S-a plâns de bucurie, s-a plâns de tristețe. Am atins cele mai înalte culmi în sporturi unde nici nu visam să devenim campioni și am început din nou să visăm, apoi ne-au trezit din visare dispariții premature ale unor oameni de legendă.
Deși presărat cu performanțe istorice pentru sportul românesc, anul 2024 a început cu o tragedie: Jean Niţulescu, a decedat la vârsta de 72 de ani, la Spitalul din Caracal, în urma unui infarct și a unui AVC. Fostul conducător al Științei a contribuit la ultimul titlu cucerit de Universitatea Craiova.
Apoi, ușor-ușor bucuria a luat locul tristeții și românii au învățat din nou să îmbrățișeze performanța.
Legenda prinde viață la Jocurile Olimpice
Prietenul grec Apollo ne-a zâmbit și ne-a purtat idolul pe curenți de ape nevăzuți. După un început de an cu grele încercări, David Popovici le preda o lecție locuitorilor acestor meleaguri despre mândria de a fi român. A triumfat la Jocurile Olimpice în proba de 200 m liber și a adus primul titlu olimpic la înot după o pauză de 20 de ani. A fost prima medalie cucerită de România la JO din 2024.
"Poarta" fusese deschisă, nu mai rămânea decât ca și alți sportivi români să pășească prin ea. Și nu au stat prea mult pe gânduri, căci pasiunea le punea în mișcare pașii, iar dorința le furnica mâinile. În final, România a plecat de la Jocurile Olimpice desfășurate la Paris cu 9 medalii: 3 de aur, 4 de argint și 2 de bronz.
Trei medalii de aur:
- David Popovici (200 m liber).
- Florin Enache, Andrei Cornea (dublu vâsle masculin);
- Simona Radiș, Ioana Vrînceanu, Amalia Bereș, Adriana Adam, Maria Lehaci, Ancuța Bodnar, Roxana Anghel, Magda Rusu, Victoria Petreanu (barca de 8+1 feminin).
Patru medalii de argint:
- Simona Radiș, Ancuța Bodnar (dublu vâsle feminin);
- Ioana Vrînceanu și Roxana Anghel (dublu rame feminin);
- Ionela Cozmiuc și Gianina van Groningen (dublu vâsle feminin, categoria ușoară);
- Mihaela Cambei (haltere feminin, cat. 49 kg).
Două medalii de bronz:
- David Popovici (100 m liber);
- Ana Maria Bărbosu (gimnastică artistică – individual/sol).
"Generația de Suflet"
Înainte de Jocurile Olimpice, însă, a fost "Generația de Suflet" care a reușit să ne aducă aminte că și noi putem, că suntem aici, la masa celor cărora pasiunea le umple sufletul și, dacă ne punem mintea putem fi egalii lor, a celor care ne privesc de sus.
Naționala României, calificată la Campionatul European după o pauză de opt ani, a reușit să acceadă în optimile de finală ale competiției dintr-o grupă cu Belgia, Ucraina și Slovacia. "Tricolorii" pregătiți de Edward Iordănescu au fost eliminați în "optimi" de Olanda, însă asta nu a mai contat prea mult pentru că demonstraseră deja ce era de demonstrat: că se poate.
După aceste două momente care ne-au făcut să exaltăm de bucurie ca națiune, când entuziasmul s-a potolit și moartea s-a putut plimba în tihnă printre legende măsurându-și măreția cu ele, sportul românesc a mai primit câteva lovituri în plex. Veștile au venit pe rând, devastatoare.
Fostul mare dinamovist Gheorghe Mulțescu s-a stins din viață pe 15 septembrie 2024, la Spitalul Clinic de Urgență București. A fost ziua în care nu a dispărut în măreția neantului un dinamovist sau un fotbalist, sau un antrenor... nu, a fost ziua când toți am rostit șoptit de teamă să nu-i strivi aureola: "A murit un om".
Dispariția unei Legende
Finalul de an a venit cu o veste la fel de tulburătoare. Mulți dintre noi am refuzat s-o credem. Poți înțelege când moare un om, dar cum adică a murit Legenda? Un coșmar din care o să ne trezim, poate, cândva, târziu. Helmut Duckadam, "Eroul de la Sevilla", s-a stins din viață la doar 65 de ani, pe 2 decembrie 2024.
Și pentru că bucuria din vară trebuia plătită cu o suferință egală, sportul românesc a mai primit o lovitură în fatidica zi de 13: Dan Grecu, ”stăpânul inelelor”, a murit la 74 de ani. Dan Grecu a fost primul gimnast român care a câștigat o medalie de aur, în 1974, la Varna, unde a cucerit titlul mondial la inele. A cucerit ulterior și medalia de bronz la inele, la JO Montreal 1976.
Așadar, anul 2024 a fost anul în care am plâns: o dată de bucurie, de două ori de tristețe, dar ca să nu încheiem într-o notă dezolantă, am să vă dau o veste bună: Mircea Lucescu, actualul antrenor al naționalei de fotbal a României, i-a moștenit norocul lui Edward Iordănescu. Cum adică? Păi, n-ați văzut ce grupă am nimerit în preliminariile Cupei Mondiale? Din așa grupă ne calificăm la Mondial și cu Prunea în poartă. So, să privim încrezători spre viitor. Ne auzim în anul care vine și vedem atunci ce motive ne mai găsim să plângem.
