Cazul Florinel Coman (26 de ani), care a plecat golgheter de la FCSB și a avut o cădere în Qatar, amintește de ce a pățit un alt internațional român, pe când era pe val în timpul carierei sale.
Vorbim despre Viorel Moldovan (52 de ani), actualul președinte al Rapidului. În vara anului 2003, cel supranumit „Moldo-gol“ pentru reușitele sale pe bandă în campionatul francez, a lăsat Nantes și s-a transferat la Al-Wahda (Emiratele Arabe Unite). Aventura arabă a lui Moldovan avea să se încheie însă după un singur meci!
Acum, la peste 20 de ani de acel moment, Viorel Moldovan (foto, sus) a rememorat ce a trăit în Emirate și a făcut o comparație cu cazul Florinel Coman, renăscut după împrumutul său, de la Al-Gharafa, la Cagliari.
Sport.ro: Capitolul Al-Wahda e unul ciudat în CV-ul dumneavoastră? Ce s-a întâmplat acolo?
Viorel Moldovan: Cam imediat după ce am semnat, mi-am dorit să mă întorc în Europa (râde). N-aveam concentrarea necesară acolo. Cred că am jucat un singur meci pentru Al-Wahda. Țin minte că am făcut stagiul de pregătire cu ei, în timpul verii, am jucat un meci, după care m-am dus și am cerut rezilierea contractului. Îmi doream foarte mult să mă întorc în fotbalul adevărat. Mai ales că, la Nantes, se schimbase antrenorul și cel care preluase echipa mă dorea înapoi. În plus, aveam și casa la Nantes. Una peste alta, nu era pentru mine fotbalul de acolo.
Unde ați făcut stagiul de pregătire cu Al-Wahda?
În Europa. Țin minte că am stat o lună în Elveția. Dar a fost total diferit, comparativ cu ce făceam, la Nantes. Apoi, ne-am întors în Emirate și, din ce țin minte, la începutul lunii septembrie, am jucat un meci de campionat. Singurul meu meci oficial, la Al-Wahda! După acel meci, m-am dus la cei de la club și le-am spus că, pur și simplu, nu mă pot concentra. Nu puteam să joc fotbal! Era și foarte cald, într-adevăr, în perioada respectivă. Și, cum am zis, s-a nimerit ca fix în acel moment să primesc un telefon de la Nantes, ca să mă întorc. Și era normal să accept, pentru că Nantes era casa mea.
Ce nu v-a plăcut în fotbalul arab?
E diferență mare… Odată ce te-ai obișnuit cu fotbalul din Europa, mai ales în cazul meu care jucasem în campionatul francez, care face parte din Big 5… Era foarte greu să cobor la un nivel, cum era pe atunci în Emirate.
Concret, care erau diferențele?
Totul era diferit. Și antrenamentele, și mentalitatea. Totul! Chiar dacă am avut condiții foarte bune. Chiar n-am avut ce să le reproșez oamenilor de acolo. Le-a părut rău, atunci când am spus că vreau să reziliez contractul și că vreau să mă întorc în Europa. Dar, ca fotbalist, eram făcut pentru Europa. Pentru Vest. Când ai cunoscut un anumit nivel, să cobori undeva la un nivel inferior, așa… Mult amatorism!
Contractele sunt însă foarte mari…
Sunt mulți bani, într-adevăr. Și, trebuie să spun și asta: s-au mai schimbat lucrurile și în fotbalul arab. În bine! Dar, chiar și așa, e mai greu. Fotbalul se prinde mai greu… În cazul meu, când am plecat de la Al-Wahda și m-am întors, la Nantes, am și dat o grămadă de goluri.
Credeți că Florinel Coman a avut de suferit în Qatar din cauza diferențelor de care pomeniți, comparativ cu Europa?
Posibil! Nu e ușor să te adaptezi la fotbalul din zona arabă. Ai condiții excelente, sunt bani mulți, dar la nivel de motivație, și nu neapărat motivația financiară, ci cea fotbalistică, lipsește ceva. Eu mă bucur pentru Florinel Coman că a ajuns în Italia! Chiar îi doresc succes și sunt convins că va reuși. E un fotbalist de mare calitate și are potențialul necesar să reușească în Italia. N-a putut să ajungă în fotbalul mare, înainte de a semna în Qatar, dar nu e timpul pierdut. Mă bucur mult pentru el că a ajuns în Italia acum. Sper să dea multe goluri, mai ales după ce a debutat cu un gol fantastic, la Cagliari. Eu cred că, la Cagliari, Coman poate atrage atenția unor cluburi și mai mari din Europa. Mi-aș dori ca mai mulți jucători români să ia direcția vest! Și nu spre zona arabă. OK, acolo sunt bani mulți, dar depinde ce vrei.
Mirajul banilor e, totuși, greu de refuzat.
În ziua de astăzi, foarte mulți jucători pun în prim-plan aspectul finanicar. Nimic de zis, pentru că e foarte important. Banul dă un anumit confort, îți oferă liniște. Și da, viața de fotbalist e scurtă și trebuie să ai grijă să strângi. Trebuie să ai suficient de mulți bani, astfel încât să fii liniștit după retragere. Pentru că te uită lumea! Toată lumea te uită și nu mai dă doi bani pe tine. Și rar sunt cazurile în care foștii jucători ajung antrenori sau conducători. De asta înțeleg tentația de a merge în zona arabă. Dar e important și ce lași în urma ta din punct de vedere sportiv, ce performanțe realizezi, de-a lungul carierei.
Credeți că Florinel Coman e un jucător pentru care fotbalul din Qatar a fost prea mic?
Nu pot să judec. Fotbalul din Qatar e, în mod cert, inferior, comparativ cu fotbalul din România. De fotbalul din Occident nici nu mai vorbesc… Deci, în mod clar, există o diferență uriașă. N-avem cum să negăm asta. OK, sunt și fotbaliști valoroși care se duc în campionatele din zona arabă. Dar unii se duc pe final de carieră, pe ei chiar că îi înțeleg.
S-a spus că, la Al-Gharafa, nici echipa nu l-a ajutat pe Coman, nu i-a valorificat potențialul…
La orice echipă, depinde și de cei ai în jurul tău. Că nu poți de unul singur! OK, la unele echipe arabe, ai, uneori, doi, trei jucători de valoare, care au evoluat la nivel înalt, dar lucrurile nu se leagă. Nu vreau să folosesc cuvinte mari, dar, știi cum e, când joci înconjurat de… te exprimi ca ei, ești la fel ca ei. Eu sper ca, în cazul lui Coman, odată cu revenirea în Europa, să-și găsească motivația. De fapt, sunt sigur că își găsește motivația acolo, la Cagliari. E foarte bună decizia pe care a luat-o. Să meargă cât mai mulți fotbaliști români în campionatele puternice din Europa și să nu se gândească doar la partea materială. Jucătorii noștri trebuie să-și dorească să meargă în campionatele din Big 5, pentru că acolo se dă ora exactă la fotbal. E alt nivel, e altceva, altă dimensiune. Și acolo te poți realiza, atât material, cât și profesional.
