liviu antal CS Mioveni FC Vaslui Otelul Galati Zalgiris Vilnius Superliga

INTERVIU Liviu Antal, golgheter în 2014: ”N-am primit trofeul nici până acum. Probabil o să-mi fac eu unul”

Liviu Antal (33 de ani) luptă în acest sezon pentru a salva CS Mioveni de la retrogradare. Argeșenii sunt încă pe ultimul loc, dar au avut un parcurs impresionant în primele meciuri din acest an.

Daniel Anghel
Data publicarii: Miercuri 15 Martie 2023, 16:57
Data actualizarii: Miercuri 15 Martie 2023, 17:19

A fost campion în România, golgheter în Liga 1 și a avut șase experiențe în străinătate. Meciurile din Champions League i-au rămas aproape de suflet lui Antal. A rămas impresionat de atmosfera creată de fanii pătimași din Israel și a fost la înălțime în Lituania, care i-a fost ”casă” timp de trei ani și jumătate.

În dialog cu Sport.ro, atacantul de la Mioveni a vorbit pe larg despre marile provocări din cariera sa. Are un singur regret. Și-ar fi dorit să joace mai mult pentru echipa națională, unde are patru selecții. 

De acolo a rămas cu o amintire unică, despre care, spune el, vorbește și în ziua de astăzi. A fost în lotul ”tricolorilor” la celebrul meci cu Brazilia, care a marcat retragerea ”Fenomenului” Ronaldo.

Liviu Antal se luptă cu CS Mioveni pentru evitarea retrogradării

Cum e atmosfera la Mioveni după acest final de sezon regulat?

Îți dai seama că avem un alt vibe, în momentul de față. Am reușit să acumulăm 13 puncte în ultima parte a campionatului, am ajuns să ne apropiem de celelalte echipe. În momentul de față, nu am realizat nimic, dar ne dă dreptul de a spera și de a lupta până la sfârșit să rămânem în prima ligă.

Ce a schimbat Nicolae Dică la echipă? 

A venit cu o disciplină, cu o schimbare de mentalitate. Au făcut și transferurile, iarna asta, care ne-au ajutat. A schimbat sitemul de joc, din cinci pe linia de fund în patru. Toate chestiile astea ne-au ajutat să aducem puncte.

Cred că e o experiență nouă pentru tine. Nu cred că te-ai mai bătut la retrogradare în România până acum...

Da, nu m-am mai bătut la retrogradare până în momentul de față, dar nu-i nicio problemă. Încercăm să rămânem în prima ligă. În prima parte a campionatului nu ne dădea nimeni nicio șansă, ținând cont că am acumulat doar nouă puncte, și pe bună dreptate, dar cred că s-au schimbat puțin lucrurile după sfârșitul acesta de campionat.

E mai grea lupta la retrogradare decât lupta la titlu?

Până la urmă, presiune este peste tot, indiferent că te bați la titlu sau te bați să rămâi în prima ligă. Pentru noi, greul de acum va veni. Până acum, lumea nu ne-a luat în seamă, dar cred că va fi mult mai greu față de campionatul regulat. Fiecare meci va fi de șase puncte pentru noi, avem nevoie de fiecare punct din aceste nouă meciuri.

  • CS Mioveni a intrat în play-out cu 11 puncte și este la doar trei puncte de următoarele două clasate, UTA Arad și FC Argeș.

Despre Turcia, Israel și Lituania: ”Veneau câte 10.000 de fani în deplasare”

Ai avut șase experiențe în străinătate, în patru țări diferite. Dacă ar fi să faci un top, care ar fi prima și cea mai importantă pentru tine?

Ca și nivel, bineînțeles, Turcia, pentru că turcii, pe lângă faptul că au și bani, și condiții, au și un fotbal bun. Plus că lumea din Turcia iubește foarte mult fotbalul. Chiar și în Israel, am rămas uimit, când am jucat în prima parte la Beitar, aveam meciuri în deplasare și veneau câte 10.000 de spectatori în deplasare! Mi s-a părut ceva extraordinar. Beitar e una dintre cele mai iubite echipe din Israel, dacă nu chiar cea mai iubită. Lumea trăiește pentru Beitar.

Ai spus Turcia și Israel, dar ești campion în Lituania.

Da, am avut o experiență foarte frumoasă și în Lituania, m-am acomodat. Chiar dacă fotbalul de acolo, ca nivel, nu este atât de ridicat, să știți că nu e atât de ușor. Au mai fost români pe acolo și, din păcate, am văzut că nu s-au adaptat. E un nivel mai scăzut față de Israel sau de Turcia. Eu am avut o perioadă foarte bună acolo, am avut o relație foarte bună cu cei de acolo, cu cei din conducere, chiar și cu antrenorii care au fost în cei trei ani și jumătate ai mei petrecuți acolo.

  • Genclerbirligi (Turcia), Beitar Ierusalim, Hapoel Tel Aviv (Israel), Zalgiris Vilnius (Lituania), Haladas și Zalaegerszeg (Ungaria) sunt echipele din străinătate pentru care a evoluat Liviu Antal.

Spune-mi un lucru neobișnuit din Lituania, pe care-l vezi destul de des acolo și nu-l vezi aproape deloc aici.

Păi, când începe campionatul la ei, la sfârșitul lui februarie sau începutul lui martie, se joacă înăuntru. Sunt niște săli mari, cu 3-4.000 de locuri și se joacă înăuntru, pentru că nu au infrastructură și e zăpadă. Chiar vorbisem acum vreo 2-3 zile cu un prieten din Lituania, îmi trimisese o poză și era zăpadă mare la ei. Ăsta e un lucru neobișnuit, cam o lună de zile jucai în sală.

Liviu Antal: ”N-am primit trofeul de golgheter nici până în momentul de față. Probabil o să-mi fac eu unul”

Ești golgheter și în România, în 2014. Știu că ai spus la un moment dat că nici nu ai primit acel trofeu de golgheter. L-ai primit până la urmă?

Nu, nici în momentul de față nu l-am primit. Încă îl aștept, ce pot să spun. Nu ține de mine ă primesc acel trofeu. Eram bucuros să-l primesc pentru momentele alea de la bătrânețe... (n.r. - râde) când voi ajunge bunic, să-mi amintesc de momentele alea frumoase de la Vaslui și nu numai.

Și ai făcut un demers în acest sens?

Sincer, dacă mă întrebi, nici nu știu pe cine să sun. Sau nici n-ar trebui să mai sun eu... să fim sinceri. E un trofeu pe care trebuia să-l trimiți acum zece ani, poate costă 20 de lei, oricum nu e vorba de bani. Pur și simplu, cred că s-a trecut de acea perioadă, s-a făcut uitat. Cum se întâmplă la noi, în România.

Deci nu mai speri că o să-l primești.

Nu cred. Am mai zis-o, probabil că o să-mi fac eu unul. 

  • Liviu Antal a fost golgheter în Liga 1, sezonul 2013-2014, cu 15 goluri. Pe locul doi s-au clasat Valentin Lemnaru (Universitatea Cluj) și Constantin Budescu (Astra Giurgiu), cu câte 13 reușite.

Cum ai descrie acum, după 11 ani, sezonul în care ai luat titlul cu Oțelul Galați?

Eram la începutul carierei atunci. Dacă mă întrebi ce minte aveam atunci și ce gândire am acum... nu că suntem două persoane diferite, dar clar au trecut anii peste mine, m-am maturizat extrem de mult. Nici nu cred că realizam atunci ceea ce am făcut. Atunci, cine lua campionatul se califica direct în grupele Champions League. Asta era miza cea mare. Pe lângă faptul că erai campion al României. Dacă stăm să comparăm campionatul de atunci cu cel de acum... în perioada aia, se băteau, de la locul șapte, toate la campionat! Era mult mai greu să câștigi campionatul, mai ales o echipă din provincie, ca să fim sinceri. Nu ne dădeau șanse nici când am terminat turul pe primul loc, nici după ce începuse returul. Toată lumea spunea că, la un moment dat, o să ne stingem și nu putem să ducem până la capăt acea luptă. Din fericire pentru noi, am ajuns să luăm acel campionat.

Și cum vă motiva Dorinel Munteanu?

Eram cu toții motivați, vă dați seama. Să te bați la campionat în acea perioadă... aveam o echipă tânără. Eu aveam 21 de ani, erau Râpă, Cojoc, Silviu Ilie, Neagu. Pena avea 26 de ani. În afară de doi sau trei care erau mai 'bătrâni', vorba vine, că nu avea niciunul, cred, peste 30 de ani... eram o echipă tânără! Aveam o pregătire extrem de bună, cred că ăsta a fost unul dintre punctele noastre forte. Pe lângă faptul că ne-a organizat Dorinel foarte bine, făceam extrem de mult tactic.

Liviu Antal: ”Pe Old Trafford ieșisem la încălzire și nu era nimeni în tribune”

Meciurile din Champions League rămân cea mai frumoasă experiență din cariera ta?

Da, meciurile din Champions League... și cele de la echipa națională, chiar dacă am fost la patru convocări și am jucat două meciuri, dar a fost o experiență unică pentru mine. Am prins acel meci cu Brazilia, când s-a retras Ronaldo 'Il Fenomeno'. E o experiență de care vorbesc și în ziua de azi, chiar dacă nu am jucat atât de mult la echipa națională. Îmi doream să joc mai mult, dar erau alte vremuri. Te băteai cu Mutu, cu Marica... era greu să ajungi atunci la echipa națională.

  • Manchester United, Benfica și Basel sunt echipele cu care a jucat Oțelul Galați în Champions League, în sezonul 2011-2012.

Ce-ți amintești de la acel meci cu Brazilia?

Îmi amintesc totul, țin minte și terenul cum era. El nici nu ieșise la încălzire, s-a încălzit în vestiar. Știu că făcusem un culoar, să-l aplaudăm. Atunci avea deja kilograme în plus, dar intrase și a avut trei sau patru ocazii. Chiar și cu kilogramele alea în plus. Cred că a fost unul dintre cei mai mari atacanți.

Ai făcut schimb de tricouri cu cineva după meciul acela?

Din păcate, n-am făcut. A fost una dintre prostiile mele sau regretul meu că n-am făcut schimb de tricouri cu nimeni, în general. Nici când am jucat în Champions League... nu știu de ce n-am făcut. Dacă stau acum să mă gândesc, cred că am făcut o prostie. Dar asta este...

Old Trafford sau Giuseppe Meazza? Ai jucat pe ambele.

Old Trafford.

Ce e diferit?

Nu știu, cred că fotbalul din Anglia e diferit. Chiar dacă în Italia făcusem un meci mult mai bun și scosesem un penalty. Pe Old Trafford, țin minte că ieșisem la încălzire și nu era nimeni în tribune. Și chiar vorbeam între noi când ajunsesem la vestiar. Zic 'Cine, Doamne, iartă-mă, să vină cu Galațiul?'. Și când am ieșit de acolo, era stadionul plin. Sunt momente pe care n-ai cum să le uiți, nu cred că le pot uita niciodată. E greu în momentul de față să mai avem, noi, ca țară, o echipă în grupele Champions League. Din păcate!

  • Liviu Antal a jucat în ”dubla” dintre FC Vaslui și Inter Milano, din preliminariile Europa League, sezonul 2012-2013. După 0-2 la Piatra Neamț și 2-2 pe ”Meazza”, italienii au mers mai departe.

Liviu Antal: ”Am început deja școala de antrenori”

Ai 33 de ani, o să împlinești 34 pe 2 iunie. Te gândești la retragere?

Nu mă gândesc, pentru că încă mă simt bine. Cât timp cred că pot să fac o pregătire bună în perioada de cantonament, chiar nu mă gândesc momentan. Mă bucur încă de fotbal. Până la urmă, fotbalul m-a făcut ce sunt astăzi. În momentul de față, chiar nu mă gândesc la retragere. Sper să mă țină Dumnezeu sănătos, să n-am accidentări și să pot s-o mai duc cât o fi, un an, doi... măcar să mă mai bucur de fotbal, pentru că anii ăștia nu îi mai poți lua niciodată, indiferent de ce faci după ce te lași de fotbal. 

Te-ai gândit, măcar, la ce ai putea să faci după?

Păi am început deja școala de antrenori, sunt la licența B. Am început din timp, am făcut și facultatea din timp, am făcut management sportiv ca să pot fi director sau președinte de club, o făcusem și pe cea de preparator. O să încerc să-mi fac licențele. Dacă pot să devin antrenor, voi deveni, dacă nu... voi vedea ce se va întâmpla.

Te-ai vedea antrenor?

Dacă mă întrebi acum, m-aș vedea. Dar clar încă e devreme să vorbesc, sunt la început și îți dai seama că ar trebui să schimb foarte multe la mine. 

Rămâi cu un regret în carieră?

Rămân pentru că n-am jucat mai mult la echipa națională. În rest, chiar mă bucur pentru ceea ce am realizat. Încă nu vreau să vorbesc ca și cum m-aș retrage. Sper să mai pot să joc vreo doi sau trei ani liniștit și apoi să pot să vorbesc de cariera mea.

  • Concordia Chiajna, FCM Târgu Mureș, Oțelul Galați, FC Vaslui, Pandurii, CFR Cluj și UTA Arad sunt echipele din România pentru care a evoluat Liviu Antal.

Foto / Sport Pictures, Imago, Getty

ARTICOLE PE SUBIECT
Modifică setările cookies
Don’t miss out on our news and updates! Enable push notifications
Get notifications about important news!