REPORTAJ SPORT.RO / Intr-o vara, intr-o seara, niste baieti se adunara. Cum arata fotbalul adevarat din Romania

Fotbal intern REPORTAJ SPORT.RO / Intr-o vara, intr-o seara, niste baieti se adunara. Cum arata fotbalul adevarat din Romania

SPORT.RO

Data publicarii: Joi 04 Iulie 2019, 18:23

Data actualizarii: Joi 04 Iulie 2019, 18:24

Am participat la un trial pentru echipa Rapidului, care se va lupta cu Steaua si Dinamo in Liga 4.

TAGS:

#Rapid#liga 4#Liga a patra

Gabriel Chirea
[email protected]

Miercuri, 3 iulie 2019, ora 19.30, Bucuresti, Bulevardul Virtutii. In spatele unei benzinarii, pe o strada umeda, dupa o ploaie furioasa de vara, dupa ce treci de o domnisoara, care priveste visatoare de pe o banca un baiat care ii lustruieste masina in spalatoria auto de peste drum, ajungi la un complex cu terenuri sintetice de fotbal, impresurate de vegetatie din toate partile. Cateva grupe de juniori ale unor scoli de fotbal bucurestene se pregatesc de ultimele exercitii, inainte ca antrenorii sa le dea drumul acasa copiilor. Pe terenul din spate, in marime naturala, amicalul dintre doua echipe de Liga 4 e pe sfarsite. Jucatorii, rosii la fata, transpirati si epuizati, fac ultimele eforturi sa termine cu bine partida de pregatire.

Pe marginea terenului, antrenorii Iulian Branzelof si Dumitru Costin isi scot listele si incep sa faca prezenta. Celor 5-6 tineri ajunsi mai devreme incep sa li se alature altii, veniti in grupuri pentru trialul organizat de Rapid Frumosii Nebuni ai Giulestiului, clubul administrat si finantat de suporterii rapidisti, care tocmai a promovat in Liga a 4-a. Spre deosebire de milionarii de la Fotbal Club Rapid 1923 SA, echipa din Liga a 2-a, care este antrenata de legenda Daniel Pancu si finantata de Primaria Sector 1 si de un patron aparent potent financiar, la care banii nu sunt o problema, iar printre jucatorii transferati recent se gasesc jucatori crescuti de Boca Juniors sau altii cu zeci de meciuri in Liga 1, Rapidul suporterilor trebuie sa se descurce cum poate. Clubul visiniu din Liga a 4-a nu are un singur patron providential, ci cateva sute cu dare de mana mai putina.

Rapid FNG a fost infiintat, in februarie 2017, de un grup de fani care nu au mai crezut in proiectele cu patroni mesianici si nici in banii cazuti din cerul bugetului de stat, iar acum este administrat si finantat de cateva sute de suporteri, care in trecut faceau spectacol in tribuna a doua a stadionului Giulesti. Banii vin din cotizatii, de la suporteri, care se gasesc si in staff-ul tehnic, si printre jucatori, si in personalul administrativ, si in tribuna. Dupa cateva piedici puse de forurile fotbalistice locale, echipa s-a inscris in campionat, in vara anului trecut, si a promovat chiar din primul sezon. Spre deosebire de Rapidul primariei, care s-a inscris, spun unii contestatari ilegal sau imoral, direct in Liga 4, in aceeasi luna cu CSA Steaua, ACS FC Dinamo sau Carmen Bucuresti, echipa fanilor de la T2 si-a stiut lungul nasului si a plecat la drum din ultima liga municipala, a cincea.

Cu o echipa formata din fani cotizanti cu ceva experienta in fotbalul mic, cu o mana de fosti juniori ai Rapidului istoric si cu alti fotbalisti de perspectiva selectati de antrenori, echipa a facut fata cu brio in Liga a 5-a, pe care a castigat-o in sezonul trecut. Insa, pentru actualul sezon, cerintele AMFB cer ca toate cluburile din esalonul de elita al fotbalului bucurestean sa aiba o echipa de juniori sau una in Liga a 5-a, Rapid FNG optand pentru a doua varianta. Asa ca celor 20-25 de fotbalisti deja legitimati mai trebuie sa li se adauge inca 10-15, pentru a fi acoperiti in caz de accidentari, suspendari sau absente, motivate sau nu. Inainte de inceperea pregatirii, stabilita pentru saptamana viitoare, clubul a anuntat un trial in doua acte, pe 3 si 5 iulie, pentru a se completa lotul.

La finalul meciului amical de pe terenul sintetic, cei doi antrenori cheama jucatorii, ii intreaba numele si posturile pe care se simt cel mai bine, apoi incep sa alcatuiasca doua echipe. Deja s-au strans 25-30 de fotbalisti, unii mai tineri, altii mai batrani, unii in forma, altii cu cateva kilograme in plus, care incep usor-usor alergarile de incalzire, exercitiile de stretching si se acomodeaza cu terenul si mingea. Printre acestia se remarca stranierii, sud-coreeanul Lim, un timp musculos si tacut, disciplinat in miscari si in comportament, ca orice asiatic care se respecta, si doi iordanieni, bruneti, barbosi si slabuti, adusi la trial de Hamza, jucatorul marocan legitimat deja la echipa, apreciat de antrenori pentru seriozitate si marcator al unui gol important in sezonul trecut, intr-un moment delicat din meciul tur al finalei campionatului. Acestora antrenorii li se adreseaza in engleza.

Jucatorii sunt pe final de incalzire, iar cei doi antrenori privesc atent. „Un fotbalist bun se vede si dupa alergare, miscari, fizic. Am remarcat deja cativa promitatori, dar trebuie sa ii vedem in timpul jocului, sa ii vedem cum stau in teren si cum controleaza mingea. Nu ne antepronuntam, pentru ca am mai avut surprize. Lipsesc vreo 12 dintre cei inscrisi. Pacat, pentru ca erau unii care jucasera la Liga a 3-a si voiam sa ii vedem”, sopteste Branzelof, care ii cheama pe jucatori si le vorbeste pe un ton calm, parintesc. „Nu ne intereseaza driblingurile sau golurile, ne uitam in primul rand sa vedem jucatori de echipa, care fac ambele faze si isi ajuta echipa si coechipierii. Stiu ca unii nu sunteti pregatiti fizic. Nu vreau sa fortati, nu vrem accidentari. Daca simtiti ceva, cereti schimbarea, mai aveti timp si vineri sa impresionati”, spune antrenorul. „We want defense and offense. We want both, not only one of them. Yes, Lim?”, continua el.

Termina de vorbit, iar jucatorii isi ocupa nerabdatori pozitiile in teren, in timp ce antrenorii urca in micuta tribuna de tabla, napadita de pomisori si vegetatie, cu scaune murdare si de unde se poate observa destul de bine tot terenul. „O sa incercam sa renovam in curand si tribuna, sa taiem tufisurile. E abia prima saptamana in baza Valencia, ne-am mutat de la Coresi. Cei de acolo au inchiriat terenurile doar pentru juniorii celuilalt Rapid, fostele grupe de la Regal Sport. AMFB ne-a transmis sa rezolvam cateva probleme, ca sa primim licenta, in primul rand cu bancile de rezerve. Probabil ca vom face rost de unele mobile, ca sa le mutam de pe partea cu tribuna. Baza are potential, i-am cerut administratorului sa puna nocturna, daca poate, dar costa destul de mult”, explica situatia Costin, care va fi antrenor principal la „satelitul” din Liga a 5-a. Intr-adevar, baza nu arata rau. Terenul sintetic e destul de nou, are vestiare noi si incapatoare, iar locatia, camuflata intre cladiri masive de birouri, parcari, macarale si turnuri de telefonie mobila este chiar la jumatatea distantei dintre statiile de metrou Crangasi si Lujerului. Si, cel mai important, arena se gaseste cam la 2 kilometri distanta de stadionul Giulesti, aflat acum in reconstructie pentru Euro 2020, asa ca spiritul rapidist nu se dilueaza.

Jocul incepe. Antrenorii au comandat trei reprize de cate 20 de minute, din moment ce jucatorii vin din vacanta, putini fiind pregatiti sa reziste la mai mult. Unii mai sunt inca juniori si Rapid FNG va trebui sa plateasca o grila de formare fostelor cluburi, daca vrea sa ii transfere. Altii au abandonat fotbalul de cativa ani si vor sa reinnoade cariera, cativa nu au jucat fotbal in cadru organizat niciodata, dar mirajul unei posibile legitimari la Rapid i-a facut sa se inscrie la trial. Treptat, antrenorii incep sa bifeze nume pe lista remarcatilor. Unii ies in evidenta rapid. Controleaza bine mingea, acopera bine terenul, se vede ca au potential. Altii se descurca mai greu, mingea mai sare din preluare sau ei se deplaseaza mai greu, dar toti sunt concentrati si incearca sa isi faca treaba.

Antrenorul ii cunoaste pe cativa, pregatindu-i la fostul club, la juniorii lui Juventus Bucuresti, altii i-au fost recomandati de cunoscuti. „Asta micu’ e bun, are viteza. La un amical a venit Epaminonda Nicu si mi-a cerut sa il scot, ca nu putea sa ii ia mingea. ‚Domn profesor, scoate-l pe piticul asta, ca ti-l arunc peste gard. Vad ca vrea sa ma ia la misto’. L-am scos, ca mi-am dat seama ca nu glumea. Joaca bine varf fals sau mijlocas ofensiv, astept mai mult de la el, sa vedem daca il putem transfera”, spune Branzelof, aratand catre un pusti carliontat si minion, care insira ca pe ata fundasii adversi si inscrie rapid doua goluri. „Si pe cel care i-a pasat il stiu. E mai inalt, are viteza, dar e mai putin clar in actiuni. Mai trebuie muncit putin cu el. Coreeanul imi place pentru ca e disciplinat, tine capul sus, e util, imi aduce aminte de Takayuki Seto. Spune ca joaca mijlocas de banda, dar eu il vad inchizator. Nu e de lepadat. Cel din aparare, fundasul central, se vede ca are cateva kilograme in plus, dar e tanar si stie jocul. A fost accidentat la glezna, a stat o luna pe margine. Are 5-6 kilograme in plus, o sa ii dau o foaie cu un regim alimentar si cateva exercitii, ca sa le dea rapid jos. Fundasul stanga de aici, se misca si el bine. Anul trecut au venit 25 de baieti si am ales doar un jucator, anul asta cred ca putem opri mai multi”, continua acesta.

Intr-un colt al tribunei s-au strans 15-20 de fani imbracati in tricouri negre cu sigla clubului, curiosi sa urmareasca trialul, veniti pe rand, dupa cum a scapat fiecare de la serviciu. La fiecare 5-10 minute, o minge zboara peste gard, in desisul verde, iar unul dintre ei se duce rabdator, o cauta metodic si o aduce antrenorilor. Altul filmeaza trialul pentru canalul de YouTube al echipei. Discuta veseli, rad si stau pana la final in jumatatea lor de tribuna, nu se apropie de antrenor cat are agenda in mana si noteaza numele jucatorilor remarcati. Niciunul nu ii spune antrenorului pe cine sa opreasca.

Cele trei reprize se apropie de final. Jucatorii respira greu, tricourile s-au umplut de sudoare, picioarele se ingreuneaza, ritmul de joc incepe sa scada in intensitate. Un baiat brunet, lovit in prima repriza si inlocuit, isi trage soseta si gheata peste glezna usor umflata si cere sa reintre in joc. Soarele se pregateste sa apuna, lumina e tot mai slaba, larma din apropiere se domoleste. Pe terenurile mai mici se aprind luminile, la fel ca si pe imensul turn de telefonie mobila care domina micuta arena. Antrenorii fluiera finalul primei runde a trialului. „Multumim pentru ca ati venit astazi. Ne-am dori sa va mai vedem si vineri, la aceeasi ora. Mergeti acasa, odihniti-va. Va vom transmite atunci cine va ramane si cine nu. Oricum, va multumim tuturor pentru ca ati venit si, indiferent de rezultat, vineri o sa dau eu o bere pentru toata lumea”, incheie Branzelof, care il cheama pe un jucator la el ca sa ii ceara mai multe informatii. „Am jucat la Dinamo si la Steaua, la juniori, dar si la Aripi Pitesti, cu care am iesit campion national. Am plecat apoi la scoala lui Coman, dar mi-a facut clauza de reziliere de 500.000 de euro. M-am lasat de fotbal cand am intrat la facultate, nu mai aveam chef de nimic, mi se luase. Acum vreau sa joc din nou”, spune baiatul.

Antrenorul spune ca aici exista rabdare. "Proiectul nostru e pe termen lung, nu ne grabim nicaieri. Daca e sa promovam, promovam, daca nu, nu e nicio problema. Daca facem totul cum trebuie, atunci acest club va exista si peste 20-30 de ani, cand altii se vor fi desfiintat de inca 2-3 ori. Apropo, scrie si tu ca mai avem nevoie de un antrenor cu licenta C, care sa ne ajute in timpul campionatului, poate gasim asa pe cineva”, incheie antrenorul. Jucatorii fac ultimele miscari de stretching si de revenire dupa efort, apoi pleaca la vestiare, ca sa se schimbe in hainele de strada. Vineri mai au o sansa ca sa li se bifeze numele pe listele scurte ale antrenorilor.

Dincolo de milioanele de euro din drepturi tv, de salariile cat ale unor CEO de companii, de zvonurile despre transferuri pentru „mbapei” si „ronalzi” autohtoni, fotbalul adevarat asa arata. Baieti care vin de la serviciu sau de la scoala si joaca fotbal pe bani putini spre deloc, pe terenuri despre existenta carora putini stiu, cu mai multe sacrificii decat beneficii, in campionate care pe cativa ii intereseaza, fara camere de luat vederi, fara fotomodele si scouteri la tribuna oficiala, fara vedetisme si conturi pline. Asta e fotbalul adevarat, iar Rapidul fanilor s-a intors la origini, acolo de unde a pornit in urma cu 96 de ani. Fotbalul este din nou al fanilor si fanii au ajuns din nou la esenta fotbalului.