Iarta-l, Doamne, ca stie ce a facut...dar nu are puterea sa recunoasca

Amagiri
Meciul cu Valencia, stadionul plin, echipa ataca, ataca si-ataca in van. Nimic nu se intimpla, pina cind ajunge o minge la Cristea, apoi de la el ajunge in poarta cu mult noroc la “reluare”. Mai era nevoie de un gol. Din nou, Cristea se trezeste angajat in careu cu o minge pe care 50% o ajuta Palop sa intre-n poarta. Am cistigat la 11 metri, dar la 11 metri poate cistiga si Building Vinju Mare intr-o partida cu Barcelona.

Meciul cu Standard Liege. 1-0 pentru ei plus doua ocazii enorme pe care Carlos le anuleaza in singurul sau meci bun la Steaua. In fine, Vali Badea ne califica in Champions League. Incepem tare grupa, cu 4-1 la Kiev, insa la sfirsitul celor 6 meciuri din prima faza, Dinamo din Ucraina storsese doua puncte, unul in Ghencea, ultimul la Madrid. Fusese deceptia acelui sezon UCL. A ramas insa un ringtone supralicitat pentru posteritate: Du-te, Dica, du-te, du-te! – poate nu la fel de meritat precum “Apara, Hutupan!”

Ar mai fi isprava lui Nicolita la Sevilla, doar ca era vorba despre Betis si nu despre FC. Adica despre o codasa a clasamentului Primera Division in acel moment.

Problema
Ieri si de mult timp incoace. Echipa e praf. Jucatorilor le e imposibil sa tina mingea la picior, alearga uitindu-se in pamint, nu care cumva sa le dispara obiectul muncii de sub ochi. Nu pot trece de mijlocul terenului, iar atunci cind o fac, se intimpla cu o degajare disperata care il cauta la intimplare pe Kapetanos. Doua pase maximum, mai mult nu se poate. Par incapabili, de parca s-ar antrena o data pe saptamina, de parca ar juca fotbal pe terenuri artificiale, laolalta cu echipele de cartier care platesc 80 lei/ora in nocturna. Alearga de vazul lumii, ii dau cite trei tircoale lui Juninho si le e frica sa-l atace pentru a nu fi umiliti . Primesc mingea si in cel mult 10 metri o pierd panicati ca nu stiu incotro s-o arunce. Nicolita nu e in stare sa “ridice” mingea-n careu dintr-o lovitura libera. Pasele se opresc la adversari, angajarile in adincime se termina la sfertul executiilor si driblingurile noastre devin miraje. Jucatorii sint concomitent blamati si laudati intr-o singura fraza lipsita de consecventa cap-coada. Varza din capul lui migreaza astfel si in mintea lor. Incertitudinea titularizarilor, a salariilor si a viitorului la echipa sint in mare masura cauzatoare de evolutii catastrofale. Capitanul mereu devotat conducerii supreme, a avut si el un moment acum ceva timp in care a uitat ca pe deasupra este si fin. Era gata sa renunte la tot, doar pentru a scapa din infern.

Concluzia mea
Nimic nu s-a construit, totul s-a dus pe apa celor opt ani de investitii cu prognoza electorala. Trebuie sa ne trezim, sa constientizam ca meciul cu Lens a fost exceptia care a confirmat regula prestatiilor neonorante de aproape un deceniu incoace. Trebuie sa acceptam ca Dorinel si Oli au pus umarul fraudulos la cistigarea celor doua ultime campionate, ca strainii adusi la lot au fost negociati la pret de doi plus al treilea gratuit, ca nimeni nu mai vrea la Steaua, ca Ghencea arata ca o arena comunala, cu aspect exterior ponosit. Unde sunt zecile de milioane de euro investiti? In teren, nu. In stadion, nu. In juniorii Stelei, nu. In echipa, nu. In performanta, nu. Nici macar in propria-i civilizare a tarelor mioritice.

Concluzia voastra
Se accepta orice parere incepind de la minimum minimorum “Du-te, GB, du-te, du-te...”