- I-am avut în mână pe spanioli, 1-0 în minutul 84, dar am clacat românește. Expresia „Am jucat bine, dar am pierdut ca de obicei” devine deja proverb național.
Până să mă refer la „bulanul” uluitor pe care l-am avut în acest meci, trebuie să subliniez două faze care m-au enervat îngrozitor și care arată ce mentalitate de doi bani avem.
Minutul 84: E 1-0 pentru noi, suntem aproape de o victorie istorică. Ne trebuie un pic de luciditate, și asta așteptăm în primul rând de la cei care au intrat de curând, printre care și Blănuță. Însă atacantul lui Mititelu intervine ca un idiot în jumătatea adversă, fără să urmărească mingea, ci doar piciorul adversarului, și e trimis corect la cabine de arbitrul întâlnirii. La faza imediat următoare, spaniolii înscriu printr-un șut de la aproximativ 25 de metri, la care ar fi trebuit să blocheze, așa mă gândesc, chiar împricinatul Blănuță. 1-1 și un vagon de speranțe se năruie din cauza unui gest imbecil.
Minutul 87: Ianis Stoica face un tackling senzațional în stînga defensivei noastre, se ridică să continue faza, dar se pune la pământ, sugerând o accidentare. E scos în afara terenului, următoarea fază jucăm 9 contra 11 și luăm golul de 1-2! Să te zgârii pe ochi, nu alta!
Lipsă de educație, mentalitate balcanică
Nu zic că meritam să câștigăm acest meci, dar nu pot să suport asemenea erori. Astea se fac din lipsă de educație, dintr-o mentalitate balcanică, altfel nu se pot explica. Din păcate pentru ei, astfel de jucători nu pot progresa, nu pot ajunge la o echipă importantă din Top 5 campionate. Ei vor fi în continuare niște fotbaliști mediocri, care nu pot depăși un prag al profesionalismului. Sper, totuși, să mă înșel, pentru că ambii mi-au plăcut până acum, au talent și sper să reușească să se autoeduce în scurt timp. Deși e atât de greu când ai ajuns la 22-23 de ani...
Revenind la ce am zis la începutul articolului: am avut un bulan fantastic în meciul ăsta! Toate astrele se aliniaseră în favoarea noastră. Spaniolii n-au putut înscrie nici din lovitură de la 11 metri, au dat-o la mama dracu', afară, și nici din 6-7 metri, când Diego Lopez l-a țintit pe Matei Ilie! Și nici n-ar fi înscris, probabil, fără ajutorul colosal al celor doi fotbaliști tricolori pe care i-am numit mai sus.
Dar să ne băgăm mințile-n cap! Noi ăștia suntem. Dăm cu piciorul la ulceaua cu lapte după ce am umplut-o, după ce am muncit, am luptat, am suferit, ne-am sacrificat. Și ce rost au avut toate astea dacă am sfârșit tot învinși?
Dragii mei, noi nu ne vom schimba din neant. E nevoie de educație, cum spuneam mai sus, de antrenamente psihologice, de antrenori cerebrali, nu dezechilibrați. Iar aici Federația e responsabilă. Când nu se vor mai ascunde în spatele unor rezultate întâmăplătoare, oficialii FRF vor trebui să acționeze. Până atunci, trăim în continuare din amintirile unor generații de excepție, care se nasc o dată la 20-30 de ani.
