7 martie 2009 18:21 | 5 voturi | 13 comentarii

Marimea textului

Halagian: "Un film romantic? Scarface!"

Citeste un altfel de interviu cu Florin Halagian!

Cel mai scurt interviu din seria Fotbal la Maxx. Florin Halagian este poate antrenorul cu cea mai mare experienta, cel care nu se dezlipea de sapca lui norocoasa cu Chicago Bulls, cel mai tanar antrenor care a castigat titlul in Romania, unul dintre cei mai nervosi tehnicieni din prima liga. Mai presus de orice, nu-si pierde umorul.

Halagian e observator la meciul Craiova – Bistrita, si daca nu fugea sa inspecteze stadionul, stateam la telefon pana i se termina bateria.

- Ce mai faceti, domnule Halagian?

- Bine, sunt la Craiova, sunt delegat aici ca observator. Urmeaza sa joace oltenii cu Gloria Bistrita.

- Cate goluri vreti?

- Nu vreau multe goluri, mi-ar placea sa vad un meci frumos, fair-play. Poate de data asta ajung linistit acasa.

- Aveti sapca aia cu Chicago Bulls pe cap?

- (rade) Nu, n-o am la mine.

- Dar ati pastrat-o?

- Da, chiar o am acasa. O purtam de fiecare data cand eram antrenor.

- Chiar va purta noroc?

- Eu asa credeam atunci, imi puneam mari sperante in ea. M-a scos de multe ori din incurcatura.

- Halagian – cel mai tanar antrenor (32 de ani) care a castigat titlul in Romania (1972 cu FC Arges)...

- Eu cred ca aveam vreo 30. Si mergeam pe 31, parca asa. Da, e adevarat, eram foarte tanar. Era primul an in care antrenam in Divizia A, pana atunci pregatisem doar tineretul si studentii. Am luat Argesul de pe 9, atunci erau 14 echipe, si am castigat titlul. O performanta senzationala.

- Cand il... (ne intrerupe)

- Iar acea performanta a fost reusita in mare parte datorita unui om si fotbalist genial: Nicolae Dobrin. Dumnezeu sa-l ierte!

- Cand o sa castigati urmatorul titlu?

- (rade) Pe urmatorul? Nu cred ca o sa mai antrenez.

- Pai de ce? Nu mai sunteti in stare?

- Ba da, mai sunt in stare. Nu mai vreau. Pentru ca exista niste presedinti de club care-si cam bat joc de noi antrenorii.

- De exemplu?

- Nu, nu vreau sa dau nume. Am dus multe razboie la viata mea, acum vreau sa stau linistit.

“Am refuzat Premier League pentru ca un stiam engleza”

- Daca luati acum Buzaul, o scapati de la retrogradare?

- (rade) Nu, hai sa nu exageram. Nu ma dau eu acum rotund. E greu, e foarte greu. Nu vreau sa fiu rautacios, dar nici daca ar castiga toate meciurile, nu cred ca ar mai scapa.

- Ati refuzat o oferta de la Aston Villa pe la inceputul lui 90…

- Eee. Asa-i, n-am vrut sa ma duc. Chiar daca era o echipa ce tocmai castigase un titlu european.

- Pai de ce?

- Pentru ca eu nu stiu sa vorbesc decat armeana. Si romana, evident, ca aici m-am nascut. Nu m-am dus ca nu stiam engleza.

- Pai si de ce nu ati luat un translator?

- Pentru ca n-am vrut. Si nici ei nu prea vroiau. Si mai ales pentru ca ma simteam excelent in Romania.

- V-a mai cautat vreo echipa din afara ?

- Ehee, nu numai una. Am avut mai multe oferte, dar pe mine nu ma interesa. Am strans 918 meciuri in prima liga din Romania si pentru asta sunt mandru.

- Ce film ne recomandati sa vedem sambata seara?

- V-as recomanda sa vedeti mai bine un meci. Se joaca mult in Europa. Si bine.

- Si daca ne bate prietena la cap sa vedem un film romantic ?

- Uitati-va la Scarface! (rade)

- Obisnuiati sa beti cot la cot cu fotbalistii?

- Eheee. De multe ori ii luam la sprituri. Intotdeauna i-am invatat ca jocul e joc, iar spritul e sprit. Niciodata n-am fost anti-sprit.

- Table sau rummy?

- Poker.

- Pe dezbracate?

- (rade vreo 10 secunde, dar uita sa ne raspunda. Ne simtim si mergem mai departe)

- Care-i ultima palma pe care ati dat-o unui fotbalist?

- (pare ca a intervenit ceva, e preocupat de un lucru; e galagie in jur) Am dat foarte multe palme jucatorilor, chiar nu mai tin minte care-i ultima.