață, idoli. Fiecare dintre cei care și-au pierdut viața pasează durerea de a fi rămas către cei care încă trăiesc.

 

This cartoon explains it all. Rest in Peace #Chapecoense #ForçaChape pic.twitter.com/zdn8owUXT9

— Leo Messi (@messi10stats) November 30, 2016

Tragedia inimaginabilă de lângă Medellin creează context de egalitate între fotbal și toate celalalte valori esențiale pentru existență. Vestiarul gol, proaspăt renovat, invită sufletele celor care au fost. E plin de lumânări, ud de lacrimi și gol. Indiferent cine va umple tricourile verzi, fotbalul îi va păstra în lumină pe fotbaliștii echipei dispărute înainte să intre în meciul ei pentru istorie.

 

Mesajele de omagiu au curs pe toate canalele de comunicare. Liverpool și Leeds au ținut un moment impresionant de reculegere înaintea meciului din Cupa Ligii Angliei. La fel s-a întâmplat înainte de antrenamentul Barcelonei, al lui Real, Atletico, Chelsea sau Manchester City.

 

CHAPECOENSE, YOU WILL NEVER WALK ALONE. Emotivo momento en Anfield antes del Liverpool-Leeds
????
[ @LFC ]pic.twitter.com/BNFlzGveja

— Juez Central (@Juezcentral) November 29, 2016

 

Inima fotbalului bogat a trăit profund suferința, alături de marii fotbaliști care o fac să bată. Alături de Chapecoense, povestea care le dă strălucire chiar și celor apăruți accidental în ea, cu roluri mici, în ultimii 7 ani. Oameni în toată firea cu bucurii de copii. Jurnaliști, antrenori, jucători care trăiesc permanent la Carnaval. Chape nu i-a judecat și i-a păstrat aproape. Genialul Cleber Santana, înțeles minunat doar la el acasă, departe de jocul în presiune permanentă din Europa, era sigur că poate să ia cupa acasă. S-o țină măcar puțin. să se simtă campion la 35 de ani, înainte să renunțe la profesionism. Lângă experiența lui și a lui Kempes, fost golgeter în Japonia, langa plonjoanele lui Danilo si zapaceala lui Thiaguinho, abia anunțat de soție că urma să devină tată, Chape a creat o echipă-cult în America de Sud. Vie înainte de orice altceva.

 

Nu mai e ieri. Avem curaj și se face azi.

 

În România, Steaua și Dinamo se încălzesc pentru cel mai mic derby din ultimii 26 de ani. Unul cu identitate incertă și pasiune golită dincolo de jumătate. Derby de dat din gură, probabil cu ceva pasiune cât să țină loc și pentru talentul lipsă. Un fotbal singur între altele, sinistrat, murdar în mijloace de exprimare și urât. Un fotbal care tace, care n-are sentimente și care își urăște până și echipa națională. Un fotbal de toată jena. Un fotbal care a murit deja.

 

Federația Română de Fotbal, Liga Profesionistă, Steaua sau Dinamo sunt doar 4 dintre reprezentantele fotbalului mut din România care n-au scris nici măcar un rând în mediile de comunicare după tragedia mondială din Columbia. Măcar de pe site-ul LPF poți afla cartonașele etapei a 17-a...

 

The Eiffel Tower lit up in Chapecoense colors to pay tribute to the players who died in the plane crash. RIP#ForçaChape #FuerzaChape pic.twitter.com/c5GJ5Eqgoh

— Leo Messi (@messi10stats) November 30, 2016