Liga 1 poate fi PARADISUL dopajului! Realitatea incredibila din Romania

Gabriel Chirea

Anul trecut, cel in care echipa nationala de fotbal a Romaniei a participat la Campionatul European, controlul anti-doping a fost optional in Liga 1 si a lipsit cu desavarsire in ligile inferioare si in competitiile de juniori.

In primul esalon, numarul jucatorilor care nu au fost deloc controlati anti-doping pe parcursul intregului an este inspaimantator de mare, iar partidele la care s-a facut un control contra substantelor interzise in sport au reprezentat sub 15% din totalul celor in care au fost implicate echipele din Liga 1.

"Am discutat de multe ori cu cei de la fotbal, pentru ca nu fac destule controale, dar situatia a ramas aceeasi. In 2016, Liga Profesionista de Fotbal nu a cerut si nu a platit niciun control, cluburile din Liga 1 nu au cerut niciun test, iar Federatia Romana de Fotbal a cerut, in total, 28 de probe. Noi, Agentia Nationala Anti-Doping (ANAD), am facut 157 de probe de urina si 30 de sange, deci 187, in total. Intr-un campionat normal de fotbal, la fiecare meci se recomanda sa fie testati cel putin cate doi jucatori de la fiecare echipa.

Deci, intr-un campionat normal, nu ar trebui sa existe meci la care sa nu se faca control! In Liga 1 exista multe partide fara control anti-doping, pentru ca noi nu putem acoperi totul pe cheltuiala noastra, mai ales ca 2016 a fost an olimpic. A trebuit sa acordam atentie deosebita federatiilor olimpice. Intre ANAD si cei de la fotbal nu exista niciun protocol, dar avem un protocol cu UEFA. Intrebati-i pe cei de la fotbal de ce s-a ajuns in situatia aceasta”, a explicat Graziela Vajiala, presedinta Agentiei Nationale Anti-Doping (ANAD), pentru Sport.ro.

Ea a fost completata de Valentina Alexandrescu, directorul general al Directiei Testare, Anti-Trafic, Substante Interzise, Relatii Publice si Internationale din cadrul ANAD: „FRF spune ca raspunde doar de echipele nationale si testele pe care le face federatia sunt la echipele nationale. Cele 28 de probe cerute de FRF au fost 16 probe la seniori masculin, 6 probe la seniori feminin si 6 probe la echipa de U21. Noi, anul trecut, in total, am recoltat 3.061 de probe. Am facut un numar considerabil si la fotbal, cat permite bugetul. Testarile se fac si in functie de prioritati, de riscul la dopaj al sportului. Fotbalul nu este un sport cu risc crescut la dopaj, precum culturism, haltere, ciclism, atletism... Pe de alta parte, noi avem si un numar de 150 de sportivi care, conform Standardului International pentru Testare si Investigatie, trebuie testati de trei ori pe an si atunci probele se aduna, cam asta este bugetul pe care il avem. Plus ca a fost an olimpic, am testat de mai multe ori lotul largit al Romaniei. Noi avem parteneriat cu UEFA pentru cupele europene si, de anul acesta, avem un parteneriat si cu FIFA pentru sportivii echipelor nationale”.

Desi formal lumea fotbalului romanesc este total ostila dopingului si oficialii isi fac cruce si isi scuipa in san, cand aud termeni ca “EPO”, “testosteron”, “transfuzii sanguine”, “hormon de crestere”, “steroizi”, “amfetamine” sau “cocaina”, de fapt nimeni nu ridica un deget, iar cifrele luptei deja pierdute contra dopajului in fotbalul romanesc provoaca frisoane.

Din calculele noastre, in perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2016, au avut loc 304 meciuri in Liga 1, Cupa Romaniei (doar cele cu echipele de Liga 1 implicate) si Cupa Ligii. Daca s-ar fi respectat cerinta minima ca la fiecare meci doi jucatori ai fiecarei echipe sa dea probe anti-doping, ar fi rezultat un numar minim de 1.216 testari. Cele 28 de probe cerute de FRF, foarte putine in conditiile in care nationala mare a participat la Euro 2016, au fost efectuate exclusiv la loturile nationale: 16 probe la seniori masculin, 6 probe la seniori feminin si 6 probe la echipa de U21. Controalele efectuate de ANAD pe propria cheltuiala au fost 157 de probe de urina si 30 de sange (cele de sange pot fi facute si unui fotbalist care a dat si proba de urina, deci numarul fotbalistilor controlati poate fi mai mic de 187).

Calculele spun ca s-au facut sub 15% din controalele anti-doping necesare si ca au fost numeroase meciuri in Liga 1 unde nici macar un jucator nu a fost testat pentru substante interzise. Daca adaugam miile de meciuri din ligile inferioare, competitiile feminine si pe cele de juniori, avem tabloul scandalos al unei crime cu efect intarziat. De fapt, ANAD-ul pare o institutie legata de maini si de picioare, care nu este ajutata in niciun fel in demersurile ei. Factorii de decizie ai fotbalului romanesc dau impresia ca printre procese, insolvente, falimente, datorii, pariuri, comisioane si scandaluri, pericolul dopingului este o problema indepartata si minora, care nu are cum sa ii atinga pe fotbalistii romani.

Maine: Cat costa un test anti-doping si de ce LPF are ca prioritate lupta contra dopajului, dar nu a comandat niciun test in 2016!