• Home
• »
• Stiri
• »
• TOP 10
• 

TOP 10 cele mai EMOTIONANTE MOMENTE de la Jocurile Olimpice!

Poate ca sloganul pe care au fost reconstruite Jocurile Olimpice e depasit: in timpurile noastre nu mai e important doar sa participi, ci este mai important sa castigi.

Dar sunt momente in care emotia a depasit ca importanta medaliile, momente care parca au fost create de Pierre de Coubertin. Jocurile Olimpice au fost un magnet pentru ceea ce e bun in sufletul omenesc. Sa vedem 10 momente in care actiunile atletilor au fost mai presus de rasa, culoare sau nationalitate.

10. Coreenii s-au reunit sub acelasi steag
Sunt separati de Paralela 38, dar s-au reunit la Sidney. Cand doua tari care oficial sunt inca in razboi marsaluiesc sub acelasi drapel se vede puterea pe care o au Jocurile Olimpice. Un steag cu o harta a Coreei mari pe un fundal alb a fost purtat de Park Jung Chon, un antrenor de judo nord-coreean si Chun Un Soon, un baschetbalist sud-coreean. Aceeasi tinuta, acelasi drapel, acelasi cantec – pentru un moment cele doua natiuni au uitat trecutul si au imbratisat viitorul.

9. Bucurie africana la Barcelona
O femeie alba din Africa de Sud si alta de culoare din Etiopia. Derartu Tulu si Elena Meyer tocmai ce terminasera pe 1 respectiv 2 in proba de 10.000 de metri. Ce a urmat a fost poate cel mai semnificativ tur de onoare din istorie. Pentru unii, a reprezentat momentul de reintoarcere in competitii a Africii de Sud, dupa multi ani de apartheid, pentru altii, a fost frumusetea sufleteasca a doua sportive africane, care si-au recunoscut una celeleilalte performanta.

8. Pyambu Tuul temina cursa
Pyambu Tuul a reprezentat Mongolia in proba de maraton de la Barcelona. A terminat ultimul. Cand a fost intrebat de ce a fost atat de incet, a raspuns: "Nu, timpul meu n-a fost mare, de altfel, poti sa-l numesti record olimpic pentru Mongolia". Nesatisfacut, un alt reporter la intrebat daca a fost cea mai frumoasa zi din viata lui. Replica a fost tulburatoare: "Nu, nu e cea mai frumoasa zi din viata mea. PANA ACUM 6 LUNI NU VEDEAM DELOC. Eram complet orb. Ma antrenam cu ajutorul prietenilor care alergau cu mine. Dar un grup de doctori a venit anul trecut in Mongolia intr-o misiune umanitara. Unul dintre ei s-a uitat la ochii mei si a inceput sa-mi puna intrebari. I-am spus ca nu mai pot sa vad inca din copilarie. Mi-a zis ca poate sa-mi rezolve vederea cu o simpla operatie. Si asa a si facut si am putut sa vad din nou dupa 20 de ani. Asa ca nu, nu azi a fost cea mai frumoasa zi din viata mea, ci aceea in care mi-am putut vedea sotia si cele doua fetite pentru prima data." Destul de simplu, nu? Cursele pe care le alergam cu noi insine sunt cele mai importante.

7. "Mantuirea" lui Dan Jensen
Un patinator promitator, Dan Jensen concura in finala de 1.000 de metri de la Lillehammer. Cu 6 ani inainte, la Calgary, concurase in proba de 500 de metri la doar cateva ore dupa ce aflase de moartea surorii sale, Jane. Ghinionul s-a tinut de el si la Albertville. La Lillehammer, fie ca a fost vorba de destin, de cursa carierei sau pur si simplu o minune, Jensen a luat aurul si a stabilit un nou record mondial. Ceremonia de premiere a ramas pentru totdeauna in istorie, cu Dan Jensen tinandu-si in brate fetita si strigand spre cer "Asta e pentru tine, Jane".

6. Miracol pe gheata
Lake Placid, New York, 1980. Uniunea Sovietica tocmai invadase Afganistanul, iar presedintele american interzisese participarea atletilor la Olimpiada de Vara de la Moscova. In acest climat tensionat, echipa americana de hochei, formata in mare parte din amatori, a infruntat URSS-ul, cea mai mare forta din hocheiul mondial la acea vreme. Americanii au preluat conducerea, iar sovieticii nu reuseau sa treaca de barajul adversarilor. Cu cronometrul numarand secundele pana la final, comentatorul Al Michael a lasat in istorie faimoasele cuvinte: "11 secunde... 10 secunde... mai sunt 5 secunde din joc. CREDETI IN MIRACOLE?" Raspunsul a venit din mii de piepturi: "DA!"

5. John Stephen Akhwari in Mexic
Momo Walde a castigat proba de maraton din Jocurile Olimpice din Mexic, disputate la mare altitudine. O ora mai tarziu, un atlet tanzanian foarte putin cunoscut, John Stephen Akhwari, si-a facut intrarea pe Stadionul Olimpic – ultimul din cursa. Ranit dupa o cazatura, cu un genunchi dislocat, s-a tarat efectiv pentru a ajunge la final, in aplauzele furtunoase ale publicului. A ramas in istorie ca simbol al perseverentei. Intrebat de ce nu a abandonat, modestul sportiv a raspuns simplu: "Tara mea nu m-a trimis la 8000 de kilometri departare doar ca sa iau startul in cursa. M-a trimis la 8000 de kilometri departare ca sa termin cursa."

4. "Black Power" si Peter Norman
Medaliatii cu aur si cu bronz in proba de 200 de metri la Olimpiada din 1968 au fost americanii Tommie Smith si John Carlos. Pe podium, cei doi s-au unit prin faimosul salut "Black Power". Australianul medaliat cu argint, Peter Norman, a purtat drept simbol al sustinerii cauzei americanilor insigna "Proiectul Olimpic pentru Drepturile Omului".
Gestul le-a adus multe critici si cei 3 au fost ostracizati, dar dupa cativa ani actiunea lor a fost recunoscuta ca o demonstratie pentru demnitate umana. E unul din acele momente in care sportul nu mai e doar sport si atat – ci isi asuma rolul de a fi un vehicul al schimbarii si progresului.

3. Derek Redmond personifica sintagma de "curaj"
Cu o cariera presarata cu accidentari, Derek Redmond a concurat la Barcelona pentru medalia de aur. N-a fost sa fie. Cu 175 de metri ramasi din cei 400 ai semifinalei, s-a accidentat la coapsa. Visul parea ca s-a terminat. Dar nu si pentru Redmond. Momentele care au urmat au ramas in memoria a milioane de oameni. S-a ridicat in lacrimi si a incercat sa termine cursa in doar un picior. Tatal sau a venit din tribune pentru a-l ajuta. "Puterea se masoara in kilograme. Viteza in secunde. Dar curajul, curajul nu se poate masura", a fost sloganul sub care a fost promovat momentul de catre Comitetul Olimpic International.

2. Luz Long si Jesse Owens
Sub privirile Fuhrerului, atletul german de doar 19 ani i-a dat sfaturi lui Owens pentru a nu rata ultima sansa in proba de saritura in lungime: "mergi la siguranta, stabileste-ti punctul de pornire cu cat mai multi cenimetri posibil inainte de prag si apoi sari de acolo." Owens, nepotul unui sclav, i-a urmat sfatul, s-a calificat in finala si a castigat a patra medalie de aur. Primul care l-a felicitat a fost Luz Long. "A fost un act de imensa bravura pentru el sa-mi arate prietenie in fata lui Hitler... Puteti sa-mi topiti toate medalile si cupele castigate, si n-ar fi de ajuns nici macar sa placheze prietenia de 24 de carate pe care am simtit-o fata de Luz Long in acele momente", spunea Owens cand isi reamintea de intalnirea cu germanul cu ochi albastri.

1. Ali aprinde flacara olimpica
Cu greu s-a apropiat. Un corp chinuit de Parkinson, dar o minte la fel de agera ca intotdeauna Tremurand, a aprins flacara. Niciun alt sportiv din istorie n-a insemnat atat pentru atat de multi precum Ali. Pentru ca niciodata nu si-a tradat idealurile pentru bani si faima, Ali a fost campionul poporului. "Nu mi-au spus cine va aprinde flacara, dar cand am vazut ca tu o vei face, mi-au dat lacrimile", spunea Bill Clinton la acea vreme. Si nu a fost singurul.

Citeste despre: Top