Promisiunea care a dus la un blestem: "Nu vom face asta!" Cosmar pentru 5 milioane de oameni

Daca Romania se chinuie din 1998 sa mai ajunga la un CM, iata exista o echipa care a refuzat sa mearga la un turneu final! Ironic, si echipa in cauza este in aceeasi situatie.

Pare a fi ceva desprins din cartile science-fiction in zilele noastre. Acum, toate tarile din lume viseaza sa ajunga la turneul final si nu sunt multe cele care sunt sigure mereu ca vor fi acolo. Acum, un titlu mondial este lucrul la care viseaza un jucator precum Messi care a castigat mai multe trofee decat o multime de cluburi infiintate cu decenii in urma. Acum, fiecare scotian e costient ca sansele sale de a vedea nationala la un Campionat Mondial sunt la fel de mari cu cele de a-l vedea pe Alex Ferguson pe banca nationalei tarii de originei. Iata insa ca Scotia este echipa care a refuzat sa mearga la un turneu final in ciuda faptului ca au obtinut calificare!

Totul a pornit de la o promisiune. Poate parea ceva absurd, poate parea aroganta sau poate parea o tarie de caracter iesita din comun sa refuzi sa mergi la un turneu la care te-ai calificat doar pentru ca ai promis acest lucru. Care dintre variante este, depinde de fiecare dintre noi. Iata povestea

Situatia de dinainte si de dupa razboi

Cele 4 federatii de fotbal din Marea Britanie - cele din Scotia, Anglia, Irlanda de Nord si Tara Galilor - au decis inca din 1920 sa se retraga de sub conducerea FIFA. Cum fotbalul fusese inventat de britanici, acestia nu au fost multumiti de faptul ca au aparut echipe in tarile cu care Marea Britanie fusese in razboi si, poate chiar mai important, exista un sentiment puternic ca influenta asupra acestui sport britanic era din ce in ce mai mare din partea strainilor.

Decizia de a nu face parte din FIFA a facut ca aceste tari sa nu participe la cele 3 Campionate Mondiale ce au avut loc inainte de al doilea Razboi Mondial. Acest lucru a facut ca Scotia sa nu aiba decat 15 meciuri impotriva echipelor din afara Marii Britanii inainte de razboi, palmaresul fiind foarte bun - doar 2 infrangeri in cele 15 partide. Un amanunt interesant - prima infrangere a scotienilor in afara tarii a fost contra Austriei in 1931, tara care i-a administrat apoi si prima infrangere a Scotiei pe stadionul Hampden Park in fata unei tari din afara Marii Britanii, la doar cateva luni dupa scandalul de la CM 1950.

Dupa ce razboiul s-a incheiat, FIFA a facut un efort important pentru ca federatiile din Scotia, Anglia, Irlanda de Nord si Tara Galilor sa fie din nou afiliate la FIFA. Postul de vice-presedinte al Federatiei Internationale a fost oferit unui membru din federatia scotiana. Pe langa asta, FIFA oferea un loc la Campionatul Mondial din 1950 castigatoarei turneului British International Championship, garantand astfel prezenta unei echipe britanice la turneu! Astfel, in timp ce celelalte nationale trebuiau sa joace o multime de meciuri in preliminarii, Scotia se putea califica dupa numai 3 partide - in deplasare cu Irlanda de Nord, acasa cu Tara Galilor si din nou pe Hampden cu Anglia! Mai mult, FIFA a anuntat inainte de startul turneului britanic ca va oferi o invitatie la CM din 1950 echipei care iese pe locul 2 la acel turneu! Astfel, 2 echipe din Marea Britanie aveau asigurate biletele catre Brazilia.

Poate prea increzator in echipa nationala, George Graham, secretar al SFA (Scottish Football Association) a declarat public ca Scotia va accepta invitatia FIFA doar daca vor merge in Brazilia din postura de campioni ai Marii Britanii! Locul 2 nu era luat in calcul - doar prima pozitie era acceptabila pentru a participa la turneul final.

  Primul meci a mers excelent - Scotia a distrus-o pe Irlanda de Nord cu scorul de 8-2 pe Windsor Park in fata a 50.000 de fani in octombrie 1949. Erol acelui meci a fost Henry Morris de la echipa de club East Fife (care joaca acum in divizia a 2-a din Scotia) a reusit un hattrick! Era meciul lui de debut - ciudat si inexplicabil este faptul ca nu a mai fost convocat niciodata dupa acel meci!

La o luna distanta de la acel meci cu nord-irlandezii, Scotia castiga cu 2-0 in fata Tarii Galilor. 74.000 de fani au facut un vacarm de nedescris la Glasgow si au plecat fericiti dupa golurile lui John McPhail de la Celtic si Alec Linwood de la Clyde FC (echipa infiintata in 1877 ce are 5 titluri de campioana in palmares - joaca in divizia a 3-a acum). Ciudata nationala a Scotiei reusea din nou sa surprinda - Linwood, la fel ca Morris, nu a mai jucat niciodata pentru Scotia in ciuda golului reusit la meciul de debut.

Englezii s-au descurcat si mai bine - au invins cu 9-2 Irlanda de Nord pe Wembley si au batut si Tara Galilor cu 4-1 in deplasare. Pe atunci, golaverajul nu era insa luat in considerare, astfel ca un egal in meciul decisiv ar fi insemnat ca Anglia si Scotia erau co-campioane si mergeau impreuna de pe primul loc in Brazilia.

Cum englezii anuntasera ca vor merge la CM si de pe locul 2, miza acelui meci era una imensa doar pentru scotieni, englezii fiind deja calificati - acestia mai luptau doar pentru onoare.

Meciul decisiv

Ziua de 15 Aprilie 1950 va ramane mereu in amintirea scotienilor ca fiind una dintre cele mai negre momente din istoria fotbalului din aceasta tara. Avand o presiune uriasa pe umeri din cauza promisiunii facute de George Graham, jucatorii Scotiei sperau ca nu vor pierde, mizand pe aportul celor 134.000 de fani veniti pe Hampden Park! Cu un an inainte, Scotia castigase cu 3-1 pe Wembley - in 1948 insa, Anglia invinsese cu 2-0 chiar pe Hampden. Daca ar fi existat pe atunci casele de pariuri, ar fi pus o cota foarte mica pentru X.

Pana sa vorbim despre meciul in sine, mai trebuie reamintit un amanunt extrem de important - pentru cei care nu stiu, pe atunci nationala Scotiei nu avea un manager, primul(Andy Beattie) fiind numit abia in 1954! Oficialii cluburilor, care conduceau si SFA, alcatuiau un comitet al selectiei si alegeau ce jucatori sa evolueze pentru nationala! Acest lucru a contat enorm - 18 jucatori au fost folositi in cele 3 meciuri, doar 5 dintre ei jucand in fiecare meci. o situatie interesanta era cea a lui Willie Moir - atacantul de la Bolton Wanderers fusese golgeter-ul primei ligi engleze in sezonul 1948-1949 insa, cu toate astea, meciul cu Anglia insemna debutul pentru el!

Iata echipele de atunci:
Scotia: Cowan (Morton), Young, Cox, McColl si Woodburn (toti de la Rangers), Forbes (Arsenal), Waddell (Rangers), Moir (Bolton), Bauld (Hearts), Steel (Derby), Liddell (Liverpool)

Anglia: Williams (Wolves), Ramsey (Tottenham), Aston (Manchester United), Wright (Wolves), Franklin (Stoke), Dickinson (Portsmouth), Finney (Preston North End), Mannion (Middlesbrough), Mortensen (Blackpool), Bentley (Chelsea), Langton (Bolton).

Prima repriza s-a terminat la egalitate, 0-0, insa dupa pauza, Roy Bentley de la Chelsea a reusit sa deschida scorul in minutul 63 cu un sut din careu! Din acel moment, Scotia trebuia sa atace neaparat pentru a marca cel putin golul egalarii. Bauld a fost aproape, sutul lui lovind bara, pentru ca Willie Waddell sa rateze si el o ocazie buna cu 10 minute inainte de final. Scotia nu a reusit insa sa marcheze iar Anglia a castigat meciul si a devenit campioana Marii Britanii!

Dupa meci au inceput presiunile jucatorilor si ale fanilor. Capitanul George Young, incurajat de capitanul englezilor, Billy Wright, a cerut public federatiei sa se razgandeasca, sa spuna ca a fost o prostie sa spuna ca vor merge in Brazilia doar din postura de campioni. Cu toate astea, secretarul SFA, George Ghaham, nu s-a lasat induplecat - Scotia isi daduse cuvantul si nu puteau sa-l incalce!

Blestemul

Refuzul Scotiei a avut un efect de domino - in primul rand, Anglia s-a facut de ras la turneul final. Au pierdut cu Statele Unite si cu Spania si au parasit prematur competitia. Culmea, inaintea meciului din Anglia si Statele Unite, selectionerul americanilor spunea ca "nu avem nicio sansa in fata lor" insa au castigat cu 1-0! Un alt element de ironie - Jeffrey era originar din Scotia, el emigrand in Statele Unite.

Golul primit de Anglia de la Statele Unite la CM 1950

La acel turneu final din 1950, FIFA a reusit sa stranga doar 13 echipe in loc de 16 cum fusese planuit inainte. Franta nu reusise sa se califice prin preliminarii, au fost invitati insa sa mearga in locul Turciei insa au refuzat din cauza distantei pe care ar fi trebuit sa o parcurga! Austria s-a retras motivand ca au o echipa prea tanar iar Argentina nu a mai mers din cauza ca federatia de la Buenos Aires se certase cu federatia din Brazilia si au boicotat turneul!

4 ani mai tarziu, la turneul din Elvetia, situatia a fost identica - Scotia a terminat pe locul 2 la turneu britanic insa, de data aceasta, au acceptat sa mearga la turneul final.

Poate ca acum nu pare un lucru deloc anormal lipsa Scotiei de la un turneu final. Pana la urma, nu au mai ajuns la un turneu final din 1998, la fel ca si Romania. De-a lungul timpului, au ajuns de 8 la Campionatul Mondial si de fiecare data au fost eliminati din prima runda. Doar 4 victorii in 23 de meciuri. Iar in 1950, Scotia avea o echipa solida datorita faptului ca fotbalul britanic era extrem de puternic. Scotia putea sa ajunga departe la acel turneu. A refuzat insa din cauza acelei promisiuni si au fost loviti de atunci de un veritabil blestem!

Scotia a devenit prima echipa din istorie care a fost eliminata desi era neinvinsa - la turneul final din 1974 din Germania de Vest. 4 ani mai tarziu, in Argentina, Scotia mai avea nevoie doar de un gol sa se califice - conduceau cu 3-1 pe Olanda, echipa care avea sa ajunga in finala. Rep a marcat insa si Scotia a plecat acasa. In 1982, Scotia a fost eliminata pentru a 3-a oara consecutiv din cauza golaverajului!

Cel mai rau a fost in 1990 - la turneul final din Italia regulamentul era putin diferit. Din grupe se calificau si 2 dintre echipele de pe locurile 3 cu cel mai mare punctaj obtinut. Atunci, in ultimul meci, Scotia a pierdut cu 1-0 in fata Braziliei cu un gol marcat in minutul 82! Totusi, Scotia statea cel mai bine dintre echipele clasate pe locul 3 inainte de ultima etapa - o victorie improbabila a celor din Costa Rica in fata Suediei si una si mai improbabila a Uruguay-ului in fata Coreei de Sud cu un gol marcat in minutul 90 au insemnat eliminarea Scotiei.

Cosmarul Scotiei la turneele finale a inceput cu refuzul de a participa la turneul din 1950. Din aroganta, din mandrie, dintr-o increderea prea mare in valoarea jucatorilor, dintr-o tarie de caracter aratata de faptul ca au refuzat sa-si incalce o promisiune. Oricum ati vedea acel moment, cert e ca Scotia a ratat o sansa uriasa printr-o decizie proprie. Din cauza blestemului care pare ca urmareste Scotia au aparut si glume cand incepe o noua campanie pentru un turneu final: "Urmeaza cele mai frumoase 3 luni pentru nationala noastra - lunile in care mai avem inca sanse de a ne califica la turneul final". Trist, dar adevarat. Si pentru Scotia, si pentru Romania.

Sursa: BBC